Cultivarea căpșunului în spații protejate. Avantaje substrat

Pentru extinderea prezenței căpșunelor proaspete pe o perioadă mai îndelungată a anului, producătorii aplică diferite metode de producere.

Cea mai răspândită metodă este folosirea terenului protejat.

Odată cu folosirea terenului protejat și cultivarea căpșunului pe sol, au apărut dificultăți generate de diverse boli și vătămători, salinizarea solului etc.

Din aceste considerente, producătorii au substituit solul cu un substrat – un material de origine organică sau sintetică care asigură susținerea rădăcinii plantelor și optimizarea tehnologiei de cultivare.

Această metodă de producere oferă producătorilor posibilitatea de a spori productivitatea culturilor și a extinde perioada de recoltare.

Căpșunul are cerințe înalte față de condițiile de mediu, mai ales față de sol, iar producerea lor industrială necesită multă muncă şi cunoștințe.

Avantajele folosirii substratului la căpșun:

• Sunt sterile, nu dezvoltă boli sau alți patogeni;
• Asigură un consum optim și rațional de fertilizanți și pesticide;
• Asigură controlul EC-ului și PH-ului mediului de nutriție;
• Asigură obținerea unei producții înalte și de o calitate superioară;
• Asigură mobilitatea culturii și reducerea forței de muncă utilizate.

Tipuri de substrat

Fiecare dintre materialele folosite în calitate de substrat la cultivarea căpșunilor prezintă un șir de parametri și particularități specifice.

Cele mai utilizate în calitate de substrat sunt materialele de origine organică.

Astfel, chiar dacă turba și substratul din cocos, care sunt materialele de bază, pot fi folosite neamestecat, totuși, sunt recomandate amestecuri dintre aceste materiale în diferite proporții, pentru a crea cele mai optime condiții pentru dezvoltarea plantelor.

Cele mai frecvent întâlnite tipuri de substrat, utilizate la cultivarea căpșunului sunt:

Turba este un material de origine organică, cel mai des utilizat.

Are o capacitate de reținere a apei de până la 10 ori din greutatea sa, o foarte bună capacitate de schimb pentru baze, putere de tamponare ridicată, o structura stabilă și favorabilă unui raport apă-aer optim dezvoltarii radiculare a plantelor.

Substratul de cocos este un amestec de fibre și praf obținut după prelucrarea cojilor de nuci de cocos. Fiind un produs complet natural, este perfect potrivit cultivării diferitor plante. Absoarbe și cedează umiditatea cel mai repede, de aceea cocosul neamestecat implică o atenție deosebită și un control strict al irigării și fertilizării plantelor.

Perlitul este un produs anorganic, granular, 100% ecologic, termoizolant, este neutru și foarte stabil chimic, nedegradabil în timp, eficient la temperaturi obișnuite dar și la cele extreme.

Perlitul este utilizat pentru capacitatea mare de reținere a apei dar și pentru proprietățile de afânare și aerisire a solului.

Absoarbe până la 35-40% din apa pe care o înmagazinează datorită structurii granulare, eliberând-o în sol în funcție de necesarul plantei.

Vermiculita este un silicat mineral natural, pur, fără miros, non-toxic și steril. Nu se alterează, nu mucegăiește și nu putrezește.

Prezența particulelor de vermiculită în substrat optimizează raportul aer-apă și promovează eliberarea constantă a îngrășămintelor adăugate.

Poate fi împrăștiat pe suprafața patului germinativ sau se amestecă cu solul, turbă și perlit.

Vata minerală constă din fibre obținute la topirea rocilor de silicat. Un avantaj al acestui material este faptul că nu permite dezvoltarea mucegaiurilor și bacteriilor. Este steril și inert, chimic și mecanic stabil.

Înlocuirea solului cu un substrat, în producerea căpșunelor, este aspectul de bază pentru optimizarea tehnologiei de producere prin reducerea la zero a infectării plantelor cu bolile de sol și crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea lor.

Astfel, sunt reduse la maxim tratamentele fitosanitare și implementat cât mai rațional programul de fertilizare.  

De asemenea, cultura pe substrat are un alt avantaj major, transformând plantația în una „mobilă” ceea ce permite ca plantele să fie amplasate la diferite înălțimi de la sol sau chiar, în anumite cazuri, schimbate în alt loc fără a implica stresuri pentru plantă.

Acest avantaj optimizează întreg sistemul de producere, deoarece face posibilă amplasarea plantelor la nivelul mâinii întinse, reducând considerabil timpul și sporind calitatea lucrărilor de întreținere a plantației, dar mai ales a recoltării (numărul de personal necesar pentru întreținerea a 1 ha de căpșun pe acest sistem se reduce de circa 4 ori în comparație cu cultura pe sol).

Respectiv, investițiile suplimentare sunt argumentate în cazul în care o plantație pe substrat este înființată într-un spațiu protejat, asigurând extinderea perioadei de recoltare.

Cele mai des întâlnite spații protejate în care se utilizează substraturile sunt solariile (tunele înalte, joase și modificații ale acestora) și serele (spații protejate de diferite forme și construcții, încălzite artificial).

Cultura suspendată sau susținută, într-un nivel este una dintre cele mai răspândite metode, considerată ca fiind cea mai potrivită pentru întreținerea plantației și dezvoltarea plantelor de căpșun.

Cultura verticală (etajată-pretabilă pentru utilizarea în sere sau tunele iluminate artificial), presupune orientarea rândurilor de la nord la sud, sau/și în funcție de iluminarea artificială.

Cultivarea etajată este o tehnologie mai puțin răspândită în plantațiile industriale şi utilizată mai des în spatii mici.

Amplasarea plantelor în plan vertical permite folosirea perfectă a spațiului şi simplificarea lucrărilor, dar care implică suplimentare considerabile.

Cultivarea căpșunului pe substrat din fibră de cocos, în tunele înalte

Substratul obținut din coaja de nucă de cocos de diverse granulații și compoziții s-a dovedit a fi cel mai potrivit în cazul în care se dorește obținerea căpșunelor pe tot parcursul anului, de o calitate superioară.

Un interes sporit prezintă noile tehnologii de cultivare, care prevăd folosirea substratului nutritiv de volum mic.

Acest substrat poate fi amplasat în saci de plastic netransparenți sau în containere şi suspendate sau amplasate pe suporturi speciale.

Aceste suporturi pot fi confecționate din țevi, lemn, plastic etc.

Construcția trebuie sa fie rigidă și cu capacitatea de a susține substratul şi biomasa acumulată pe perioada de vegetație.

Scopul ridicării plantelor la aceste înălțimi este de a le izola de sol, amplasarea lor într-o zonă mai caldă şi simplificarea și optimizarea operațiunii de recoltare.

Acest sistem de cultură presupune instalarea obligatorie a unui sistem de irigare și fertigare prin picurare, automatizat, pentru asigurarea cu apă și hrană a plantelor pe toată perioada de vegetație.

De asemenea, solarul obligatoriu trebuie să fie utilat cu un sistem de ventilare (manual sau automat) pentru menținerea temperaturii și umidității optime.

Temperatura optimă pentru o activitate bună și productivă a plantelor este de +24^oC ziua și +8^oC noaptea, iar temperatura substratului trebuie să fie în limitele +8^oC…+20^oC.

Plantarea. În solarii, pe substratul pregătit, se plantează răsad bine fortificat şi păstrat în frigider (frigo cu rădăcini goale sau cu celulă de substrat).

Răsadul plantat trebuie să fie bine dezvoltat cu un sistem radicular integru şi cu muguri deja diferențiați. Materialul săditor proaspăt, în acest caz, poate fi utilizat doar pentru soiurile remontante cu plantare în luna iunie.

Plantarea se face manual, cu mare precauție, fără acoperirea vârfului de creștere. Schema de plantare variază în funcție de soi, tipul și dimensiunile materialului de plantare.

Important este ca la 1m² să avem maxim 5-6 plante la soiurile remontante, iar pentru cele sezoniere se poate planta până la 10-14 plante. Creșterea densității poate fi efectuată numai în situațiile cu lumină suficientă.     

În funcție de momentul când se dorește obținerea recoltei, se poate stabili data când este înființată cultura, luând n considerare că de la începutul creșterii rozetei de frunze şi până la începutul maturării fructelor sunt aproximativ 80-90 de zile.

În solarii este posibilă cultivarea căpșunilor din luna martie până în luna noiembrie, soiurile remontante având o singură plantare în luna martie, iar pentru cele sezoniere sunt posibile două plantări: una în martie și a doua în august.

Îngrijirea plantației. Înainte de plantare, prin tăieturi în sacul cu substrat se marchează locurile unde vor fi plantele. După care, se înfige la fiecare plantă câte un picurător înserat, amplasându-l lângă zona exterioară a rădăcinilor.

Astfel, se umectează substratul nutritiv până la apariția primelor picături la sistemul de drenaj, respectiv substratul fiind gata de plantare.

Imediat după efectuarea plantării, pentru a susține prinderea plantelor și intrarea lor în vegetație, se mai face o irigare până la apariția primelor picături la sistemul de drenaj.

Pe parcursul vegetației se efectuează irigări, fertilizări, tratamente fitosanitare, înlăturarea stolonilor, separarea (direcționarea) părții vegetative de fructe și menținerea temperaturilor optime menționate mai sus.

Odată cu apariția primelor flori, este necesar de a susține polenizarea cu ajutorul albinelor sau a bondarilor.

Cultura pe substrat presupune elaborarea și implementarea unor programe de irigare și fertigare adaptate condițiilor de vegetație care continuă pe tot parcursul sezonului.

Programul de irigare, fertigare și dirijare a factorilor abiotici (după David Picha)

Programul de irigare depinde de așa factori ca volumul substratului, numărul de plante, temperatură, consumul de apă. Umiditatea substratului nu trebuie să fie mai mica de 50 % (optim 65-75 %) din capacitatea lui de absorbție.

Calitatea apei joacă un rol esențial în succesul plantației: concentrația elementelor existente, PH-ul și EC-ul stau la baza elaborării schemelor adaptate de fertilizare.

Compoziția nutrițională a substratului este alt factor esențial în optimizarea schemelor de fertilizare

Valoarea optima a PH-ului substratului este 6-6,2 iar cea a EC-ului de 1,4-1,6 mS/cm. Valorile optime ale macronutrienților și micronutrienților din substrat sunt prezentate în tabel.

Programul de fertilizare este întocmit în funcție de valorile analizei apei pentru irigare, compoziției nutriționale ale substratului, etapa de dezvoltare a plantelor și temperatura mediului (evapotranspirația). Valorile medii optime ale concentrației soluției de nutrienți sunt prezentate în tabel.

Prezenta Fe și Mn este deosebit de importantă la etapa de creștere și dezvoltare a sistemului radicular și a frunzelor.

Borul, este necesar îndeosebi în timpul înfloririi. NH₄ provoacă excesul de creștere și scade din calitatea fructelor, blochează Ca și Mg și reduce inducția florală.

Prin urmare, trebuie menținut întotdeauna sub 9 mg/l, constituind în ultimă instanță 10% din azotul total și să nu fie niciodată prezent la recoltare. De asemenea, el scade PH-ul substratului.

La începutul perioadei de înflorire crește mult absorbția de K, în timp ce cea de Ca scade.

Nutrienţii sunt mai ales necesari înainte de înflorire pentru dezvoltarea sistemului radicular.

Prezenţa P este foarte importantă la etapa de dezvoltare a rădăcinilor, în timp ce Mg este foarte solicitat în timpul dezvoltării vegetative.

Un indicator esențial care trebuie monitorizat este EC-ul (electroconductivitatea) soluției de nutrienți care nu trebuie să depășească 2 mS/cm.

Recoltarea. Recoltarea, de obicei, se efectuează eșalonat. La cultivarea soiurilor remontante recoltarea poate începe din luna mai și durează până la venirea frigurilor – luna noiembrie.

La cultivarea soiurilor sezoniere, unde putem avea două recolte în sezon: prima recoltare poate fi obținută în luna mai-iunie, în care se recoltează cca 70% din totalul volumului de producție per sezon iar a doua recoltare o putem obține în octombrie-noiembrie.

Productivitatea per sezon variază în funcție de soi și poate ajunge până la 90-100 t/ha. După finisarea recoltării plantația este lichidată, iar în locul ei este plantat alt ciclu de căpșun având în vedere că termenul recomandat de utilizare aceluia-și substrat este de doi ani. 

Află Când se plantează căpșunii: perioade și distanțe recomandate.