Agricultura regenerativă, agricultura de conservare a solului, agricultura organismelor vii, agro-ecologia… în spatele tuturor acestor termeni se ascund „aceleași principii fundamentale: acoperirea permanentă a solului, reducerea sau chiar încetarea lucrărilor solului și asigurarea unor rotații lungi ale culturilor.
„Solul a funcționat la fel timp de o mie de ani și va funcționa în continuare la fel peste o mie de ani, iar baza unei funcționalități normale este viața din sol”, Sébastien Roumegous, președintele fondator al Biospheres.
Sistemul alternativ de agricultură, numit agricultura regenerativă, se bazează pe trei piloni principali de management durabil și rezilient al solului:
- restabilirea biodiversității și sănătății solului;
- fortificarea captării și păstrării carbonului în sol, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
- menținerea și/sau majorarea productivității culturilor.
Mai mulți fermieri europeni se orientează spre adaptarea agriculturii regenerative, iar modelul se dovedește a fi mai ușor de implementat în cazul integrării sectorului fitotehniei cu cel zootehnic.
Între 5 și 7 ani de tranziție
Importat din țări anglo-saxone și folosit de marile grupuri agroalimentare precum Danone, „termenul de „agricultură regenerativă” devine tot mai interesant, pentru că pune accent pe regenerarea biosferei.
Cu practicile asociate cu aceasta, nu conservăm de fapt, biodiversitatea, ci ne asigurăm că nu întrerupem ciclurile care îi permit să se regenereze. Agricultura regenerativă permite refacerea solului, precum și a biodiversității, ciclului apei.
Totodată, specialiștii menționează că și în cazul în care fermierii planifică să opteze pentru un sistem minim de lucrare a solului sau evitarea acesteia, mai întâi de toate, trebuie să se preocupe de asigurarea unei bune sănătăți a solului – astfel încât biota solului să asigure o parte din avantajele necesare asociate afânării mecanice.
Respectiv, unele practici ale agriculturii regenerative se dovedesc a fi pretabile pentru majoritatea fermierilor, mai ales în contextul problemelor generate de schimbările climatice.
„Agricultura convențională a fost un model productiv și eficient: în perioada postbelică, a trebuit să furnizăm hrană, am reușit să face față acestei provocări într-un mod extraordinar. Acum, e timpul să schimbăm puțin modul de lucru, trebuie să furnizăm întotdeauna hrană, fără a degrada mediul, chiar regenerându-l. Prin urmare, trebuie să lucrăm diferit pentru că intră în joc alte reguli. Însă, este necesar de dedicat destul de mult timp învățării sistemului”, a specificat Sébastien Roumegous într-un interviu oferit Terre-net.
Problema cheie în agricultura modernă, este cantitatea insuficientă de materie organică introdusă în sol și dominarea proceselor de descompunere asupra proceselor de sinteză a materiei organice a solului, potrivit doctorului în științe agricole, Boris Boincean.
Acest lucru, este rezultatul:
- suprasaturării structurii suprafețelor de însămânțare cu culturi prășitoare, în special culturi tehnice, cu folosirea excesivă a arăturii cu plug cu cormană;
- replasării vegetației perene, care a format solurile cum ar fi cernoziomurile, cu vegetație anuală;
- lipsei îngrășămintelor organice, cu folosirea preponderentă a îngrășămintelor minerale, în special a celor de azot, care intensifică procesele de mineralizare a materiei organice a solului.
„Nivelul înalt de atac al bolilor, dăunătorilor și impactul buruienilor este o consecință a greșelilor admise în managementul materiei organice a solului și a productivității culturilor”, specifică Boris Boincean.
Sébastien Roumegous apreciază că „faza de învățare” a principiilor agriculturii regenerative durează aproximativ 2-3 ani și apoi are loc o fază de consolidare a cunoștințelor (cu achiziție de echipamente și implementarea pe scară largă propriu-zisă etc.). „În total, putem număra între 5 și 7 ani de tranziție”.
Printre principiile managementului durabil al solului sunt enumerate:
- acoperirea permanentă a solului cu covor vegetal pe durata întregului an;
- respectarea asolamentului cu o diversitate mai mare de culturi de bază și succesive, culturi mixte;
- folosirea culturilor perene în asolament, inclusiv a culturilor leguminoase;
- crearea fâșiilor de protecție în jurul câmpurilor agricole;
Detalii despre Rolul fâșiilor de protecție pentru culturile agricole.
- folosirea lucrării minime a solului și/sau No-till, experții locali menționând necesitatea reducerii, ba chiar, excluderii arăturii cu plug cu cormană;
- evitarea sau reducerea folosirii mijloacelor chimice în agricultură;
- folosirea mulciului din resturi vegetale, paie, composturi;
- reducerea dimensiunii câmpurilor și a gospodăriilor agricole;
- folosirea fâșiilor de culturi pe marginea câmpurilor cu potențial de atragere a insectelor polenizatoare și altei entomofaune benefice;
- integrarea sectorului de fitotehnie și zootehnie (care prevede reîntoarcerea culturilor perene în asolament, inclusiv a ierburilor perene, amestec de culturi leguminoase și graminee și folosirea gunoiului de grajd în formă compostată.
Nu toate aceste practici pot fi integrate în fiecare fermă, în funcție de particularități, în schimb, implementarea unora din acestea asigură avantaje pe termen lung fermierilor.
„În ciuda avantajelor economice evidente, pentru sol, anii favorabili cu producții înalte, analogici anului 2021, sunt catastrofali, din cauza exportului nemilos al fertilității solului în condițiile comercializării materiei prime, fără a reîntoarce în sol ceea ce s-a luat”, specifică Boris Boincean.
Experții menționează că doar reîntoarcerea lucernei în asolament ar permite:
- reducerea suprafețelor cu culturi prășitoare și ameliorarea amplasării culturilor după premergători, în special, pentru culturile cerealiere de toamnă;
- acumularea azotului biologic din atmosferă;
- reducerea deficitului de carbon în sol;
- reducerea emanării directe a gazelor cu efect de seră (oxizi de azot) ca rezultat al folosirii neeficiente a azotului din îngrășămintele minerale;
- ameliorarea proprietăților agrofizice ale solului cu consecințe cunoscute.
Detalii despre Cultivarea lucernei – sfaturi la semănat și îngrijire.
Pe de altă parte, în prezent, nu putem vorbi despre o piață sigură pentru cantități mari de lucernă, din cauza reducerii drastice a șeptelului de bovine.
Nevoia de indicatori și recunoaștere
Astăzi, agricultura regenerativă rămâne în principal afiliată inițiativelor individuale sau locale, dar se vorbește tot mai multe despre asigurarea „trecerii la o altă scară”. În special, este necesară explicarea acestui sistem consumatorilor, dar și obținerea unor indicatori pentru măsurarea progresului, menționează specialiștii.
„Găsirea modelelor economice potrivite pentru agricultura durabilă este într-adevăr o adevărată provocare”, spune Sébastien Roumegous, care menționează importanța luării în considerare a „raportului cost/beneficiu” al tranziției.
„Putem găsi itinerarii tehnice care fac posibilă refacerea unei mari părți a funcționalităților unui ecosistem, acestea nu necesită investiții majore și fac posibilă economisirea banilor încă din primul an de tranziție. Aversiunea față de risc poate fi o frână a tranziției astăzi”.
