Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția dumneavoastră informații despre gândacul bălos al ovăzului.
Adulții sunt prezenți în culturi din luna aprilie 2026. Prin unele zone au început să apară și primele larve. Deocamdată, dăunătorul nu reprezintă un pericol pentru culturile de ovăz, grâu și orz dar trebuie monitorizat.
La depășirea pragului economic de dăunare, tratamentele se impun. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, venim în sprijinul dumneavoastră cu date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.
Importanța economică
În anii favorabili dezvoltării dăunătorul poate produce pagube importante atât la orz cât și la grâu. La grâul de toamnă și primăvară sunt menționate daune cuprinse între 23 până la 55%, pe când la orz pot ajunge chiar la 75% în solele unde entomofagii lipsesc (Webster et al., 1979).
În general, pagubele pot începe de la 3% (Ulrich et al., 2004) și pot ajunge în situațiile grave chiar la 95% (Daamen & Stol, 1993). Hrănirea larvelor reduce suprafața de fotosinteză.
Acest mod de hrănire duce la pagube cantitative și calitative ale producției de cereale (Haynes & Gage, 1981; Kostov, 2001). Atacă culturile de orz, grâu uneori chiar și porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz.
Există studii care arată că adulții pot fi vectori pentru virusurile care atacă cerealele, cum ar fi Barley yellow dwarf virus (piticirea și îngălbenirea cerealelor) și Maize chlorotic mottle virus (Nault et al., 1978; Papp, 1992).
Recunoașterea daunelor
Acest dăunător preferă ovăzul pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adulții consumă cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale.
Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă). Hrănirea are loc între nervuri și începe de obicei de la vârful frunzelor spre bază.
Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță din cauza aspectului albicios (frunzele sunt albite de la vârf către bază).
Când larvele atacă în fenofaza de frunză steag pot apărea daune în producție (Wilson et al., 1969). Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei [după Roșca et al., 2011].
Ciclul de viață
Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de 9 – 10 grade C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară) – Roșca et al., 2011.
O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, funcție de zone.
De obicei ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă – portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Fiecare femelă poate depune între 50 și 275 ouă [Schmitt, 1988; Stilmant, 1995].
Larvele (viermi băloși) au culoare albă – gălbuie – portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat.
Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 – 21 zile, funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol unde se împupează (la 4 – 5 cm adâncime).
Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, sub resturi de plante etc [Grant et Patrick, 1993].
Managementul integrat
În gestionarea acestui dăunător, rezistența soiurilor este foarte importantă și trebuie luată în considerare. La soiurile rezistente, pubescența frunzelor ține departe dăunătorul, afectând ovipoziția, eclozarea, hrănirea (perișorii conțin silice) și în final supraviețuirea larvelor (Gallun et al., 1966; Papp et al., 1992).
Cercetările arată că, în comparație cu orzul și ovăzul, grâul prezintă rezistență mai ridicată (Hahn, 1968).
Măsuri chimice
Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în combaterea acestui dăunător. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți/m2 să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster spp. și Aelia spp.).
Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele se aplică când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 – 80%.
În acest moment, cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/m2 (densitate în vetre).
Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate [Roșca et al., 2011] .
În România sunt omologate următoarele insecticide:
- Deltametrin + flupiradifuron.
- Deltametrin.
- cipermetrin.
- Acetamiprid.
- Lambda – cihalotrin.
- Esfenvalerat [Aplicația PESTICIDE 2.25.12.5].
Se recomandă respectarea dozelor de pe etichete.
Măsuri biologice
În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis dar și entomofagii Crysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichogramma sp. [Popov et al., 2005].
Bibliografie:
- Daamen R. A., Stol W., 1993. Surveys of cereal diseases and pests in the Netherlands. 6. Occurrence of insect pests in winter wheat. Neth. J. Pl. Path. 99: 51 – 56.
- Gallun R. L., Ruppel R., Everson E. H., 1966. Resistance of small grains to the cereal leaf beetle. J. Econ. Entomol. 59: 827 – 29.
- Grant J. F., Patrick C. R., 1993. Distribution and seasonal phenology of cereal leaf beetle (Coleoptera: Chrysomelidae) on wheat in Tennessee. J. Entomol. Sci. 28: 363 – 369.
- Hahn S. K., 1968. Resistance of barley (Hordeum vulgare L. Emend. Lam.) to cereal leaf beetle (Oulema melanopus L.). Crop Sci. 8:461-464.
- Haynes D. L., Gage S. H., 1981. The cereal leaf beetle in North America. Ann. Rev. Entomol. 26: 259 – 287.
- Kostov K., 2001. Breeding wheat lines for host-plant resistance to cereal leaf beetle by using the cross mutation method. Bulgarian J. Agric. Sci. 7: 7 – 14.
- Nault LR, Styer WE, Coffey ME, Gordon DT, Negi LS, Niblett CL, 1978. Transmission of maize chlorotic mottle virus by chrysomelid beetles. Phytopathology, 68 (7): 1071-1074
- Papp M., 1992. Resistance mechanism of wheat to cereal leaf beetles (Oulema spp.). A literature review. Novenytermeles, 41(5):455-461
- Papp M., Kolarov J., Mesterhazy A., 1992. Relation between pubescence of seedling and flag leaves of winter wheat and its significance in breeding resistance to cereal leaf beetle (Coleoptera: Chrysomelidae). Environ. Entomol. 21: 700 – 705.
- Popov C., Malschi D., Florica Vilău, Stoica V., 2005. Insect pest management of Lema melanopa in Romania, Romanian Agricultural Research, No. 22: p. 47 – 52.
- Roşca I. et al., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 – 296.
- Schmitt M., 1988. The Criocerinae: Biology, phenology and evolution. In P. Jolivet, E. Petitpierre, and T. H. Hsiao (Eds.), Biology of Chrysomelidae. Kluwer, pp. 475 – 495.
- Stilmant D., 1995. Population dynamics of cereal leaf beetles, Oulema melanopus L. and O. lichenis Voet (Coleoptera: Chrysomelidae), on wheat fields in southern Belgium. Belg. J. Zool. 125:199 – 205
- Ulrich W., Czarnecki A., Kruszynski T., 2004. Occurrence of pest species of the genus Oulema (Coleoptera: Chrysomelidae) in cereal fields in Northern Poland. Electronic J. Polish Agric. Uni. 7:4.
- Webster J. A., Smith H. D., 1979. Yield losses and host selection of cereal leaf beetles in resistant and susceptible spring barley. Crop Sci. 19: 901 – 904.
- Wilson M. C., Treece R. E., R.E. Shade R. E., 1969. Impact of cereal leaf beetle larvae on yields of oats. J. Econ. Entomol. 62: 699 – 702.
- Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia, FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.
