Șinșila (Chinchilla) ca animal de companie – cum o îngrijim corect

Șinșila (chinchilla) poate fi un animal bun de companie și există suficiente argumente pentru a crește cu acest scop. Spre deosebire de câini sau pisici, ele nu necesită comunicare, hrană de câteva ori pe zi sau plimbări regulate.

Această rozătoare este prietenul perfect pentru cei ce nu dispun de timp suficient, dar își doresc un animăluț în casă. Astfel, în rubrica „Știai că?” de această dată discutăm despre șinșila (chinchilla), oferind mai multe detalii despre întreținerea acesteia, pentru a evita posibilele probleme în sănătatea animalului.

Șinșila nu năpârlește, ceea ce înseamnă că este un animal hipoalergenic și igiena ei este mai simplă. Nu are glande sebacee, astfel încât nu emană mirosuri specifice.

Aspectul acestor rozătoare este cu adevărat fascinant: ochi negri, expresivi, urechi drăgălașe și o blană mătăsoasă, atrăgătoare. Caracterul lor este jucăuș. Întreținerea este relativ ușoară, totuși sunt careva reguli de bază, care trebuie știute din start.

Vedeți și cum îngrijim nevăstuica ca animal de companie.

Citiți în acest articol:

• Șinșila și modul de viață în natură;
• Cum arată Șinșila;
• Temperamentul chinchillei;
• Cum întreținem chinchilla;
• Cu ce hrănim chinchilla;
• Șinșila – avantaje ca animal de companie;
• Șinșila – dezavantaje;
• Știai că?

Șinșila (chinchilla) și modul de viață în natură

Zona de răspândire a chinchillei se consideră America de Sud, țările Chile, Bolivia, Peru. Ele trăiesc în munții Anzi, la altitudine de până la 5000 m. Se cunosc două specii: Chinchilla brevicaudata, care locuiește la altitudine până la 3000 m și Chinchilla lanigera, care ocupă zona mai sus de 3000 m.

Aceste două specii diferă după forma corpului. Specia întreținută în casele contemporane este rezultatul încrucișării acestor două specii sălbatice. Femelele, de regulă, au corpul mai mare decât masculii.

În arealul natural al chinchillei clima este uscată, rece și cu vânturi puternice. Temperatura vara nu depășește +25^oC, în timp ce iarna poate fi mai joasă de -20 ^oC. Chinchilla trăiește în zonele stâncoase, uscate, de preferință orientate spre nord. Dacă nu găsește fisuri în stâncă sau goluri sub pietre pentru adăpost, aceasta își sapă vizuină.

Prădătorii naturali ai chinchillei sunt șerpii, păsările răpitoare, vulpile. Hrana șinșilelor este alcătuită prioritar din ierburi, cereale, semințe diverse, mușchi, licheni, arbuști, scoarța copacilor. Sursa de apă este cel mai frecvent roua, pe care o preiau de pe frunze sau din adânciturile stâncilor.

Vedeți și rasa decorativă de iepuri Cap de Leu – cum o întreținem și îngrijim corect.

Cum arată Șinșila (Chinchilla)

Chinchilla este o rozătoare de dimensiuni medii, cu blana densă și coada stufoasă. Culoarea blănii este gri, cu abdomenul alb, dar pot fi întâlnite și varietăți negre, albe, crem ș.a. Greutatea coprorală ajunge până la 1 kg, lungimea corpului – 20-38 cm, lungimea cozii – 12-17 cm.

Urechile sunt mari – 3-6 cm lungime, rotunjite, mobile, poziționate în vârful capului. Poziția acestora ne vorbește despre starea de spirit a animalului: dacă sunt lăsate pe spate – el este speriat; în aceeași poziție sunt și când el doarme. Atunci când este activ și curios – urechile sunt erecte.

Ochii chinchillei sunt mari, negri și expresivi. Mustățile sunt bine dezvoltate, cu o lungime de 8-10 cm. Vederea este de tip nocturn, dar animăluțul vede bine și ziua. Membrele posterioare sunt mai puternice și mai masive, decât cele anterioare.

Temperamentul Chinchillei

Chinchilla este un animal inteligent, se adaptează bine la întreținerea în captivitate. Este foarte curios, manifestă interes față de mediul ambiant și nu lasă fără atenție nicio schimbare din cameră. Oaspeții îi întâlnește cu o reacție expresivă, încercând să atragă atenția lor.

Iubitorii de chinchilla menționează două tipuri de temperament: coleric și flegmatic. Se consideră că la baza acestuia stă mediul în care a fost crescut animalul. Dacă a primit suficientă atenție și grijă, atunci va crește calm și prietenos, fără semne de agresivitate.

Cu stăpânul se obișnuiește foarte rapid și mai mult, se crede că chinchilla este în stare să se atașeze de acesta. Însă nu acceptă mângâierea excesivă, preferând să fie admirat de la distanță. Se simte destul de bine în singurătate, motiv pentru care se consideră un bun animal de companie pentru persoanele cu un regim supraîncărcat.

Chinchilla este un animal curat, care permanent are grijă de starea blănii și nu emană miros neplăcut. Stăpânului îi rămâne doar să mențină curățenia în cușcă. Poate fi dresată să îndeplinească comenzi de bază.

Vedeți și o găină care poate fi întreținută ca animal de companie – Japoneză de Mătase.

Cum întreținem chinchilla

Cușca se setează de dimensiuni suficiente pentru ca animalul să poată sări și alerga destul. Se recomandă un minim de 60x50x100 cm. Cușca se dotează cu următoarele:

• Adăpătoare și hrănitoare (preferabil din material dur, fixat de plasa cuștii);
• Piatră minerală pentru tocirea dinților;
• Litiera, pentru o igienă mai bună a cuștii;
• Jucării diverse, recomandabil din lemn;
• Roată pentru exerciții, dar fără spații considerabile între bare, pentru evitarea traumatismelor;
• Pot fi aranjate și pietre (dar nu ascuțite), crengi, scăriță, toate fixate corespunzător, pentru a nu strivi animalul;
• Opțional se instalează poduri din lemn, tuneluri, hamace din material dens;
• Aproximativ de 2 ori pe săptămână în cușcă se plasează băi cu nisip vulcanic, care poate fi găsit în magazinele zoo. Aceasta se lasă pe circa 30 min, apoi se înlătură.

Factorii de microclimă joacă rol major în întreținerea chinchillei: temperatura optimă este de la +12 la +23^oC, umiditatea relativă a aerului – 60%. Se evită razele directe de soare.

Îngrijirea cuprinde în mare parte igiena cuștii, prin înlăturarea regulată a resturilor alimentare, curățarea litierei, spălarea adăpătoarelor și a hrănitoarelor. Igiena corporală chinchilla și-o asigură de sine stătător, ghearele nu trebuie tunse, baia se limitează la cea cu nisip, menționată mai sus.

Important! Șinșila nu poate fi scăldată în apă. Baia de apă poate duce la hipotermie și infecții respiratorii.

Cu ce hrănim chinchilla

O rație adecvată stă la baza sănătății animalului. Alimentația chinchillei constă până la 80 % din granule vegetale, disponibile în magazinele zoo. Se evită hrana cu aditivi, conservanți, drojdii și sare. Doza zilnică recomandată este de aproximativ 40 g. Resturile neconsumate se înlătură.

Adăugător se administrează cereale (mixuri de porumb, ovăz, hrișcă, in ș.a.), fân (o dată la 3-4 zile), fructe sau pomușoare uscate (mai rar, ca deliciu). Pot fi hrănite și crenguțe de salcâm, arțar, păducel, agriș, cătină, flori de gălbenele și calendula, frunze de melisă, lucernă, urzică.

Șinșila – avantaje ca animal de companie

• Sunt animale curate și independente, care nu necesită îngrijire și atenție deosebită – perfect pentru persoanele cu un regim încărcat de viață;
• Pot fi foarte sociabile, accepta contactul și mângâierile;
• Nu emană miros neplăcut, spre deosebire de majoritatea rozătoarelor;
• La fel, comparativ cu alte rozătoare, au o speranță de viață foarte mare – până la 20 de ani;
• Nu sunt predispuse infestărilor cu paraziți externi;
• Sunt considerate hipoalergenice;
• Nu necesită implicare în menținerea igienei corporale;
• Au o imunitate bună și nu sunt predispuse bolilor genetice;
• Costurile pentru întreținere și alimentație sunt minime.

Șinșila – dezavantaje

• Sunt animale nocturne, active când stăpânul doarme;
• Se tem de sunete puternice;
• Nu suportă temperaturile înalte;
• Pot fi lăsate să se plimbe libere prin casă doar sub supraveghere, deoarece pot deteriora mobilierul;
• Au nevoie de o cușcă bine dotată, cu suficient spațiu și inventar pentru a fi menținute active și sănătoase.

Știai că?

• Blana chinchillei este atât de densă, încât nu este capabilă să găzduiască paraziții precum puricii.
• Chinchilla nu are glande sebacee și sudoripare. Dacă nimerește în apă, blana imediat devine umedă. Pentru a o menține uscată, animalele se scaldă regulat în nisipul vulcanic.
• Chinchilla trăiește în grupuri de până la 100 de indivizi. Conduce grupul femela dominantă. Animalele formează cupluri de durată. Prioritate la reproducere are femela dominantă. Celelalte femele se pot împerechea doar cu permisiunea acesteia.
• În caz de pericol, chinchilla poate „ arunca” o parte din blană, pentru a se salva de prădători, similar șopârlei, care își leapădă coada.
• Chinchilla este pe cale de dispariție din cauza vânătorii excesive asupra lor pentru blana valoroasă, dar și din cauza scăderii drastice a resurselor vitale în arealul lor de răspândire în urma activității umane.