Țelina pentru frunze și pețiol – cum se cultivă

Țelina (Apium graveolens L.) este apreciată pentru aroma sa specifică, conferită de uleiurile esențiale, și pentru conținutul bogat de vitamine și minerale. În acest articol discutăm mai multe despre cultivarea țelinii.

Țelina pentru pețiol și frunze este cunoscută pentru utilizarea sa atât în alimentație, cât și în medicină. Principalele varietăți cultivate în aceste scopuri sunt:

• Țelina pentru frunze – Apium graveolens var. secalinum;
• Țelina pentru pețiol – Apium graveolens var. dulce.

De la aceste două specii se folosesc pentru consum peţiolul înălbit sau/şi limbul frunzelor, care se folosesc proaspete în salate sau murate.

Țelina pentru pețiol și frunze are aceeași origine ca și țelina pentru rădăcină, însă este mai puțin extinsă în cultură și se cultivă pe suprafețe mai mici.

Caracteristici specifice țelinei pentru frunze

Aceste varietăți au particularităţi comune cu ţelina pentru rădăcină, dar și unele deosebiri. Spre exemplu, soiurile cultivate pentru frunze și pețiol, formează rădăcini ramificate, puternic dezvoltate, dar neîngroşate.

Țelina pentru pețiol dezvoltă frunze lungi, cu pețioli mari, care pot ajunge la 30-40 cm în lungime și 3-4 cm în lățime. În schimb, țelina pentru frunze are o rozetă densă, cu multe foliole mici.

Cerințe față de mediu pentru cultura de țelină

La fel ca țelina pentru rădăcină, aceste varietăți necesită multă umiditate în sol și aer.

Solurile ideale sunt cele luto-nisipoase, argilo-nisipoase sau aluviale, fertile, bine drenate, reavene, afânate şi cu posibilităţi sigure de irigare.

Reacția otimă a solului pentru țelină este cuprinsă între 6,0 și 6,8, dar planta poate tolera un interval al pH-ului mai larg, între 5,5 și 8,3.

Răspunde bine la aplicarea îngrășămintelor organice (de exemplu, 40-50 t/ha de gunoi de grajd).

Umiditatea: țelina pentru frunze are cerințe ridicate în ceea ce privește umiditatea solului și a aerului, în special în etapele critice ale dezvoltării, precum germinarea, răsărirea, plantarea și formarea rădăcinilor.

Trebuie însă de ținut cont că umiditatea excesivă, atât în sol, cât și în atmosferă, favorizează apariția bolilor.

Dacă irigarea, drenajul și lumina sunt gestionate corect, planta va răspunde cu o creștere viguroasă și o producție ridicată.

Față de temperatură țelina este o plantă cu cerințe moderate, fiind considerată puțin pretențioasă în acest sens.

Semințele pot să germineze la temperaturi de 5°C, însă ideal este intervalul de 15-20°C, astfel  timpul necesar germinării este de 7-12 zile.

Țelina pentru frunze și pețioluri se dezvoltă cel mai bine la temperaturi cuprinse între 15 și 25°C.

Planta poate suporta temperaturi minime de 7°C și maxime de până la 26°C. Pragul minim de temperatură la care țelina este afectată de îngheț fiind de -5°C.

Lumina: țelina pentru frunze este o plantă de zi lungă, având cerințe moderate față de lumină. Expunerea adecvată la soare asigură o creștere viguroasă și o producție de calitate.

Țelina – soiuri populare pentru frunze și pețioli

Printre soiurile de țelină pentru pețiol și frunze se numără:

• Albă cu pețiolul mare: fragedă, cu pețiol lat, fraged și gust plăcut, ideală pentru salate. Formează tufe de 50-70 cm înălţime, cu frunze de culoare verde deschis. Peţiolul se înălbeşte foarte uşor. Indicat în culturi pentru peţiol cu înălbire în câmp.
• Albă timpurie: productivă, cu pețiol de dimensiuni mai mici, se potrivește pentru culturi timpurii cu înălbire prin forţare.
• Albă aurie: prezintă pețioluri galbene, cărnoase, care se albesc rapid.
• De Tour: are peţiolurile foarte groase, cărnoase, fragede şi de culoare violacee. Dă producţii mari şi se păstrează bine. Indicat în cultură pentru peţiol cu înălbire prin forţare.
• Pascal și Tall – Utah: soiuri cu pețioluri cărnoase, de obicei folosite pentru albire prin forțare.
• Schnittselderi: specializată pentru frunze, rezistentă la iernare în condiții de climă blândă. Se caracterizează prin frunzele sale mari, puţin încreţite, de culoare verde-deschis.

Tehnologia de cultivare pentru țelina de pețioli și frunze

Pentru a obține plante viguroase aceste două varietăţi se cultivă doar prin răsaduri.

Semințele se seamănă în răsadnițe încălzite pentru culturi timpurii, începând cu a doua jumătate a lunii februarie și până în aprilie, iar răsadurile se repică obligatoriu la 15-20 de zile după răsărire.

Cantitatea de sămânţă necesară 200-300 g seminţe pentru producerea răsadurilor necesare pentru un hectar de cultură.

Plantarea în câmp se face de la sfârșitul lunii aprilie până în iunie, iar cultura necesită udare, aerisire și tratamente preventive contra bolilor.

În momentul plantării, răsadul, care trebuie să aibă circa 50 zile, se fasonează şi se mocirleşte. Telina se plantează a câte două rânduri cu lăţimea de 25-30 cm, iar între perechile de rânduri de 50 cm, distanţa între plante pe rând este de 25-30 cm.

Lucrările de întreţinere sunt similare cu cele realizate la țelina pentru rădăcini, cu excepţia fertilizării şi a înălbirii.

Culturile se fertilizează în timpul perioadei de vegetaţiei o dată sau de două ori cu circa 100 kg/ha azotat de amoniu.

Pentru albirea pețiolurilor, plantele sunt mușuroite cu ajutorul cultivatorului, iar lucrarea este repetată la fiecare două săptămâni, doar în condiții de vreme uscată.

Pe suprafețe mici, albirea se poate face prin acoperirea plantelor cu materiale opace (polietilenă neagră, paie, frunze), timp de 15-20 de zile.

Când se recoltează țelina

Recoltarea țelinei pentru pețiol se face din august până la primele friguri, când plantele sunt smulse, curățate de pământ, și pregătite pentru piață.

Pentru consumul de iarnă, înainte de îngheț, plantele se scot cu pământ pe rădăcini și se păstrează la o temperatură de 8-10°C, în condiții de umiditate de 75%.

Țelina pentru frunze se recoltează atunci când frunzele ating 25-30 cm înălțime și poate produce între 14-25 t/ha pentru pețiol și 7-8 t/ha pentru frunze, în funcție de îngrijirea oferită.