Tăieri de formare la cireș – piramida etajată rărită cu centrul deschis

În primii 2-3 ani după plantare pomii de cireș au creșterea lentă, iar ulterior, până la intrarea pe rod, cresc viguros, formând ramuri anuale lungi de 1-1,5 m. Până în perioada de plină fructificare, pomii de diferite soiuri au vigoare de creștere similară.

Forma coroanei la pomii tineri în majoritate este piramidală, apoi, în funcție de soi, devine larg piramidală spre globuloasă.

În mod natural, la cireș predomină dominanța apicală, ceea ce provoacă etajarea pronunțată pe axul central, cât și pe ramurile de shelet.

Datorită acestora, pomii soiurilor înregistrate în Republica Moldova se recomandă să fie conduși după sistemul piramidă etajată rărită sau etajată rărită cu centrul deschis.

Formarea coroanei la cireș se realizează preponderent prin operații în verde. În perioada de repaus, tăierile de formare a coroanei sunt numai de corecție.

Piramidă etajată rărită cu centrul deschis

Recomandat pentru soiurile de cireș cu pomi de vigoare de creștere mijlocie în sistemul de cultură semiintensiv, unde distanța de plantare constituie 5-6 m între rânduri și 4m (+-0,5 m) între pomi pe rând.

Particularitățile constructive ale acestei coroane sunt pretabile și pentru vișin în sistem de cultură semiintensiv sau intensiv și recoltarea mecanizată a fructelor prin metoda de scuturare.

• înălțimea trunchiului 70 cm;
• ax scurt de 70-80 cm cu 6 șarpante;
• primele 4 șarpante, în formă de etaj rărit la distanța de 8-12 cm, orientate sub unghiuri de 45^o față de direcția rândului;
• următoarele 2 șarpante amplasate la 40-60 cm de la etajul inferior, orientate perpendicular direcției rândurilor;
• pe șarpante bilateral altern extern sunt amplasate câte 2-3 subșarpante, prima fiind proiectată la 40-50 cm, iar următoarele la 30-40 cm.

Avantajele acestui sistem de conducere față de piramida etajată rărită:

• reducerea înălțimii pomilor;
• ameliorarea iluminării centrului coroanei;
• garnisirea mai bună și uniformă a ramurilor;
• sporirea productivității și calității fructelor;
• facilitarea recoltării fructelor și tăierilor.

Anul I

Primăvara, dacă pomii plantați nu au avut ramificări, se scurtează la 100-110 cm. Iar după dezmugurire se degajează trunchiul cu înălțimea de 70 cm și se suprimă 3-4 muguri axilari situați imediat sub cel terminal, pentru a favoriza creșterea lăstarului de prelungire.

Însă, dacă au avut ramificări, se aleg 3-4, pentru proiectarea viitoarelor șarpante, așezate în jurul tulpinii, cu unghiuri largi de inserție, unghiuri de divergență de 90-120^o și distanțate la 8-12 cm cm între ele.

1. Unghi de inserție a ramurilor; 2) Unghi de divergență; Sursă: Vasile Babuc, profesor, doctor habilitat

Ramura inferioară se scurtează cu ½ din lungime deasupra mugurelui interior, iar celelalte ramuri se echilibrează în plan cu prima. Axul se scurtează la 20-25 cm deasupra nivelului ramurilor care formează etajul întâi. Ramurile inutile se suprimă la inel.

Anul II

Primăvara, axul se scurtează la 60-70 cm de la șarpanta superioară. Șarpantele se scurtează la 50-60 și concomitent se echilibrează între ele vigoarea de creștere. La operațiile în verde, axul se transferă la un lăstar subterminal cu creștere spre verticală.

Pe ax la 40-60 cm mai sus de șarpanta superioară din etajul întâi, se aleg doi lăstari cu unghiuri largi de inserție, orientați opus perpendicular direcției rândurilor – viitoarele șarpante din etajul doi. Se corectează unghiurile de înclinare ale șarpantelor din etajul întâi și se suprimă lăstarii verticali de pe ramurile superioare.

Anul III

Șarpantele din etajul doi, se scurtează la 50-60 cm la același nivel. Axul se scurtează cu 20-25 cm mai sus de nivelul vârfurilor șarpantelor din etajul doi.

Ramurile viguroase situate pe ax mai sus de etajul întâi se proiectează la 6-8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod. Pe șarpantele din etajul întâi se proiectează primele subșarpante, se scurtează ramurile de prelungire la 50-60 cm.

În timpul operațiilor în verde, se realizează tăierea de transfer a axului la un lăstar subterminal cu un unghi larg de inserție, pentru a atenua creșterea.

Anul IV

Primăvara șarpantele din etajul doi se scurtează la 50-60 cm. Ramurile viguroase, situate pe ax, între etaje, ca și în anul precedent se scurtează la 6-8 muguri.

Pe fiecare șarpantă din etajul întăi se proiectează a doua subșarpantă, amplasată opus față de prima, la 30-40 cm distanță.

Ramurile de prelungire ale acestora se scurtează la 50-60 cm. Pe șarpantele din etajul doi, la 40-50 cm de la ax se alege un lăstar lateral pentru proiectarea primei subșarpante.

Pe șarpante și subșarpante se elimină ramurile cu orientare spre verticală, care cresc în interiorul coroanei.

În prima jumătate a lunii iulie, după ce scade intensitatea de creștere, axul se suprimă deasupra șarpantei superioare din etajul doi.

Anul V

Pentru asigurarea ramificării elementelor de schelet se efectuează scurtarea ramurilor anuale de prelungire a șarpantelor și subșarpantelor

La formarea coroanei este important să se realizeze subordonarea fiecărei șarpante în etajele superioare față de cele inferioare.

Aceasta se obține prin suprimarea ramurilor viguroase la inel, sau prin scurtarea la o ramificare laterală, la cep de înlocuire de 10-15 cm lungime.

Astfel se echilibrează vigoarea de creștere în interiorul coroanei și se obțin ramificări cu vigoare mai slabă.

La pomii intrați în plin rod, tăierea constă în reîntinerirea eșalonată a semischeletului garnisit cu buchete de mai, prin reducția la lemn de 3-5 ani.

Tăierea se efectuează la o ramură laterală sau un cep de 10-20 cm pe care se află buchetele de mai, purtătoare de muguri vegetativi.

Când lungimea ramurilor de prelungire se reduce până la 15-20 cm se efectuează tăierea de reîntinerire a ramurilor de schelet la lemn de 3-4 ani.

Aceasta se face în perioada de vegetație, imediat după recoltarea fructelor, dar astfel încât să nu se elimine mai mult de 20% din frunziș.