Companiile de comercializare a cerealelor și operatorii de silozuri din SUA se confruntă cu riscuri financiare în creștere, pe fondul vânzărilor active de porumb, soia și grâu de către fermieri, stimulate de prețurile mai mari din piață.
În consecință, comercianții acumulează stocuri mai mari decât de obicei, în timp ce costurile de finanțare și depozitare rămân ridicate, potrivit unui nou studiu realizat de CoBank.
Conform estimărilor, după încheierea recoltării în numeroase regiuni ale SUA, companiile de depozitare ar putea ajunge să dețină aproape 50% din recolta locală de porumb și soia. În mod obișnuit, ponderea este de 35–40%.
Fermierii aleg tot mai des să vândă cerealele fizice imediat după recoltare, păstrându-și posibilitatea de a beneficia de eventuale evoluții favorabile ale prețurilor prin intermediul contractelor futures și al opțiunilor.
Un stimulent suplimentar îl reprezintă prețurile porumbului, care s-au apropiat de 5 dolari pe bushel, dar și nevoia fermelor de a-și asigura capitalul circulant.
Stocurile mai mari cresc presiunea asupra lichidităților
Creșterea stocurilor obligă companiile din sector să utilizeze mai intens instrumentele de hedging pentru a se proteja împotriva riscurilor de preț.
Totuși, atunci când cotațiile futures cresc, pozițiile short pot genera solicitări imediate de depunere a unor garanții suplimentare, chiar dacă, în paralel, crește și valoarea cerealelor fizice deținute.
Potrivit calculelor CoBank, o majorare cu 1 dolar pe bushel a prețurilor futures pentru porumb, soia și grâu ar putea genera, în următoarele luni, cerințe de marjă în valoare de aproximativ 9,6 miliarde de dolari pentru companiile comerciale din sectorul cerealelor.
Această situație creează o nevoie semnificativă de lichidități pe termen scurt și pune presiune suplimentară asupra creditorilor.
Costurile ridicate afectează rentabilitatea depozitării
Prețurile mai mari ale cerealelor și dobânzile ridicate sporesc, de asemenea, costurile de finanțare a stocurilor. În prezent, condițiile cele mai favorabile pentru recuperarea cheltuielilor de depozitare sunt observate pe piața porumbului, datorită structurii cotațiilor futures.
În cazul grâului, diferența dintre prețurile contractelor cu scadențe diferite ar putea fi insuficientă pentru a acoperi costurile de depozitare și creditare.
Soia se situează într-o poziție intermediară, însă oportunitățile limitate de a obține venituri suplimentare din păstrarea stocurilor încurajează comercializarea mai rapidă a acestora.
Transportul mai scump pune presiune pe marje
Un alt factor care afectează profitabilitatea operatorilor de silozuri este creșterea costurilor logistice, inclusiv a prețului motorinei, a suprataxelor pentru combustibil aplicate transportului feroviar și a tarifelor de transport al cerealelor.
Potrivit CoBank, o eventuală scumpire suplimentară a transportului ar putea obliga companiile să accepte marje comerciale mai mici, să ajusteze diferențele dintre prețurile locale și cele de referință sau să amâne livrările.
În aceste condiții, analiștii recomandă companiilor din sector să își asigure din timp accesul la finanțare suplimentară, să monitorizeze atent fluxurile de numerar și să includă creșterea cheltuielilor logistice în strategiile de stabilire a prețurilor.
