Printre plantele de interior decorative prin frunze, peperomia ocupă un loc special datorită diversității enorme de forme, texturi, dimensiuni și faptului că nu necesită îngrijiri speciale.
Peperomiile sunt ușor de întreținut, perfecte pentru orice tip de spațiu. Cu o îngrijire minimă, oferă un spectacol de culori și texturi pe tot parcursul anului.
Peperomia a devenit în ultimii ani una dintre favoritele amenajărilor moderne de interior. Datorită varietății sale impresionante de forme, specii și soiuri, de la varietăți compacte pentru birou, până la cele cu tulpini târâtoare pentru un aranjamente suspendate.
Peperomia este al doilea cel mai mare gen din familia Piperaceae, cu 1373 de specii acceptate. Aceste plante provin din regiunile tropicale și subtropicale, majoritatea fiind native din America Centrală și de Sud.
Diversitatea acestor plante este atât de mare încât uneori este dificil să recunoști speciile ca făcând parte din același gen. Chiar și așa, toate acestea au niște trăsături comune.
Peperomia – caracteristici generale ale genului
- Peperomiile sunt plante perene, cu tulpini groase și cărnoase.
- Pot avea tulpini reduse sau întinse, erecte sau târâtoare.
- Sunt apreciate în primul rând pentru frunzișul lor decorativ.
- Frunzele sunt groase, suculente și pot varia ca dimensiune (între 1 și 15 cm), formă (rotunde, ovale, cordiforme), textură (lucioasă, cerată, catifelată, încrețită) și culoare (verde închis, verde deschis, brun, oliv, purpuriu, argintiu sau cu variegații).
- Frunzele sunt dispuse în rozetă.
- Toate peperomiile au frunze cu margini întregi și pot înflori, dar florile lor mici, grupate în spice dense, nu sunt foarte decorative.
- Pot produce fructe mici, uscate, care se desprind ușor din inflorescență.
Citește și Begonia cu frunze decorative. Înmulțire și îngrijire
Cele mai populare specii
Din cele peste o mie de specii existente în natură, doar câteva zeci sunt frecvent utilizate ca plante de interior, acestea la rândul lor cuprinzând foarte multe soiuri, care se completează continuu.
Printre cele mai atractive specii de Peperomia se numără:
- Peperomia caperata – cunoscută și ca peperomia încrețită, are frunze catifelate, în formă de inimă, cu o textură plisată și nuanțe de ciocolatiu-purpuriu.
- Peperomia blanda – un epifit cu tulpini subțiri, frunze mici, catifelate, verde deschis pe partea superioară și purpurii dedesubt.
- Peperomia maculosa – cu frunze mari, lucioase, de până la 15 cm lungime, și nervuri albicioase ce creează un contrast elegant.
- Peperomia rotundifolia – o plantă cu creștere compactă, ce formează un covor dens de frunze mici, rotunde, de un verde intens.
- Peperomia obtusifolia – are frunze ovale, lucioase, de aproximativ 5-7 cm lungime, și varietăți variegate precum „Alba” și „Albomarginata”.
- Peperomia marmorata – un soi compact cu frunze argintii, reliefate, străbătute de nervuri purpurii.
- Peperomia serpens – cu tulpini târâtoare sau agățătoare și frunze verzi, adesea cu margini deschise la culoare.
- Peperomia velutina – cu tulpini roșiatice și frunze rotunde, verde-închis, cu dungi argintii.
- Peperomia clusiifolia – cu frunze mari, purpuriu-verzui, și varietăți pestrițe cu pete albe și galbene.
- Peperomia incana – un semi-arbust de până la 50 cm înălțime, cu frunze rotunde, verde-oliv, acoperite de un puf fin.
- Peperomia argyreia – una dintre cele mai spectaculoase specii, cu frunze mari, rotunde, verzi cu dungi argintii care imită aspectul cojii de pepene verde.
- Peperomia rubella – cu tulpini subțiri, roșii și frunze mici, ovale, verzi pe partea superioară și roșiatice pe cea inferioară.
Specii și soiuri populare de Peperomia:
- 01. P. orba „Variegata”
- 02. P. caperata „Frost”
- 03. P. scandens „Variegata”
- 04. P. quadrangularis
- 05. P. obtusifolia
- 06. P. incana
- 07. P. obtusifolia „Variegata”
- 08. P. caperata „Pink-Lady”
- 09. P. clusiifolia „Ginny”
- 10. P. albovittata „Piccolo Banda”
- 11. P. albovittata „Rana Verde”
- 12. P. tetragona
- 13. P. graveolens
- 14. P. verticillata
- 15. P. prostrata
- 16. Peperomia quadrifolia „Hope”
- 17. P. polybotra
- 18. P. peruviana
- 19. P. trinervis
- 20. P. percillata
- 21. P. argyreia
- 22. P. prostrata „Ruby Cascade”
- 23. P. caperata „Red Ripple”
- 24. P. maculosa
- 25. P. serpens
- 26. P. rugosa
- 27. P. caperata „Rosso”
- 28. P. glabella
- 29. P. sp. „Peppermill”
- 30. P. metallica
- 31. P. kimnachii
- 32. P. turboensis
Peperomia – îngrijire și întreținere
Peperomia este una dintre cele mai ușor de întreținut plante de apartament. Nu are o perioadă de repaus accentuată, iar frunzișul său rămâne atrăgător pe tot parcursul anului.
Singura cerință importantă este asigurarea iluminării adecvate și evitarea excesului de umiditate.
Lumina potrivită pentru peperomia
Speciile cu frunze verzi, lucioase, sunt tolerante la umbră parțială. Cele cu frunze pufoase, pestrițe sau purpurii au nevoie de lumină mai intensă, dar difuză.
De aceea, este necesar de evitat expunerea directă la soare puternic.
În sezonul rece, planta trebuie mutată într-un loc mai luminos sau se folosește iluminarea artificială pentru a preveni alungirea tulpinilor și pierderea culorii frunzelor.
Udare și fertilizare la peperomia
Peperomiile nu tolerează umiditatea excesivă. Se udă moderat, doar atunci când substratul este uscat la suprafață.
Pentru aceasta se utilizează apă la temperatura camerei, de preferat fără clor.
Se evită udarea directă pe frunze pentru a preveni apariția petelor și a bolilor fungice, mai ales la speciile cu frunziș catifelat.
Fertilizarea se realizează moderat în perioada de creștere (primăvară-vară) cu un îngrășământ diluat pentru plante decorative prin frunze.
Substratul necesar și transplantarea
Peperomiile preferă un substrat aerat, bine drenat, format dintr-un amestec de turbă, perlit și nisip, similar cu cel utilizat pentru suculente.
Se recomandă folosirea unui ghiveci cu orificii de drenaj pentru a preveni stagnarea apei. Peperomiile nu necesită schimbarea frecventă a ghiveciului, doar atunci când rădăcinile umplu complet recipientul.
Înmulțirea la peperomia
Peperomia se poate înmulți foarte ușor prin butași de tulpină sau frunze, puși în apă sau direct în substrat umed.
De asemenea, unele specii se pot propaga prin divizarea tufei în timpul transplantării.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.