Pielea reprezintă unul dintre cele mai mari organe, atât la oameni, cât și la animale. Afecțiunile acestui organ pot indica prezența unor disfuncții la nivelul organelor interne. În plus, acestea se pot proiecta pe țesuturile și organele adiacente.
Așa deci bolile de piele sunt un motiv grav de îngrijorare în lipsa tratamentului la timp.
Afecțiunile pielli pot să se manifeste nu doar prin mâncărimi, răni, cicatrici ș.a., dar și prin agravarea stării generale a vacii. Animalul poate arăta semne de inapetență, anxietate, apatie, stări care influențează direct productivitatea vacilor, viteza de îngrășare a vițeilor și ca urmare, profitul final.
Simptomatologia leziunilor cutanate la vaci este întotdeauna clară și ușor de înțeles, prin urmare depinde doar de proprietar cât de curând poate începe tratamentul.
În continuare vom vorbi despre cele mai răspândite boli infecțioase cutanate.
O altă categorie des întâlnită sunt bolile parazitare cutanate. Citiți despre ele pe acest link.
Tricofiția sau „pecingine”
Boală infecțioasă, cauzată de ciuperca patogenă Trychopyton verrucosum. Aceasta poate viețui la nivelul zonelor pieloase infectate timp de 5-8 ani.
Pericol sporit reprezintă capacitatea acestuia de a se transmite rapid la alte animale, tineret, dar și la om. În plus, microorganismul persistă și pe suprafețele și obiectele cu care animalul a intrat în contact, ceea ce înseamnă că pentru a fi combătut e nevoie de o dezinfecție minuțioasă.
Cauzele tricofiției:
- contactul cu un animal bolnav sau o persoană infectată cu tricofiție;
- imunitatea scăzută a animalului;
- carența de vitamine;
- sensibilitate sporită a pielii.
Simptomele tricofiției:
- Forma ușoară – pe anumite zone ale pielii apar fire de păr zburlite și rupte. Mâncărime ușoară.
- Forma superficială – mâncărime mai pronunțată, zonele cu păr zburlit se măresc în dimensiune, apar cruste inflamate. Părul începe să cadă, iar în zonele respective pot fi observate plăgi.
- Forma profundă – iritație, apatie, pierdere în greutate. Inflamație severă a pielii. Crustele se măresc iar plăgile devin purulente, emană miros neplăcut. Pierderea rapidă a părului, posibil pe zone întregi.
- Forma veziculară – zonele mici afectate se unesc în o regiune mare. Apar ulcere profunde puroioase. Animalul se epuizează și refuză complect hrana. Posibil survine moartea vacii.
Tratamentul tricofiției:
Are drept scop eliminarea agentului patogen.
- Plasarea animalului bolnav în carantină.
- Administrarea preparatelor antifungice pe cale injectabilă intramuscular.
- Utilizarea unguentelor antifungice, cu aplicarea bandajului de tifon pentru prevenirea lingerii medicamentului de către vaca bolnavă.
- Administrarea vitaminelor pentru a spori imunitatea animalului.
- Dezinfectarea încăperii, a hrănitoarelor, adăpătoarelor cu o soluție adecvată.
- Nutriția echilibrată și odihna vacii.
Prevenirea tricofiției
În mod principal se efectuează prin intermediul vaccinărilor la timp. Se asigură examinări regulate de către medicul veterinar, nutriția de calitate, adaosuri de vitamine și dezinfectări regulate a încăperilor.
Dermatoza nodulară virală a taurinelor
Este o boală infecțioasă, însoțită de febră, umflarea pielii și apariția nodulilor specifici pe aceasta, precum și afectarea organelor interne (la formă severă a bolii).
Se caracterizează printr-o scădere a producției de lapte, pierderea în greutate a animalelor, în unele cazuri – sterilitate (vaca nu este capabilă să se reproducă).
Cauzele dermatozei nodulare:
- infecția cu virusul prin sânge – sursa poate fi atât un animal infectat, cât și păsări și insecte hematofage;
- inseminarea vacii cu un taur infectat;
- infectarea vițelului prin laptele matern;
- imunitate scăzută și avitaminoză;
Simptomele dermatozei nodulare:
- erupții cutanate nodulare (noduli duri, rotunzi, dimensiuni între 0,2-5 cm);
- nodulii sunt răspândiți pe tot corpul, dar mai ales pe părțile laterale ale gâtului, toracelui și abdomenului, pe membre, zona inghinală, bot. În formele grave aceștia apar și pe mucoasele bucală, nazală, vulvară și prepuțială;
- inflamație generală a pielii, umflături;
- febră severă la o zi după infecție, care persistă o săptămână;
- lăcrimare și jetaj nazal seromucos, uneori purulent;
- inapetență, slăbiciuni
Tratamentul dermatozei nodulare:
Din păcate nu există tratament specific. Poate fi administrat doar tratament simptomatic local la nivelul leziunilor cutanate.
În stadii progresive și severe (când boala durează mai mult de 30 de ore) animalul bolnav dar și cele care au intrat în contact cu acesta se supun sacrificării, cadavrele se distrug. Încăperile se dezinfectează.
Raza de 10-15 km în jurul focarului se consideră zonă de risc, iar vacile aflate în această regiune se plasează în carantină.
Prevenirea dermatozei nodulare
Se face cu ajutorul imunizării – vaca este injectată cu 3 tulpini ale virusului special al variolei ovine. Unele animale vaccinate pot dezvolta semne locale de boală (umflături), care dispar în decurs de 2 săptămâni.
Streptodermia
Este o boală a pielii cauzată de streptococi. Se caracterizează printr apariția unor pete roz la nivelul pielii, anxietatea animalului. Pericolul constă în riscul transmiterii bolii de la o vacă bolnavă la un animal sănătos dar și la om.
Cauzele streptodermiei:
- contactul cu un animal bolnav;
- orice leziune a pielii (răni, mușcături și zgârieturi);
- imunitate scăzută, lipsă de vitamine;
- mușcăturile de insecte purtătoare de streptococi;
Simptomele streptodermiei:
- pete de culoare roz și roșu pe pielea corpului și a ugerului;
- mâncărimea pielii;
- rănile scărpinate se acoperă cu cruste uscate;
- sete excesivă;
- anxietate.
Tratamentul streptodermiei
În stadii inițiale se tratează cu preparate antiseptice, cel mai frecvent unguente, cu aplicarea bandajelor, în decurs de 7-10 zile.
În caz de stadii avansate se prescriu preparate antibiotice sub formă injectabilă.
Animalul este pus în carantină.
Prevenirea streptodermiei
Are la bază respectarea normelor de igienă a încăperilor, evitarea contactului animalelor sănătoase cu cele infectate, o dietă echilibrată precum și examinarea regulată de către un medic veterinar.
Eczema
Poate fi de natură infecțioasă în urma infectării cu fungi sau bacterii. Deși clasificarea acesteia poate fi mult mai largă, având și cauze metabolice, parazitare, alergice ș.a.
Această afecțiune se caracterizează prin procese inflamatorii în stratul superior al pielii (epidermă).
Cauzele eczemei:
- condiții sanitare nefavorabile (așternut umed, mucegai și umezeală);
- degerături ale pielii, mameloanelor sau ugerului;
- iritații sau leziuni ale pielii;
- dieta dezechilibrată (lipsa vitaminelor, abundența de zahăr și carbohidrați);
- infecții fungice sau bacteriene;
- prezența căpușelor sau a helminților;
- afecțiuni ale tractului digestiv;
- reacții alergice la administrarea antibioticelor.
Simptomele eczemei pe măsura evoluției bolii
- roșeață, umflături, mâncărime. Vaca începe să se scarpine violent și devine neliniștită.
- apar mici noduli ulceroși care nu dispar la presiune. Edemul crește.
- nodulii devin purulenți. Leziunile cresc în dimensiune și se sparg. În aceste zone cade părul și rămân cicatrici.
- Eliminările puroioase se usucă treptat, formând cruste.
- Căderea crustelor și regenerarea pielii.
Tratamentul eczemei
În dependență de stadiul evoluției bolii:
- stadiul inițial – tratarea cu agenți antiseptici, inclusiv prin aplicarea bandajelor cu unguent.
- forma acută – tratament cu antibiotice.
Prevenirea eczemei
Măsurile de prevenire presupun: examinările regulate de către medicul veterinar, respectarea normelor de igienă, alimentație echilibrată.
Măsuri generale de prevenire a bolilor de piele la vaci
Sunt simple și deloc costisitoare. Urmarea acestor recomandări va permite prevenirea sau detectarea rapidă a bolii, cu aplicarea tratamentului la stadiul inițial și minimizarea oricăror pierderi.
- respectarea condițiilor sanitare în încăpere: eliminarea regulată a dejecțiilor și resturilor furajere, controlul umidității și a curenților de aer;
- tratamentul grajdului cu preparate antiseptice (cel puțin o dată la 2 luni);
- controlul calității alimentelor – rații echilibrate și introducerea suplimentelor furajere;
- respectarea planului de vaccinare;
- observări zilnice a stării animalului, precum și a comportamentului acestuia, a poftei de mâncare;
- examinări regulate de către medicul veterinar.
Citiți și despre bolile respiratorii la vaci.
