Industria alimentară din România are un potențial semnificativ, dispune de specialiști bine pregătiți și produce alimente de calitate, însă rămâne vulnerabilă în fața importurilor și a concurenței de pe piață.
Lipsa investițiilor consistente în procesare limitează capacitatea sectorului de a răspunde cerințelor actuale ale pieței și accentuează dezechilibrele comerciale.
2026 – anul procesării, o miză strategică pentru industrie
Potrivit președintelui Federației Patronale Române din Industria Alimentară – Romalimenta, Aurel Popescu, 2026 ar trebui să fie anul procesării, momentul în care industria alimentară să primească sprijinul necesar pentru modernizare.
„Se importă pentru că industria alimentară nu a fost ajutată suficient cu fonduri ca să ajungă la nivelul cerințelor europene. Avem industrie bună, avem specialiști foarte buni, putem face produse de mare calitate, dar fără investiții riscăm să fim depășiți”, a declarat acesta pentru AGERPRES.
Intrarea României în spațiul Schengen și dezvoltarea infrastructurii rutiere oferă un avantaj logistic important, însă fără modernizarea capacităților de procesare, acest avantaj nu poate fi valorificat pe deplin pe piețele externe.
Avicultura, carnea și panificația – domenii cu perspective diferite
În opinia Romalimenta, sectorul avicol reprezintă în prezent cel mai puternic pilon al industriei alimentare, fiind bine dezvoltat și activ pe piețele de export.
Industria cărnii are, la rândul ei, un potențial ridicat, dar exporturile sunt sever afectate de pesta porcină africană, care menține România aproape blocată pe piețele externe.
Un potențial important există și în industria panificației, unde măsura DR-23 din Planul Strategic PAC 2023–2027 permite finanțarea proiectelor de procesare și marketing.
Aurel Popescu subliniază că investițiile trebuie orientate către fabrici de capacitate mare, capabile să răspundă cerințelor lanțurilor de retail care operează licitații regionale, nu naționale.
Pesta porcină africană, principalul blocaj pentru export
Eradicarea pestei porcine africane rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru industria cărnii. În lipsa unei soluții funcționale, exporturile sunt practic blocate, iar pierderile economice se acumulează.
„Industria cărnii stă și așteaptă cu motoarele turate, dar nu poate exporta. Situația este gravă și trebuie rezolvată”, avertizează președintele Romalimenta, care solicită o analiză comună între industrie, crescători și autorități pentru identificarea unei soluții viabile.
Fiscalitatea ridicată și evaziunea, o relație directă
Un alt factor major de presiune este nivelul ridicat al taxelor și impozitelor, care contribuie la creșterea evaziunii fiscale.
În industria panificației, evaziunea este estimată la aproximativ 40%.
Aurel Popescu atrage atenția că majorarea TVA cu 2% a fost urmată de o creștere a evaziunii cu 6–8%, într-un context în care scăderea consumului raportată nu poate fi explicată integral prin reducerea risipei alimentare.
Concurența neloială și presiunea pe prețuri
Potrivit acestuia, procesatorii români nu își permit majorări de preț pentru a-și crește profiturile, ci doar pentru a menține marjele existente, într-o piață extrem de competitivă.
Taxa de 1% pe cifra de afaceri afectează produsele românești, în timp ce importurile nu sunt supuse acelorași presiuni fiscale, ceea ce generează concurență neloială.
Romalimenta a solicitat exceptarea agriculturii și industriei alimentare de la această taxă, existând promisiunea reducerii la 0,5% în 2026 și eliminării din 2027.
Forța de muncă și automatizarea, condiții pentru competitivitate
Industria alimentară se confruntă cu un deficit de forță de muncă de aproximativ 10%, iar soluția identificată este automatizarea și robotizarea accelerată.
„Fără automatizare nu se mai poate. Productivitatea devine criteriul decisiv pentru a face față concurenței”, explică Aurel Popescu.
Automatizarea contribuie atât la creșterea productivității, cât și la compensarea lipsei de personal, mai ales în unitățile de mari dimensiuni.
Cu aproximativ 200.000 de angajați și o cifră de afaceri de peste 30 de miliarde de euro, industria alimentară rămâne unul dintre pilonii economiei românești.
Viitorul său depinde de investiții, de rezolvarea blocajelor sanitare și de un cadru fiscal care să susțină producția internă și exportul, într-un context european tot mai competitiv.
