Musculița mediteraneană a tomatelor sau musculița europeană a tomatelor Lasioptera tomaticola este un dăunător foarte periculos care produce pagube însemnate culturilor de tomate și castraveți practicate în spații închise în cele mai importante țări producătoare de tomate.
În România, pentru prima dată atacurile au fost atribuite dăunătorului Lasioptera tomaticola în 2011. Lasioptera tomaticola poate fi confundată cu Lasioptera rubi, iar mulți legumicultori sunt convinși că au de-a face cu cea din urmă.
În plus, specificul Lasioptera tomaticola este acela că trăiește în simbioză cu unele ciuperci cu care se hrănesc larvele, sporii cărora îi introduce concomitent cu ouăle (de circa 0,5 mm dimensiune), astfel atacul dăunătorului frecvent este confundat cu atacul unui fitopatogen.
Astfel, larvele (de circa 3 mm) musculiței se hrănesc cu miceliul fungilor, dar și cu țesutul vegetal bolnav.
Adulții sunt musculițe negre, mici cu o anvergură a aripilor cuprinsă între 1-2 mm.
Musculița mediteraneană a tomatelor – de ce combaterea e dificilă
Larvele de musculița mediteraneană a tomatelor sunt de culoare galben-portocaliu și se dezvoltă în tulpini, iar necroza rezultată induce ofilirea, ruperea tulpinii și reducerea producției de fructe.
Larvele se hrănesc în interiorul tulpinii, astfel este extrem de dificilă combaterea dăunătorului.
Infestări la tomate apar de obicei din august-septembrie până în decembrie și la castraveți din martie până în iunie și din septembrie până în decembrie.
Modul de răspândire
Principala cale de răspândire a musculiței este comerțul cu fructe de tomate. Larvele infestează pedunculii la punctul de atașare de fruct.
Tomatele comercializate pot fi infestate cu ouă de musculița mediteranează, mai ales dacă au și părți verzi (cum ar fi tomate comercializate cu crenguță) fără a avea simptome de atac pentru a putea fi eliminate.
Răsadurile, ambalajele infestate și hainele muncitorilor pot fi la fel metode de răspândire.
Lasioptera tomaticola poate avea mai multe generații pe an.
Musculița europeană a tomatelor – control
Toate raportările, potrivit unui articol al Otiliei Cotuna disponibil pe acest link, arată infestări în zonele rănite de pe plante. Rănile apărute în urma tăierilor lăstarilor, a ruperii frunzelor predispun planta la infestare.
Un moment optim de aplicare a tratamentelor este apariția adulților din adăposturile de iernare.
Modul cum se realizează tăierile lăstarilor axiali contribuie la reducerea atacului musculiței europene, deoarece femela depune ouăle în zonele în care sunt rănite tulpinile plantelor în urma aplicării lucrărilor de îngrijire.
În Turcia, s-au obținut rezultate foarte bune în combatere (77 %) când lăstarii au fost tăiați la distanța de 3-5 cm față de tulpina principală (tăiere în ciot) în comparație cu eliminarea completă a lăstarilor și tulpina a rămas rănită (Büyükoztürk et al.,2020).
Pentru combatere chimică, legumicultorii pot apela la insecticidele omologate pentru Tuta absoluta la tomate.
Insecticidele ar trebui aplicate când insecta se află în stadiu de ou (cele care au efect ovicid) sau când larvele eclozează și nu ajung să pătrundă în țesuturi. Aceste momente sunt dificil de surprins în realitate.
