La ovine pot fi stabilite un șir de boli de diferite origini: genetice, infecțioase, parazitare.
De exemplu, în prezent, sunt studiate 15 boli ereditare, printre care contractura musculară; lipsa urechilor și cerul gurii crăpat; paralizia picioarelor – mieii se nasc vii, dar nu se pot mișca și mor în primele zile; defecte ale scheletului și părului; piticismul (dezvoltarea redusă a corpului); distrofie musculară; ataxia sau neputința de a se mișca; legalitatea mieilor brumării la Karakul ș.a.
Unele dintre boli pot fi prevenite prin vaccinări obligatorii (contra antraxului, bradsatului) etc, iar altele prin respectarea cu strictețe a igienei, efectuarea diferitor măsuri profilactice.
În continuare, vom prezenta un șir de boli mai des întâlnite la ovine în scopul de a le cunoaște și a le preveni.
Infecția purulentă a ombilicului la miel
Infecția purulentă a ombilicului la miel apare în primele zile după naștere, când buricul încă nu este uscat și mieii se întrețin pe așternut murdar.
În jurul ombilicului apare o umflătură, unde se acumulează puroi, mai târziu se umflă încheieturile, mielul stă nemișcat.
Pentru a preveni boala este necesar ca după fătare buricul să fie dezinfectat cu tinctură de iod, iar mieii să se întrețină pe așternut curat.
Diareea (pântecăria) la miei
Diareea (pântecăria) la tineret apare atunci când mieii se hrănesc cu lapte murdar sau când animalele răcesc. Li se vor administra 2-3 lingurițe de ulei de ricină sau la 0,5 pahar de apă 1 căpățână de usturoi fărâmițat.
Indigestia mieilor sugari, de asemenea, apare în primele zile după naștere, cauzele fiind mai multe: nu funcționează cheagul; mielul suge prea lacom, folosirea de către oi a unor nutrețuri mucegăite; mielul este hrănit cu biberon murdar, etc.
Mieii bolnavi sug puțin, stomacul este încărcat, fac eforturi de a se defeca, însă elimină bucăți mici de fecale întărite. După aceasta apare diareea, își murdăresc coada și picioarele.
Boala mieilor de a mânca lână
Mieii din lipsa de substanțe minerale, smulg lână și o mănâncă. Ea se acumulează în stomac în formă de ghemuri și îl astupă. În majoritatea cazurilor mieii pier.
Este necesar de a pune oilor bolovani de sare, iar în alimentație a le administra praf de var stins sau cretă furajeră. Această boală poate fi întâlnită și la oi adulte, ca urmare a lipsei de minerale în nutrețuri.
Colicii apar ca o consecință a acumulării gazelor – oile mănâncă rău, nu rumegă, nu se balegă.
Peste fiecare 3 ore oilor bolnave li se vor face clisme cu soluție de romaniță( o lingură de bucătărie la 0,5 l de apă). Se poate să li se dea să bea infuzie de romaniță 250 g sau sare Glauber – 15 g.
Alte boli ale mieilor și metode de tratament găsiți pe acest link.
Timpanita la oi
Timpanita – în stomac și intestine se acumulează gaze și animalele se balonează. Îndeosebi de des poate apărea când oile mănâncă plante de leguminoase (lucernă, trifoi, etc) după ploaie sau se folosesc când animalele nu sunt deprinse cu ele, ori pasc pe rouă. Mai poate fi întâlnită când oile mănâncă frunze de varză.
Animalelor li se va da soluție apoasă de amoniac (1 linguriță la 0,5 l de apă) apă cu săpun, sau 200-300 g lapte de vacă amestecat cu albuș de ou, li se mai face și clismă.
Antraxul sau buba neagră la oi
Una din cele mai periculoase boli infecțioase este antraxul sau buba neagră. Este provocată de spori care se pot afla pe pășuni, nutrețuri, în sol, pe piei, lână, etc. Și care se păstrează 10 de ani.
La animalele bolnave se ridică temperatura mai mult de 40⁰, se accelerează pulsul, respirația, animalele se clatină, tremură, cad jos. Este necesar de a se adresa urgent medicului veterinar. Animalele afectate de această boală vor fi arse, în niciun caz sacrificate sau jupuiete.
