Pentru cultura căpșunului este obligatorie prezenţa sursei de apă și amenajarea ei pentru irigare. În lipsa apei în sol, frunzișul plantelor este slab dezvoltat, fructele mici, uneori deformate, recoltele compromise, mugurii de rod slab diferenţiaţi.
Excesul de apă, de asemenea, are consecinţe negative: putrezirea coletului și pieirea plantei, sufocarea și moartea rădăcinilor, dezvoltarea bolilor.
Irigarea se face până în a doua jumătate a verii, chiar și după cosire, iar în cazuri de secetă puternică și în timpul recoltării, prin aspersiune, picurare subterană sau la nivelul solului.
Prin aspersiune pot fi irigate plantaţiile care nu sunt mulcite cu folie de polietilenă, amplasate aproape de sursa de apă. Această metodă poate fi folosită cu succes și la protejarea plantaţiei de îngheţ.
Irigarea este absolut necesară în primele 2-3 săptămâni de la plantarea stolonilor până la înrădăcinarea lor.
În cazul irigării prin picurare se stabilește un program de irigare care asigură în mod constant un nivel al umidităţii în sol de aproximativ 80% din capacitatea de câmp pentru apă.
Umiditatea în stratul de sol 0-30 cm pe parcursul perioadei de vegetaţie trebuie să nu fie mai mică de 80% din capacitatea de câmp pentru apă.
Umiditatea solului periodic se determină cu tensiometrul sau senzorii stației şi la pragul indicat al umidităţii solului se fac udări.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie se fac 6-12 udări cu norma de 250-300 m3/ha. Intervalul dintre udări 12-15 zile primăvara şi 5-7 zile vara.
Irigarea căpşunului pe biloane prin picurare se face de 4-7 ori a câte 300-400 m3/ha, dintre care 2-3 irigări se aplică până la recoltare şi 2-4 după recoltare.
Citește și despre Când și cum se plantează căpșunul – 3 perioade importante.
Fertigarea căpșunului
Important! Ratele de aplicare a îngrășămintelor depind de rezultatele analizei probei de sol.
Pentru asigurarea uniformităţii aplicării îngrășămintelor minerale, mai întâi se execută irigarea fără utilizarea îngrășământului propriu-zis, astfel capacitatea de umiditate de câmp să ajungă la nivelul de 70-75%, apoi se utilizează soluţia de lucru dizolvată, care se introduce în sistemul de irigaţie, iar la sfârșitul utilizării soluţiei, apoi sistemul de irigare este spălat cu apă curată.
Este deosebit de important să verificăm preventiv compatibilitatea îngrășămintelor (dacă sunt utilizate mai multe tipuri în aceeași soluţie de lucru), pentru a preveni formarea sedimentelor în interiorul tuburilor de irigare.
Este preferabilă introducerea îngrășămintelor cu azot concomitent cu irigarea prin picurare (fertirigaţia).
În primele două săptămâni după plantarea răsadului, odată cu irigarea prin picurare se introduc câte 0,4 kg/ha/zi de azot, iar ulterior, în timpul creșterii intensive a plantelor și formarea mugurilor floriferi – câte 0,8 kg/ha/zi azot.
Primăvara, până la începutul înfloririi, odată cu apa pentru irigare se introduc câte 0,4 kg/ha/zi azot, iar în perioada înfloritului, formării fructelor și ulterior – câte 0,8 kg/ha/zi azot.
Citește și despre Fertilizarea căpșunului – îngrășăminte utilizate, cantități.
Bibliografie:
- Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor, pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice. Autori: Valerian BALAN, doctor habilitat în știinţe agricole, profesor universitar. Ananie PEȘTEANU, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar. Gheorghe NICOLAESCU, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar.
- Căpșun, zmeur, mur – materiale didactice demonstrative pentru elevii învățământului profesional tehnic. Autor: Alexandru BOIAN.
