Consiliul European a adoptat, luni, noua Directivă privind energia din surse regenerabile vizând creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul total de energie al UE la 42,5% până în 2030, cu o majorare orientativă suplimentară de 2,5% pentru a permite atingerea obiectivului de 45%, informează un comunicat de presă.
Toate statele membre vor contribui la atingerea unor obiective mai ambiţioase pentru următoarele sectoare: transporturi, industrie, clădiri şi încălzirea şi răcirea centralizată. Aceste obiective secundare sunt menite să accelereze integrarea surselor regenerabile de energie în sectoarele în care încorporarea acestora a fost mai lentă.
În domeniul transporturilor, statele membre vor avea posibilitatea de a alege între un obiectiv obligatoriu de a reduce cu 14,5% intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor ca urmare a utilizării energiei din surse regenerabile, până în 2030, şi o pondere obligatorie de cel puţin 29% de energie din surse regenerabile în cadrul consumului final de energie în sectorul transporturilor, până în 2030.
Noile norme stabilesc un obiectiv secundar combinat obligatoriu de 5,5% pentru biocombustibilii avansaţi (derivaţi în general din materii prime nealimentare) şi combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică (în principal hidrogen din surse regenerabile şi combustibili sintetici pe bază de hidrogen) în ponderea energiei din surse regenerabile furnizate sectorului transporturilor. În cadrul acestui obiectiv există o cerinţă minimă de 1% de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică în ponderea energiei din surse regenerabile furnizate sectorului transporturilor în 2030.
În domeniul industriei, directiva prevede că industria va trebui să îşi sporească anual consumul de energie din surse regenerabile cu 1,6%. Statele membre au convenit că 42% din hidrogenul utilizat în industrie ar trebui să provină din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică până în 2030 şi că procentul ar trebui să crească la 60% până în 2035.
Statele membre vor avea posibilitatea de a reduce contribuţia de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică în utilizarea industrială cu 20%, cu două condiţii: contribuţia naţională a statelor membre la obiectivul general obligatoriu al UE să fie egală cu contribuţia preconizată şi ponderea hidrogenului din combustibili fosili consumată în statul membru să nu depăşească 23% în 2030 şi 20% în 2035.
În ceea ce priveşte clădirile, noile norme stabilesc un obiectiv orientativ de a avea o pondere de cel puţin 49% a energiei din surse regenerabile în clădiri în 2030. Obiectivele privind energia din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire vor cunoaşte o creştere treptată obligatorie de 0,8% pe an la nivel naţional până în 2026 şi de 1,1% în perioada 2026-2030. Rata medie anuală minimă aplicabilă tuturor statelor membre este completată cu majorări orientative suplimentare calculate în mod specific pentru fiecare stat membru.
În domeniul bioenergiei, directiva consolidează criteriile de durabilitate pentru utilizarea biomasei pentru energie, cu scopul de a reduce riscul de producere nedurabilă a bioenergiei. Statele membre vor asigura aplicarea principiului utilizării în cascadă, punând accentul pe schemele de sprijin şi ţinând seama în mod corespunzător de particularităţile naţionale.
De asemenea, procedurile de autorizare pentru proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile vor fi accelerate. Intenţia este de a accelera utilizarea energiilor din surse regenerabile în contextul planului REPowerEU al UE de a deveni independentă de combustibilii fosili ruşi, ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia.
Statele membre vor concepe zone de accelerare a proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile, în care acestea vor fi supuse unor procese simplificate şi rapide de acordare a autorizaţiilor. De asemenea, se va considera că utilizarea energiei din surse regenerabile este de „interes public major”, fapt ce va limita motivele de a ridica obiecţii de natură juridică faţă de noile instalaţii.
Directiva a fost adoptată formal. Ea va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE şi va intra în vigoare 20 de zile mai târziu. Statele membre vor avea la dispoziţie 18 luni de la intrarea în vigoare a directivei pentru a o transpune în legislaţia naţională.