Rodiu – cum se cultivă și îngrijește. Soiuri

Rodiu (Punica granatum) este un arbust fructifer și decorativ apreciat pentru fructele sale valoroase – rodiile, dar și pentru frumusețea florilor sale.

Este originar din regiunile calde ale Asiei Mici. De-a lungul timpului, s-a răspândit în zonele Caucazului și în nordul Indiei, iar în Europa este cultivată în special în regiunile cu climat mediteranean.

Odată cu schimbările climatice rodiul câștigă popularitate, fiind tot mai des cultivat în grădinile din regiunile cu ierni blânde.

Totuși, în zonele cu risc mare de îngheț, este necesar ca planta să fie protejată pe timp de iarnă sau crescută în ghivece și adăpostită iarna.

Cultivarea rodiului poate părea pretențioasă din cauza sensibilității la frig, însă cu puțină grijă și aplicarea unei agrotehnici corecte, acest arbust exotic poate decora grădina sau terasa, dar și oferi rodii pentru consum.

Citește și Kaki sau curmal japonez – cum se cultivă și îngrijește

Caracteristici ornamentale și pomicole

Rodiul este un arbust de talie medie, care poate atinge înălțimi de până la 5 metri, cu un diametru al coroanei de 3–5 m.

Frunzele sunt căzătoare, lucioase și pieloase pe partea superioară, de formă lanceolată, lungi de 5-8 cm.

Florile sunt mari, solitare sau grupate, simple sau bătute, colorate în portocaliu-stacojiu, roșu sau alb. Înflorește în perioada iunie-august.

Florile sunt de două tipuri: masculine (nefertile, în formă de clopoțel) și feminine (fertile, în formă de amforă). Doar cele feminine dau naștere la fructe.

Varietățile ornamentale oferă un plus de culoare spațiilor verzi, cele mai cunoscute fiind:

• Pleniflora – cu flori roșii bătute;
• California Sunset – cu flori roșii bordurate cu alb;
• Legrellei – cu flori bătute, cu petalele de culoare coral-oranj și marginile albe.

Fructul, numit rodie, este o bacă falsă, globuloasă, cu diametrul de 6–8 cm, coajă pieloasă și semințe învelite într-un țesut suculent.

Înflorirea neuniformă duce la coacerea eșalonată a fructelor. De aceea, acestea se recoltează atunci când capătă o nuanță roșie intensă și încep să crape ușor.

Se lasă cât mai mult pe ramuri pentru a deveni mai dulci. Dacă vremea nu permite, pot fi culese mai devreme și lăsate să se coacă în interior.

Nu se recomandă depozitarea la temperaturi negative, deoarece pot începe să putrezească.

Se consumă proaspete sau procesate în sucuri, siropuri și dulceață. Sunt bogate în vitamina C, complexul B, fosfor, potasiu, calciu, magneziu și fier.

Rodiu – cerințe față de mediu

• Sol: preferă soluri fertile, reavene, lutoase, bine drenate, ușor alcaline.
• Lumină: este o specie iubitoare de lumină, are nevoie de locuri bine însorite și ferite de curenți de aer.
• Rezistență la frig: este sensibil la înghețuri sub -10°C, -15°C. În regiunile reci, se recomandă cultivarea în ghivece mari (peste 50 l), pentru a fi adăpostit în sezonul rece în sere, verande sau holuri reci.

Plantarea rodiului

Pomul de rodii poate fi plantat direct în grădină, în regiunile mai calde, sau în ghivece mari, acolo unde există risc de îngheț.

Pentru plantare se alege un loc însorit, ferit de vânt. Groapa se sapă adâncă de 40-50 cm, iar solul se amestecă cu compost sau gunoi de grajd bine fermentat.

Rădăcinile se răspândesc cu grijă și se acoperă cu amestecul de pământ. După plantare, se aplică un strat de mulci (paie, frunze uscate sau iarbă cosită).

Mulcirea ajută la conservarea umidității și împiedică dezvoltarea buruienilor. În plus, atrage râmele, care contribuie la aerarea solului.

La 3–4 ani după plantare, rodiul va începe să înflorească, iar din al 4–5-lea an va produce fructe.

Lucrări de tăiere și îngrijire la rodiu

Udările la rodie trebuie să fie moderate și adaptate sezonului, deoarece aceasta nu suportă nici excesul de apă, nici seceta. După udare, solul se afânează ușor, se plivește și se mulcește.

Tăierile la rodiu se efectuează primăvara, în repaus vegetativ. Se elimină ramurile afectate de ger, cele subțiri sau bolnave și se menține o coroană aerisită, cu 4–5 tulpini principale.

La fiecare 20–25 de ani, se recomandă o tăiere de întinerire.

Fertilizarea în sezonul de vegetație se realizează o dată la 3-4 săptămâni, folosind îngrășăminte organice (humisol, gunoi de grajd diluat, bălegar de pasăre) sau îngrășăminte minerale complexe.

După recoltare, se administrează superfosfat (25 g) și sulfat de potasiu (15 g).

Pentru iernarea rodiului e necesar să se asigure protecție împotriva gerului, chiar și soiurilor mai rezistente.

Atunci când temperatura scade sub -10°C, ramurile se leagă, se fixează și se acoperă cu 15–20 cm de pământ, apoi cu ramuri de brad sau paie.

Toamna, pentru prevenirea bolilor fungice, coroana rodiului se pulverizează cu zeamă bordeleză 3%. Primăvara se aplică un tratament cu zeamă bordeleză 1%.

Înmulțirea rodiului se realizează vegetativ prin:

• Butășire: în lunile iunie–august, în solar sau seră.
• Marcotaj: se aplică primăvara, pe ramuri flexibile.

Sursa imaginilor din articol: canva.com.