Pomii de piersic în formă naturală formează coroane globuloase şi recolta se obţine pe ramuri mixte, salbe şi buchete de mai.
O productivitate mai sporită se înregistrează la ramurile mixte lungi şi mijlocii. Piersicul, fiind o specie iubitoare de lumină, se conduce după sistemul deformare vas ameliorat.
Scopul principal al tăierii piersicului este de a înlocui ramurile ce au fructificat cu alte ramuri mixte, de a le rări la distanţa de 20-25 cm şi a le suprima pe cele ce îndesesc coroana sau fructifică slab.
Pomii de piersic din anul doi după plantare necesită tăieri de fructificare.
Metode de tăiere a piersicului
Metoda clasică constă în scurtarea ramurilor mixte necesare pentru rodire la 6-8 grupuri de muguri floriferi de la baza lor. Tot din ramurile mixte laterale se formează cepuri cu lungimea de 2-3 muguri vegetativi.
La fiecare cep trebuie să rămână 2-3 ramuri de rod. Celelalte ramuri şi ramurile situate pe partea superioară şi inferioară a şarpantelor şi subşarpantelor se suprimă.
De asemenea, se suprimă salbele şi buchetele de mai dacă sunt suficiente ramuri mixte. Când nu se poate asigura formarea recoltei pe ramurile mixte, ramurile salbă şi buchetele de mai se reţin în coroană şi se expun tăierilor.
Cepurile, lăsate cu scopul de a obţine lăstari de înlocuire pentru recolta anului următor, deseori se usucă sau produc lăstari de vigoare slabă.
De aceea, se consideră că cepurile nu sunt necesare. Totodată, fructele situate pe ramurile mixte scurtate sunt slab colorate, fiind umbrite de lăstarii viguroşi ce cresc deasupra lor.
Prin metoda dată se asigură o normare a recoltei şi o regarnisire mai bună a bazei scheletului, însă metoda dată cere un volum mare de muncă calificată, produce răni numeroase care servesc ca porţi de infecţie, recolte moderate.
Se recomandă de efectuat în livezile de piersic fără irigaţie.
Metoda modernă constă în reţinerea pentru rodire a ramurilor mixte cu o lungime de 40- 60 cm şi la intervalul de 20-30 cm una de alta, fără a fi scurtate.
Se suprimă ramurile mixte de prisos şi se scurtează cele cu lungimea mai mare de 60 cm. Dacă cantitatea de ramuri mixte este suficientă salbele, buchetele de mai se suprimă.
În cazul când pomul nu are ramuri mixte suficiente se reţin salbele, ramuri buchet şi anticipate viguroase cu muguri de rod. Se recomandă de aplicat metoda aceasta de tăiere în livezile cu irigaţie.
În scopul înlocuirii semischeletului în curs de epuizare se reţin şi se orientează în spaţiile libere toate ramurile lacome ca anticipate.
La sfârşitul perioadei de maximă rodire, pentru refacerea capacităţii de ramificare a pomilor ramurile mixte care se răresc nu se suprimă, dar se scurtează la 3-4 muguri de la bază.
Pentru normarea producţiei la piersic se consideră că este necesar să se suprime de la 50 pînă la 70% din ramurile de rod.
Intensitatea de tăiere depinde de fertilitatea solului, condiţiile de creştere şi de destinaţia producţiei.
La pomii degarnisiţi sau care tind spre degamisire, se face o tăiere de reducţie a sceletului la lemn de 2-3 ani. Aceste tăieri aduc la apariţia de noi lăstari din muguri dorminzi la baza ramurilor de schelet.
Citește aici cum se fac Tăierile la gutui, forme de coroană recomandate.
