Urmăreşte canalul Agrobiznes pe WhatsApp
Din cauza dimensiunii mici și a distribuției pe focare în câmp este dificilă monitorizarea acarienilor, în special a eriofizilor. În majoritatea cazurilor, dacă acarienii sunt detectați înainte de înflorire, trebuie aplicate tratamente fitosanitare.
Deoarece acarienii pot afecta fructele chiar de la început de sezon, cu presiune maximă de obicei în lunile iulie-august, eșantionarea trebuie să înceapă la dezmugurire și să se țină cont de daunele din anul precedent.
În paralel, se pot acumula informații și despre alți dăunători prezenți, cum ar fi puricii și afidele. Mai târziu în perioada de vegetație se monitorizează frunzele.
Acarienii tetranichizi sunt mai vizibili pe plante. Acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) se deosebește prin ouăle sale roșii, care pot fi detectate pe scoarță la începutul primăverii și mai târziu sub frunze împreună cu adulții.
Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) poate fi distins prin plasa sa pe partea inferioară a frunzei.
Controlul acarienilor dăunători
Pentru controlul acarienilor dăunători și prevenirea dezvoltării rezistenței la acaricide trebuie implementate principiile protecției integrate a plantelor în care metodele preventive sunt aplicate primordial. Mai jos vor fi descrise câteva metode.
Uleiurile minerale aplicate în faza de dezmugurire a pomilor
Uleiurile aplicate reduc populația de dăunători sugători, inclusiv al acarienilor. Stadiul de eclozare al ouălor de insecte și acarieni este cel mai vulnerabil la uleiuri cu efect de asfixiere a lor, astfel încât pulverizările prea timpurii de această etapă vor fi mai puțin eficiente.
Dintre speciile de acarieni, această metodă este cea mai funcțională împotriva celor care iernează în stadiul de ou.
În mare parte, populația de acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) este împiedicată să se dezvolte până în luna iunie printr-o pulverizare cu uleiuri primăvara, deși în sine nu asigură un control pe toată durata sezonului.
Cu toate acestea, această aplicație suprimă populația lor suficient de mult timp pentru ca prădătorii să se stabilească pe plante.
Există studii că pulverizarea întârziată (puțin după dezmugurire) cu uleiuri minerale suprimă femelele hibernante ale acarianului roșu comun (Tetranychus urticae), dar acest efect previne slab acumularea lor mai târziu în perioada de vegetație.
Femelele care iernează sunt fiziologic și morfologic diferite de forma lor de vară, iar controlul chimic al formei de iarnă este mai dificil.
În trecut, adăugarea unui insecticid organofosforic a sporit eficacitatea uleiului, dar, în prezent, efectul vine doar de la ulei. Acarienii sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta rezistență la ulei decât la alte acaricide. La moment, nu a fost documentată rezistența dăunătorilor la uleiuri.
Irigarea plantelor are efect de control la legume și fructe moi
Irigarea plantelor și majorarea umidității aerului reduce infestarea cu acarieni tetranichizi și mai puțin a celor eriofizi.
Dintre acarienii tetranichizi efect mai mare deosebim împotriva acarianului roșu comun (Tetranychus urticae), deși mai mic împotriva acarianului roșu al pomilor (Panonychus ulmi).
La irigarea legumelor și fructelor moi, fiind plante mai mici, reducerea populației de acarieni are impact mai mare, în comparație cu pomii fructiferi la care irigarea prin picurare modifică la o rată cu mult mai mică microclima din jurul plantei, datorită dimensiunii lor.
Sulful suprimă dezvoltarea acarienilor
Aplicarea sulfului suprimă toate speciile de acarieni care dăunează plantelor prin efectul său de a perturba metabolismul și reproducerea lor.
Acest element are efect de contact și de prevenire a unor boli fungice, cum ar fi făinarea. Avantajele acestei aplicări este riscul mic de rezistență a acarienilor și bolilor și că este permis și în agricultura ecologică.
Limitările sale se manifestă prin faptul că acțiunea sulfului începe la temperaturi mai mari de 14oC pentru a forma faza sa gazoasă, deși poate provoca fitotoxicitate și arsuri plantei la temperaturi mai mari de 26oC.
Fitotoxicitatea poate apărea și la aplicări la o diferență interval mai mic de 10-14 zile față de tratarea cu uleiuri minerale sau horticole.
Tratamente contra acarienilor cu produse de sinteză
La aplicarea acaricidelor de sinteză este important să se țină cont de intervalul de pauză înainte de recoltare pentru a evita depistarea sau depășirea reziduurilor de pesticide în fructe.
Aceste tratamente se efectuează la trecerea pragului economic de dăunare în urma monitorizării plantelor și dacă populația de prădători este redusă.
În cadrul generației unui acarian dăunător, se pot aplica substanțe din aceeași clasă, însă pentru prevenirea apariției rezistenței dăunătorilor, nu se recomandă utilizarea insecticidelor din aceeași clasă în ferestre de tratare consecutive.
Pentru acarieni, ca și pentru dăunătorii sugători această fereastră de tratare este de trei săptămâni.
Un principiu de bază în controlul acarienilor este evitarea tratamentelor excesive în perioada de vegetație cu insecticide non-selective (din grupele piretroizilor, neonicotinoidelor, carbamaților și organofosfaților) care pot nimici și prădătorii naturali care se hrănesc și acarienii dăunători.
În acest scop, se pot aplica dezorientarea feromonală a moliilor, captarea în masă a muștelor, tripșilor etc., produsele biologice (pe bază de virusuri și bacterii) și cele selective (de exemplu, piriproxifen).
Lista produselor omologate în România contra acarienilor este disponibilă pe codexul-fitosanitar.ro, iar în Moldova pesticide.md.