Comisia Europeană a adoptat, joi, orientări referitoare la modul de elaborare a acordurilor de durabilitate din domeniul agriculturii, utilizând o nouă excludere de la aplicarea normelor UE în materie de concurenţă introdusă de recenta reformă a politicii agricole comune, informează Executivul comunitar.
Articolul 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene interzice, în general, acordurile dintre întreprinderi care restrâng concurenţa, cum ar fi acordurile dintre concurenţi care duc la preţuri mai mari sau la cantităţi mai mici.
Cu toate acestea, articolul 210a din Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole exclude de la această interdicţie anumite acorduri restrictive din sectorul agricol, atunci când acordurile respective sunt indispensabile pentru atingerea standardelor de durabilitate care depăşesc normele obligatorii ale UE sau naţionale.
„Tranziţia către o producţie agricolă mai rezilientă şi mai durabilă necesită o cooperare consolidată a actorilor din cadrul întregului lanţ de aprovizionare, asigurând faptul că fermierii obţin un randament economic echitabil pentru eforturile lor de a asigura un nivel mai durabil al producţiei decât cel care este obligatoriu în prezent. Noile orientări le oferă îndrumări fermierilor şi altor actori din cadrul lanţului de aprovizionare cu privire la modul în care să elaboreze acordurile lor de durabilitate astfel încât să beneficieze de noua excludere de la normele în materie de concurenţă”, a declarat comisarul pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski.
Noile orientări urmăresc să clarifice modul în care operatorii care îşi desfăşoară activitatea în sectorul agroalimentar pot elabora iniţiative comune în materie de durabilitate în conformitate cu articolul 210a.
În special, noile orientări definesc domeniul de aplicare al excluderii. Excluderea se referă numai la acordurile dintre diferiţi producători agricoli şi acordurile dintre producători agricoli şi alţi actori din lanţul agroalimentar, cum ar fi întreprinderile care furnizează materii prime pentru producţia, distribuţia, transportul sau ambalarea produsului.
Aceasta înseamnă că acordurile încheiate fără a include producătorii agricoli nu pot beneficia de excludere. În plus, acordurile trebuie să se refere întotdeauna la produse agricole.
Noile orientări definesc obiectivele de durabilitate eligibile. Orientările clarifică domeniul de aplicare al obiectivelor de durabilitate care pot fi urmărite prin acorduri. Aceste obiective sunt prevăzute la articolul 210a din Regulamentul OCP şi pot fi împărţite în trei categorii: protecţia mediului; reducerea utilizării pesticidelor şi a rezistenţei la antimicrobiene şi sănătatea şi bunăstarea animalelor.
Aceasta înseamnă că acordurile care urmăresc obiective de durabilitate economică şi socială (de exemplu, remunerarea echitabilă a fermierilor şi a lucrătorilor agricoli) nu intră în domeniul de aplicare al excluderii.
De asemenea, noile orientări stabilesc cerinţe pentru standardele de durabilitate. Pentru a beneficia de excludere, părţile trebuie să convină asupra adoptării unui standard de durabilitate care să fie mai ridicat decât standardele obligatorii în temeiul legislaţiei UE sau al legislaţiei naţionale, chiar dacă doar în mod marginal. Astfel de acorduri ar trebui să fie indispensabile pentru atingerea standardului de durabilitate.
Noile orientări explică faptul că acordurile de durabilitate pot include orice tip de restrângere a concurenţei, cu condiţia ca restricţia să fie indispensabilă pentru atingerea unui standard de durabilitate. Orientările detaliază modul în care se poate evalua în practică dacă o anumită restrângere a concurenţei este indispensabilă.
De exemplu, operatorii pot conveni asupra unor plăţi către producători menite să acopere costurile suplimentare, precum şi asupra unui stimulent monetar pentru ca producătorii să îşi asume riscul aferent adoptării standardului. Se consideră că excluderea bunurilor sau a operatorilor din alte state membre nu este, în principiu, indispensabilă pentru atingerea unui standard de durabilitate.
Noile orientări definesc domeniul de aplicare al intervenţiei ex post a autorităţilor din domeniul concurenţei. Orientările explică faptul că, în cazurile în care punerea în aplicare a unui acord de durabilitate conduce, printre altele, la preţuri de consum nerezonabile sau la eliminarea de pe piaţă a unui produs pentru care există o cerere semnificativă din partea consumatorilor, autorităţile din domeniul concurenţei pot interveni şi pot solicita încetarea sau modificarea acordurilor de durabilitate.
Orientările vor intra în vigoare după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Operatorii care au încheiat deja acorduri de durabilitate sunt invitaţi să le alinieze la orientările Comisiei. Operatorii pot solicita un aviz din partea Comisiei cu privire la compatibilitatea acestora cu normele UE în materie de concurenţă începând cu 8 decembrie 2023.
