Mastita este o boală a ugerului cu caracter inflamator. Aceasta nu neapărat prezintă pericol pentru viața animalului, însă provoacă pierderi economice semnificative. Tratamentul poate fi destul de costisitor, producția de lapte se reduce, laptele vacilor bolnave nu poate fi consumat, iar la etapa avansată a bolii capacitatea de lactație poate dispărea complet și vaca în așa caz se sacrifică.
Boala afectează unul sau câteva sferturi ale ugerului, cel mai frecvent în ultima fază de gestație, sau după fătare, inlusiv când imunitatea animalului este redusă.
Mastita este cel mai des provocată de bacteriile patogene, care pătrund în țesuturile ugerului în timpul mulsului incorect, la nerespectarea igienei sau în diverse traumatisme.
Vom descrie în continuare ce fel de tipuri de mastită se întâlnesc și cum le combatem și prevenim.
Tipurile de mastită
Există numeroase forme ale bolii, precum și diferite clasificări ale acestora.
Clasificarea de bază se face în dependență de caracterul procesului inflamator:
- subclinică;
- seroasă;
- catarală;
- purulentă;
- fibrinoasă;
- hemoragică;
- gangrenoasă;
- abcesul ugerului;
- flegmonul ugerului;
- mastite specifice și complicațiile mastitelor.
Cauzele mastitei
Pot fi foarte diferite:
- traume;
- plăgi;
- infecții bacteriene;
- intoxicații;
- încălcări ale tehnicii mulsului;
- igiena necorespunzătoare a ugerului și a aparatelor de muls.
Simptomele mastitei
Dacă să ne referim la forma subclinică, simptomele principale sunt scăderea volumului de lapte și modificarile biochimice ale acestuia.
Diagnostica este efectuată de către medicul veterinar în condiții de laborator. Opțional, se poate efectua proba de mastită cu ajutorul unei palete cu patru pahare, în care se mulge pe rând fiecare mamelon, apoi se picură reagent și se urmarește reacția. Aceste seturi sunt disponibile la farmaciile veterinare, la fel ca și instrucțiunile detaliate pentru utilizarea lor.
Există însă două metode de analiză a laptelui pentru depistarea mastitei subclinice în condiții de gospodărie:
- Filtrarea printr-un tifon de culoare întunecată pentru depistarea cheagurilor. Dacă rămân fulgi de culoare albă pe tifon, vaca este bolnavă;
- Sedimentarea. 10 ml de lapte se colectează în eprubetă și se țin în frigider 16-18 ore. Dacă vaca e sănătoasă, laptele formează un strat de frișcă și nu formează depozit. În caz de mastită, la fundul eprubetei observăm sediment, iar stratul de frișcă e foarte subțire, cu consistență mucoasă.
Mastita subclinică poate trece în forma clinică, care la rândul său poate fi acută (primele 10 zile), subacută (până la 3 săptămâni) și cronică (mai mult de 3 săptămâni), faze, care se succed în lipsa tratamentului.
Mastitele, care decurg în formă ușoară
Subclinică: nu se manifestă simptome speciale; se determină prin probele regulate de lapte; producția poate fi relativ scăzută.
Seroasă: partea afectată a ugerului este umflată. Producția de lapte scade. Laptele din sfertul afectat are consistență mai lichidă, poate fi schimbat la culoare. Temperatura locală crește. După muls edemul scade. Nodulii limfatici sunt măriți.
Catarală: starea generală a animalului este normală. Producția scade nesemnificativ. Dacă catarul persistă în canalele galactofore, la începutul mulsului în lapte se observă coaguli de cazeină. Dacă sunt afectați acinii glandulari (alveolele), coagulii apar la sfârșitul mulsului. Temperatura locală este mărită. La baza mameloanelor, la palpație, pot fi depistate indurații de mărimea unui bob de mazăre.
Mastitele, care decurg în formă moderată
Purulentă: vaca este deprimată, șchiopătează, lipsește rumegarea. Temperatura corpului – 40 oC. În sfertul afectat lipsește laptele. Nodulii limfatici sunt măriți.
Abcesul: temperatura corpului crește, vaca refuză hrana. Din sfertul afectat se elimină exudat roșietic, purulent. Limfonodulii sunt măriți, dureroși. Pe piele se observă indurații.
Flegmonul: vaca este epuizată, temperatura corpului – 41 oC, șchiopătează, refuză hrana. Secteția din sfertul afectat este scăzută sau lipsește. Pielea ugerului este rece. Se observă vasele limfatice.
Mastitele, care decurg în formă gravă
De regulă nu se ajunge la această etapă, deoarece mastitele sunt bine vizibile încă la forma moderată. Vaca va reacționa agresiv la muls, ceea ce va semnala prezența bolii. Așa deci, boala în formă gravă va evolua mai des la animalele care nu se mulg: cele în repaos mamar, junci, rasele de carne.
Fibrinoasă: apatie, refuzul hranei, șchiopătat. Sfertul afectat este fierbinte, dureros, mărit considerabil. Eliminări cu nuanță gălbuie, fibrinoase. Pielea este mai dură, hiperemică. Nodulii limfatici sunt măriți, fierbinți și dureroși.
Hemoragică: vaca este epuizată din cauza diareei persistente. Partea afectată a ugerului este fierbinte, umflată și dureroasă. Secrețiile practic lipsesc. Poate persista o cantitate redusă de exudat tulbure și apos, de culoare maro, care poate fi scurs din mamelon. Pe piele se observă pete de culoare purpurie.
Gangrenoasă: etapa finală a evoluției mastitei, practic incurabilă. Se caracterizează prin septicemie (infectarea întregului organism prin intermediul circulației sangvine) și febră. Partea afectată este rece, din cauza lipsei alimentației cu sânge. Se elimină un exudat lichid cu bule gazoase.
Citiți și despre bolile de piele la vaci.
Tratamentul mastitelor
Tratamentul își are rostul, dacă nu este deosebit de costisitor și la finele lui vaca își va recupera productivitatea.
Întâi de toate se înlătură orice cauză posibilă. De altfel, boala va reveni.
Din alimentația vacii se exclud furajele suculente și concentratele. Se reduce cu o treime apa consumată.
Important! Metodele de tratament diferă în funcție de forma bolii și etapa evoluției acesteia. De aceea este foarte important, ca persoana să fie competentă, iar schema aleasă să fie corectă. Cea mai bună decizie va fi adresarea la medicul veterinar.
Mai departe vom descrie câteva momente fundamentale, precum și preparate comune, pe care le puteți găsi la farmaciile veterinare. Acestea însă sunt doar informative. Cereți neapărat consultația medicului sau a farmacistului veterinar.
Se evidențiază câteva principii comune de tratare:
- complexă – aici se atribuie și sporirea imunității;
- timpurie – asta pentru că cu cât mai mult evoluează boala, cu atât mai mult se distrug alveolele;
- permanentă și neîntreruptă – de altfel se formează toleranță la medicamente și boala revine, fiind mai dificil de tratat;
- asigurarea odihnei – reduce presiunea și fluxul de sânge în glanda mamară;
- mulsul frecvent – la fiecare 3-4 ore;
- masajul ugerului (cu excepția cazurilor de mastită fibrinoasă).
În primele zile de evoluție a bolii, se aplică comprese reci pe partea bolnavă a ugerului. După 4-5 zile, boala trece în faza subacută și compresele reci se înlocuiesc cu cele calde.
Tratamentul antiinflamator se aplică în trei direcții:
- extern, se aplică unguente pe pielea ugerului. Cel mai frecvent se utilizează cele cu ihtiol sau iod, mamiseptol, acid salicilic, ulei camforat.
- Intramamar (în mamelon), efectuând mulsul preventiv cât mai complet, se introduc preparate contra mastitei. În farmaciile veterinare sunt disponibile preparate complexe, pe bază de antibiotice și sulfamide: Mastimicină, Mastisept, Mastiguard, Mastirifin, Mibazon, Mascticidă, Masticur, Cloxamam, Mastisulf, Masta-30 ș.a. Acestea sunt frecvent ambalate în tuburi sub formă de seringă de unică folosință, cu canule speciale pentru administrarea intramamară.
- Adițional, se administrează pe cale injectabilă antibiotice, ca: Penicilina, Streptomicina, Eritromicina, Neomicina, Monomicina, Cloramfenicol, Teramicină ș.a.
Îmbunătățiri ale stării animalului se vor observa în ziua a treia, iar însănătoșirea deplină – în zilele 7-10. La finele tratamentului se recomandă proba repetată a laptelui.
În caz, că tratamentul nu dă efecte vizibile, se efectuează examen la sensibilitate față de antibiotice și în dependență de rezultat se va indica preparatul potrivit.
Bibliografie selectivă: Popovici M., Budanțev A., Obstetrică veterinară, ginecologie și biotehnologii în reproducția animalelor, Chișinau, 2002
