Histomonoza, numită și boala capului negru sau enterohepatita infecțioasă la curcani, este o boală parazitară contagioasă, care afectează intestinele (cecumul) și apoi ficatul curcanilor, găinilor și, ocazional, al altor păsări galinacee.
Curcanii sunt cei mai sensibili la boală, rata mortalității ajungând până la 80-100%. Evoluția gravă apare și la puii de găină și curcă. Celelalte păsări pot fi purtătoare fără simptome, sfârșitul letal fiind mult mai rar întâlnit.
Boala capului negru la curcani se manifestă inclusiv prin cap și aripi lăsate în jos, poziție prelungită în picioare, cu ochii închiși, pene ciufulite, slăbire pronunțată și fecale gălbui, de culoarea sulfului.
Denumirea de „cap negru” vine de la culoarea pielii negricioasă în urma necrozei țesuturilor, fenomen care apare doar în faza tardivă a bolii.
Histomonoza provoacă pierderi economice grave prin mortalitatea ridicată și scăderea randamentului de creștere la păsările trecute prin boală.
Citiți în acest articol:
- De ce apare boala capului negru la curcani;
- Simptomele în histomonoză;
- Semne morfopatologice în boala capului negru;
- Tratamentul histomonozei;
- Profilaxie în boala capului negru.
De ce apare boala capului negru la curcani
Boala este provocată de Histomonas meleagridis – un parazit unicelular, protozoar anaerob, din ordinul Trichomonadida, care se localizează în afara celulelor gazdei.
Acest parazit este transmis, în mod principal, prin ouăle altui parazit – nematodul Heterakis gallinarum, care afectează găinile și alte păsări galinacee. Ouăle infestate cu H meleagridis rămân viabile în mediu timp de ani de zile.
Categoric nu se recomandă adăpostirea comună a curcilor cu găinile, fie adulți sau pui, deoarece riscul de infestare și pierderi în efectivul de curci crește considerabil.
Râmele sunt gazdă pentru Heterakis gallinarum care pot conține Histomonas meleagridis. Găinile și curcanii care consumă râmele se pot infesta cu ambele specii de paraziți.
Odată infestați, curcanii pot transmite parazitul în interiorul efectivului prin contact cloacal direct sau cu fecalele proaspete. Răspândirea bolii este foarte rapidă.
Paraziții interacționează sporit cu bacteriile intestinale și coccidiile, căpătând virulență completă. Deseori, parazitoza este însoțită de infecții bacteriene, care slăbesc și mai mult starea păsării.
Citește despre Holera aviară la găini și curcani. Simptome și tratament.
Simptome în histomonoză
Perioada de incubare corespunde fazei de multiplicare a parazitului – 7 – 10 zile.
La etapa inițială se observă instalarea diareii de culoare galben aprins (culoarea sulfului), din cauza inflamației cecumului. Alte semne includ: pene murdare în jurul cloacei, slăbire progresivă, somnolență, postură și mers atipice, cu capul lăsat în jos.
Din ziua a 12-a apar semnele așa zise de „cap negru” ca rezultat al necrozei țesuturilor în faza tardivă. Pielea de pe cap devine roșiatică spre negricioasă.
Evoluția bolii poate fi fatală, cu mortalitate ridicată în jurul zilei a 14-a după infestare, dar uneori și din ziua a 11-a sau a 12-a. Mortalitatea atinge valorile de vârf spre ziua a 17-a și persistă până la sfârșitul celei de-a patra săptămână de la infestare.
Boala capului negru poate fi agravată de infecții bacteriene secundare, în special ale sistemului respirator.
Păsările trecute prin boală prezintă întârziere în creștere.
Vezi și Creșterea curcanilor – cerințe construcție adăpost, hrană.
Semne morfopatologice în boala capului negru
Leziunile organelor interne apar înainte ca simptomele bolii să fie vizibile.
La deschiderea cadavrului curcanului se obsevă intestinul (cecumul) și ficatul afectate. Leziunile pot fi vizibile pe o parte sau pe ambele porțiuni cecale, pe capătul orb sau pe întreaga lungime.
După invazia parazitară, pereții cecali devin îngroșați și congestionați (înroșiți, ca urmare a fluxului mărit de sânge). Se observă un volum abundent de exudat, secretat de către mucoasa intestinală, care duce la mărirea în volum a organului.
La deschiderea cecumului se observă ulcerații și depuneri cazeoase, cu nuclee de culoare galben-gri, ferme la palpare. Ulcerațiile pot fi atât de severe, încât duc la eroziunea peretelui cecal și provoacă peritonită generalizată.
Leziunile ficatului apar către ziua 9 – 10 de la infestare, dar pot fi absente. Acestea depind de severitatea bolii, sunt corelate cu simptomele manifestate și cu vârsta curcii.
De regulă, ficatul prezintă afecțiuni nectrotice cu marginile ridicate și centrul aprofundat în număr variabil. Dimensiunile lor sunt de la câțiva milimetri în diametru până la câțiva centimetri, dându-i ficatului un aspect pestriț. Ficatul poate fi mărit în volum și decolorat.
Rinichii, plămânii și splina pot, de asemenea, prezenta focare rotungite de necroză, hemoragii sau noduli.
Leziunile concomitente ale cecumului și ficatului sunt semn patognomic de histomonoză (specific doar pentru această boală).
Citește și Aspergiloza la găini și curcani. Semne, imagini, prevenire.
Tratamentul histomonozei
De-a lungul anilor, cele mai eficiente preparate contra bolii capului negru la curcani au fost considerate grupul nitroimidazolelor (metronidazol, dimetridazol, ipronidazol, ronidazol etc.). În prezent, aceste medicamente sunt interzise în multe țări din Europa.
Unele preparate din acest grup pot fi utilizate cu rețetă de la specialistul veterinar la păsările ale căror producție nu va fi folosită pentru consumul uman.
Administrarea unui complex de vitamine contribuie la întărirea sistemului imun și crește rezistența naturală a organismului contra bolii.
Vezi și Stafilococia – de ce se umflă picioarele la broiler și curci.
Profilaxie în boala capului negru
Pentru profilaxie se folosește Nitarsona, amestecată cu furajele și administrată continuu. Efectivele tratate cu acest preparat au demonstrat o rezistență înaltă (dar nu sută la sută) contra infestării.
Măsurile de prevenire a bolii țin de regulile de biosecuritate:
- Speciile de păsări se adăpostesc separat, mai ales găinile și curcile;
- Curcile tinere se întrețin separat de cele adulte;
- Limitarea accesului curcilor la sol, unde pot fi găsite râme;
- Deparazitarea regulată a găinilor cu preparate cu benzimidazol reduc frecvența infestațiilor cu Heterakis gallinarum, care sunt purtători ai Histomonas;
- Managementul găinațului, în special controlul umidității acestuia;
- Prevenirea contaminării apei de consum și a furajelor.
Nu există vaccin eficient contra histomonozei.
Bibliografie selectivă:
J.Brugere-Picoux, J.P.Vaillancourt et al., Manual of POULTRY DISEASES.
MERCK & CO., INC. KENILWORTH, HN, USA. 2016. Editors: Susan E. Aiello, Michael A. Moses, et. al. ozei.
