Cum evoluează parteneriatele AgTech în lume în 2025

Parteneriatele continuă să definească modul în care ecosistemul AgTech crește și se consolidează în 2025. Pe măsură ce tehnologiile se maturizează, companiile trec de la proiecte pilot izolate la modele de colaborare care reunesc cercetarea, datele și comercializarea.

Conform AgTech Digest, firmele din domeniu își unesc tot mai des instrumentele, platformele și expertiza pentru a aborda provocări globale – de la măsurarea carbonului și practicile regenerative, la ameliorarea asistată de inteligență artificială și sistemele complet automatizate de producție.

Tendințe principale în structura parteneriatelor

Cele mai frecvente forme de colaborare sunt integrarea de produse și tehnologii, urmate de parteneriate strategice.

În domeniul Plant Science și Crop Genomics, predomină proiectele de cercetare comună axate pe dezvoltarea de trăsături genetice asistate de AI, lanțuri de instrumente pentru editare genetică și acorduri de distribuție pentru microorganisme fixatoare de azot sau produse biologice.

În zona agriculturii controlate (CEA – Controlled Environment Agriculture), se observă o mișcare constantă spre sisteme interoperabile, în care computerele climatice integrează date din zona rădăcinilor și tulpinii, iar algoritmii de AI anticipează momentele optime de recoltare.

În paralel, universitățile și centrele de cercetare își extind rolul în formarea specialiștilor pentru aceste tehnologii.

Agricultura de precizie rămâne elementul de legătură, combinând robotica, imaginile satelitare și dronele cu platforme de management agricol, adesea conectate la soluții de finanțare sau sisteme MRV (Measurement, Reporting, Verification) pentru accesarea stimulentelor climatice.

Activitatea din carbon markets devine mai structurată – contracte de tip „soil/forest removals” cu livrare pe termen lung – în timp ce parteneriatele AgriFinTech se concentrează pe accesul la capital de lucru, acorduri de „forward flow” și integrarea contabilității fermelor în ecosistemele digitale.

Cele mai comune tipuri de parteneriate în AgTech:

Diferențe regionale în colaborare

• America de Nord conduce atât ca volum, cât și ca diversitate: extinderea flotelor robotizate, contracte de achiziție pe termen lung pentru credite de carbon, soluții de finanțare agricolă la scară și rețele de distribuție pentru inputuri și produse biologice.
• Europa se concentrează pe automatizarea serelor și producția cu consum redus de energie, precum și pe colaborări puternice în domeniul plant science, cu centre majore în Olanda și Elveția.
• Orientul Mijlociu accelerează investițiile în infrastructura CEA (centre de excelență în EAU, ferme verticale la scară giga) și implementarea fermelor digitale în zona MENA, cu o prezență puternică a tehnologiilor provenite din Israel.
• Asia are o dinamică mixtă: în Asia de Sud-Est cresc investițiile în vertical farming și proiecte pilot de trasabilitate bazate pe blockchain; China dezvoltă soluții de plăți și finanțare agricolă, iar Japonia colaborează pentru analize climatice destinate Africii.
• America Latină se remarcă prin parteneriate în ameliorarea culturilor (orez, grâu), acorduri de livrare pentru îngrășăminte și inițiative de partajare a datelor în lanțul de aprovizionare.
• Oceania se concentrează pe sectorul zootehnic – sisteme de garduri virtuale și cercetare privind reducerea emisiilor.

Cum sunt structurate parteneriatele

Majoritatea colaborărilor se bazează pe integrarea produselor, tehnologiilor și platformelor. Acordurile de cercetare și memorandurile de înțelegere (MoU) servesc adesea ca etape preliminare pentru comercializare, iar joint venture-urileapar mai ales acolo unde investițiile în active sunt ridicate (ferme indoor, fonduri, facilități).

Trei teme majore traversează toate sectoarele:

1. Interoperabilitatea datelor, de la senzorii din câmp până la modelele AI și fluxurile de lucru ale retailerilor și băncilor;
2. Integrarea măsurării și verificării (MRV) în serviciile pentru fermieri și distribuția de inputuri, inclusiv pentru practicile regenerative și raportările Scope 3;
3. Regionalizarea soluțiilor, adaptarea lor prin colaborări cu bănci locale, cooperative, universități și agenții publice.

Lecții pentru Europa de Est

Pentru fermierii și startupurile din România și Republica Moldova, aceste tendințe oferă câteva direcții clare:

• Colaborarea cu centre universitare și institute de cercetare poate accelera accesul la date și tehnologii de precizie.
• Parteneriatele între AgTech și instituțiile financiare pot deschide accesul la finanțări inovatoare (leasing agricol digital, scoring pe bază de date din fermă).
• Investițiile în interoperabilitate – adică integrarea datelor din echipamente, sateliți și platforme software – vor fi baza competitivității.
• Regionalizarea soluțiilor (adaptarea lor la infrastructura locală, limba și legislația regională) poate deveni un avantaj competitiv pentru startupurile est-europene care vizează piețe din Balcani și Europa Centrală.