Boala numită „Black point” se instalează în culturile de grâu către sfârșitul perioadei de vegetație, mai ales când condițiile climatice sunt favorabile.
Sunt predispuse la black point (vârf înnegrit) mai ales cariopsele al căror vârf iese din glume. „Black point” este rezultatul infecțiilor produse de un complex de fungi.
În urma verificărilor în teren am observat spice care încep să se înnegrească și cariopse cu vârful înnegrit. Ploile căzute în această perioadă în partea de vest a țării sunt propice instalării bolii „black point”.
În acest articol veți găsi informații utile despre această boală, despre agenții etiologi, factorii care predispun la infecție și măsurile de combatere.
Agenții etiologici implicați în black point și simptomele produse
Boala „Black point” se poate instala la toate cerealele. Dintre cereale, cele mai afectate sunt grâul și orzul. Simptomele sunt foarte ușor de identificat fiind vizibile mai ales la recoltare. La vârful cariopselor apar brunificări sau înnegriri în zona embrionului.
Se observă cu ușurință că, boabele care prezintă pete negre în zona embrionului sunt mari. Specialiștii cred că boabele mai mari dezvoltă o presiune asupra glumelor, lăsând vârful descoperit.
Infecțiile produse de Alternaria și Cladosporium la spice înainte de recoltat în perioadele ploioase trec ușor pe cariopse (vârful acestora).
Așa se explică că boabele sunt brunificate sau înnegrite la vârf. Semințele pot fi înnegrite în întregime în situațiile grave sau doar la vârf [Davis & Jackson, 2009].
Agenții etiologici ai black point-ului sunt mai mulți, însă de obicei sunt implicate ciuperci din genurile Alternaria, Bipolaris și Cladosporium [Murray et al., 2009].
După alți autori, fungii implicați în apariția black point-ului sunt din genurile Alternaria, Stemphylium, Nigrospora, Penicillium, Helminthosporium, Fusarium, Curvularia, Cladosporium.
De regulă, cei care sunt găsiți frecvent la analize aparțin genurilor Alternaria și Cladosporium. Fungii amintiți realizează infecțiile atunci când umiditatea relativă trece de 90% în perioada de dinainte de recoltat.
După Fernandez et al. (1994b), cea mai des identificată ciupercă de pe cerealele care prezintă simptome de black point este Alternaria alternata.
Pe locul doi după Alternaria este ciuperca Cochliobolus sativus. Nu lipsește nici fungul Fusarium proliferatum din etiologia black point-ului [Conner et al., 1996].
Multe studii arată că fungul Cochliobolus sativus este mult mai periculos decât Alternaria sp. Dacă black point-ul asociat cu Alternaria nu afectează germinația, ei bine, nu același lucru se poate spune despre C. sativus care reduce germinația semințelor [Rees et al., 1984; Özer, 2005].
Există autori care susțin că speciile de Alternaria care se instalează pe cariopse sunt micotoxigene, deși aceste aspecte trebuie aprofundate pentru a arăta prezența micotoxinelor în cereale. Ostry (2008), a demonstrat că Alternaria alternata a produs micotoxine la cereale, cum ar fi alternariol, alternariol monometil eter, altenuene și acid tenuazonic.
Factorii care concură la apariția bolii „black point”
Factorii care predispun la infecție sunt:
- precipitațiile excesive și umiditatea ridicată din timpul înfloritului și a coacerii lapte – ceară;
- fertilizarea excesivă cu azot;
- irigarea excesivă;
- dacă în faza de coacere în lapte, umiditatea este ridicată iar ploile sunt frecvente, fungii menționați mai sus pot realiza infecții;
- vremea ploioasă prelungită din timpul maturării boabelor, favorizează infecțiile la spice cu agenții etiologici ai bolii „black point”. De pe spice, fungii trec cu ușurință pe cariopse;
- întârzierea recoltatului favorizează infecțiile chiar și în condiții de vreme caldă și uscată.
Pagube produse
Boala „Black point” nu produce pagube în producție, dar afectează destul de grav calitatea pentru panificație. O frecvență mai mare de 10% cariopse cu black point are ca rezultat scăderea calității recoltelor, cauzând pierderi economice fermierilor.
Făina din cereale cu procent mare de black point are culoarea modificată și un miros neplăcut, neputând fi folosită în alimentație [Rees et al., 1984; Lorenz, 1986].
Probleme deosebite apar de obicei la grâul durum care este și cel mai susceptibil. În Statele Unite de exemplu, standardele permit doar 2% black point la grâul clasificat ca US nr. 1 și 4% la US nr. 2 [Davis & Jackson, 2009].
Pe lângă aspectele menționate, boabele infectate au capacitate de germinare mai mică decât cele sănătoase.
De aceea, se recomandă evitarea utilizării la semănat a semințelor ce provin din culturi cu frecvențe mari de atac. În caz contrar, pot apărea goluri în culturi. Dacă totuși se seamănă astfel de semințe, ele ar trebui tratate cu un fungicid sistemic [Stephen Wegulo, 2009].
Cerealele infectate ar trebui uscate până la 12% și păstrate în depozite bine ventilate pentru a evita dezvoltarea fungilor în masa de semințe pe perioada păstrării.
Managementul integrat al făinării cerealelor
Boala black point poate fi controlată parțial sau deloc deoarece depinde foarte mult de condițiile cimatice din perioada de maturare a cerealelor. Măsurile profilactice sunt mai importante decât cele chimice și biologice.
Măsuri profilactice
Se recomandă atenție în anii ploioși la următoarele aspecte:
- Irigarea să nu fie excesivă deoarece predispune la îmbolnăvire;
- Fertilizarea cu azot să fie echilibrată;
- Să nu se semene semințe bolnave deoarece acestea au capacitatea de germinare afectată;
- Cultivarea soiurilor tolerante la black point. Se cunoaște că, soiuri complet rezistente nu există [Davis & Jackson, 2009].
Măsuri chimice
Deoarece infecția semințelor are loc la maturitatea acestora și dacă ținem cont că nu mai putem aplica un fungicid înainte cu 30 – 45 zile de recoltare, se poate concluziona că nu putem controla această boală cu fungicide.
Studii numeroase arată că aplicarea fungicidelor după înflorit nu au fost eficiente în reducerea frecvenței infecțiilor cu black point [Conner et al., 1988b].
Fungicidele aplicate la înspicat, înainte de înflorit și după înflorit pot reduce frecvența și intensitatea bolii. Tratamentele la sămânță pot asigura o bună germinare dar eficacitatea poate fi discutabilă adeseori.
Bibliografie:
- Conner, R. L., S. F. Hwang, R. R. Stevens. 1996. Fusarium proliferation: a new causal agent of black point in wheat. Can. J. Plant Pathol. 18: 419-423.
- Conner, R. L., A.D. Kuzyk. 1988b. Effectiveness of fungicides in controlling stripe rust, leaf rust, and black point in soft white spring wheat. Can. J. Plant Pathol. 10: 321- 326.
- Davis R. M., L. F. Jackson, 2009 – Small Grains, Black Point of Wheat, UC Pest Management Guidelines, http://ipm.ucanr.edu/PMG/r730101111.html;
- Fernandez, M. R., R. M. DePauw, and J. M. Clarke. 2001. Reaction of common and durum wheat cultivars to infection of kernels by Pyrenophora tritici-repentis. Can. J. Plant Pathol. 23: 158-162.
- Fernandez, M. R., R. M. DePauw, J. M. Clarke, L. P. Lefkovitch. 1996. Red smudge in durum wheat reduces seedling vigour. Can. J. Plant. Sci. 76: 321–324.
- Murray T. D., Parry D. W., Cattlin N. D., 2009. Diseases of small grain cereal crops, Manson Publishing, 142 p..
- Özer, N. 2005. Determination of the fungi responsible for black point in bread wheat and effects of disease on emergence and seedling vigour. Trakya Univ. J. Sci. 6: 35-40.
- Ostry, V. 2008. Alternaria mycotoxins: an overview of chemical characterization, producers, toxicity, analysis and occurrence in foodstuffs. World Mycotoxin J. 1: 175-188.
- Rees, R. G., D. . Martin, D. P. Law. 1984. Black point in bread wheat: Effects on quality and germination, and fungal associations. Austr. J. Exper. Agri. and Animal Husb. 24: 601-605.
- Wegulo Stephen, 2009 – Wheat – black point, Institute of Agriculture and Natural Resources, https://cropwatch.unl.edu/8-28-09wheat-blackpoint.
- Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia, FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.
