Anunțul făcut dis-de-dimineață la Canberra privind finalizarea Acordului de Liber Schimb UE–Australia, de către președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și prim-ministrul australian Anthony Albanese, ridică numeroase și serioase îngrijorări pentru agricultura europeană, care este, din nou, utilizată ca monedă de schimb în strategia UE de a obține obiective comerciale și politice mai largi.
Este o viziune care răspunde urgențelor momentului, dar ale cărei consecințe pe termen mediu ar putea fi nesustenabile pentru multe sectoare agricole sensibile.
Concesiile semnificative acordate unor sectoare agricole foarte sensibile — în special carnea de vită (30.600 t contingent tarifar), carnea de oaie (25.000 t contingent tarifar, din care doar 27% congelată), zahărul (35.000 t contingent tarifar) și orezul (8.500 t contingent tarifar) — au generat de mult timp opoziție și îngrijorări puternice în rândul fermierilor.
În contextul acordului cu Mercosur, impactul cumulativ al acestor acorduri comerciale succesive face ca aceste concesii să fie considerate inacceptabile.
Chiar și pentru un sector tradițional competitiv precum vinul, beneficiile potențiale ale acordului rămân incerte, în condițiile în care exportatorii australieni ar putea avea mai mult de câștigat datorită eliminării taxelor vamale.
De fapt, acest nou acord nu poate fi separat de contextul complex al pieței care afectează agricultura europeană. Fermierii din UE se confruntă cu creșteri ale costurilor la toate inputurile, presiuni inflaționiste persistente, prețuri care nu țin pasul și incertitudini tot mai mari legate de evoluțiile din Iran și contextul geopolitic mai larg.
Deschiderea suplimentară a acestor sectoare sensibile prin acorduri de liber schimb nu ar face decât să amplifice vulnerabilitățile existente și să împingă multe ferme familiale din UE spre limita sustenabilității.
Lipsa unei abordări cuprinzătoare pentru gestionarea impactului cumulativ al acestor acorduri ridică în continuare întrebări fundamentale privind coerența și sustenabilitatea politicii comerciale a UE.
Fermierii europeni nu pot continua să suporte costurile liberalizării comerciale bilaterale fără mecanisme de protecție adecvate și cu adevărat eficiente. În prezent, mecanismele propuse de Comisie par mai degrabă instrumente de comunicare pentru promovarea unor acorduri greu de acceptat, decât soluții eficiente care pot fi activate în caz de criză.
Producătorii europeni rămân angajați în furnizarea unor produse de înaltă calitate și sustenabile, în conformitate cu unele dintre cele mai stricte standarde din lume. De aceea, este esențial ca acordurile comerciale să nu submineze aceste eforturi.
În prezent, se așteaptă detalii complete privind acordul, în special în ceea ce privește protecția indicațiilor geografice și gestionarea contingentelor tarifare, pentru a evalua impactul său concret.
