Putregaiul bazei tulpinii la tomate cunoscut și ca putregaiul coletului este produs de ciuperca Didymella lycopersici.
Putregaiul coletului – factori ce favorizează boala
Putregaiul bazei tulpinii la tomate este întâlnit, în mare parte, în sere și solarii, datorită creării condițiilor favorabile dezvoltării ciupercii – umiditate sporită, de peste 85%, și temperaturi de circa 20 de grade Celsius.
Ploaia și irigarea prin aspersiune, datorită picăturilor formate, favorizează dezvoltarea și răspândirea bolii. Didymella lycopersici atacă speciile din genul Solanum, cum ar fi tomate, ardei, vinete și zârna.
Ciuperca se răspândește prin resturi vegetale, buruieni solanacee (de exemplu zârna), solul cultivat anterior cu solanacee infectate și prin semințe (studiile indică că acestea sunt o sursă mai puțin probabilă de infecție).
Rănile făcute în urma lucrărilor, inclusiv copilit sau desfrunzit sunt porți pentru pătrunderea infecției în plantă. În plus, deficiența de nutrienți, în special azot și fosfor, face plantele vulnerabile.
Putregaiul bazei tulpinii la tomate – simptome
Pete brun-închise de până la 5-6 cm ce pot evolua într-un inel de putregai uscat ce înconjoară baza tulpinii, sunt semne distinctive ale bolii.
Aceste pete se răspândesc și, treptat, înconjurând tulpina și/sau pețiolii, perturbă fluxul de sevă. În cele din urmă, atunci când un inel a înconjurat baza tulpinii, întreaga plantă poate muri.
Pe rădăcinile atacate se formează pete brun-negricioase. Tulpina și rădăcina fiind atacate, se produc cele mai mari pierderi.
Petele produse de putregaiul tulpinii la tomate sunt frecvent mai întunecate decât cele cauzate de Botrytis cinerea și Sclerotinia sclerotiorum.
În cazul atacului plantelor în câmp deschis, pot fi înregistrate simptome pe fructe, pedunculi. În urma evoluției bolii, țesuturile pulpei atacate putrezesc.
Semințele culturii atacate pot fi surse de infecție pentru anii următori.
Controlul Didymella lycopersici
Un bun program de igienizare, care să includă îndepărtarea tuturor resturilor de plante infectate și a gazdelor alternative este o măsură de precauție înțeleaptă pentru putregaiul bazei tulpinii la tomate
Experiențele din teren arată că, dacă resturile unei culturi atacate de D. lycopersici sunt arate și tomate sunt cultivate pe teren în sezonul următor, putregaiul tulpinii este probabil să fie sever în noua cultură, mai ales dacă arătura se lasă până în primăvară.
În plus, o rotație de minim trei ani între culturile de tomate, poate reduce pierderile cauzate de această boală.
Evitați irigarea prin aspersiune sau udările direct pe organele aeriene ale plantelor și asigurați o ventilație adecvată atunci când cultivați plantele în seră. Păstrarea tulpinilor și a frunzelor uscate în timpul udării ar trebui să remedieze și să prevină problema.
Plantarea la densități normale, aerisirea și ventilarea serei sau solarului sunt la fel măsuri importante de control.
Tratamentele preventive cu fungicide după lucrări cum ar fi copilitul, cârnitul sau desfrunzitul sunt o măsură importantă în prevenirea acestei, dar și altor boli.
Programele de pulverizare cu fungicide pot fi eficiente dacă sunt aplicate în mod corespunzător și în timp util.
Utilizarea semințelor de calitate, tratate este la fel o măsură bună de prevenire. În cazul unei frecvențe sporite a bolilor, se recomandă dezinfecția solului. O metodă bună de prevenire a bolii pe suprafețe mici este solarizarea solului.
Vezi mai multe despre Dezinfecția solului – când se face, metode, recomandări.
Tulpina de Trichoderma harzianum VKM F-2477D asigură o bună combatere a D. lycopersici și duce la o creștere a producției. Favaron (1993) a demonstrat inhibarea bolii cu extracte de Allium cepa (ceapă) și A. porrum (praz).
De obicei, substanțele active din fungicidele tradițional utilizate în controlul altor boli la tomate sunt eficiente și în cazul prevenirii răspândirii putregaiului tulpinii: azoxistrobin (Amistar 0,75-1 l/ha, Ortiva Top 1 l/ha, Evalia), captan (Merpan 0,15%), ciprodinil+fludioxonil (Switch 0,8-1 kg/ha), metiram, boscalid+piraclstrobin și altele.
