Cantitatea de deşeuri generate în România este de 22 de milioane de tone pe an, mai mare decât producţia de grâu a ţării, a afirmat, miercuri, Constantin Damov, preşedintele Coaliţiei pentru Economia Circulară.
„Tot ceea ce aruncăm astăzi reprezintă nişte resurse colosale. Nu ştiu dacă multă lume a aflat, dar preţul oricărui deşeu care ajunge la reciclare a depăşit preţul grâului şi pe cel al porumbului. De exemplu, PET-ul costă de cinci ori mai mult decât grâul”, a spus Damov, în cadrul conferinţei PRIA Environment.
El a arătat că o mare problemă este că deşeurile din construcţii sunt considerate municipale şi ele ajung să reprezintă 30% din totalul deşeurilor municipale.
„Ţinta de reciclare pe care o avem, de 60-70%, poate fi atinsă doar dacă rezolvăm problema deşeurilor biodegradabile, care reprezintă 60% din deşeurile municipale. România produce astăzi mai mult deşeu decât grâu, 22 de milioane de tone pe an de deşeuri. Există un potenţial enorm şi acesta trebuie fructificat”, a adăugat Damov, care este şi preşedintele Green Group.
La rândul său, Radu Merica, director general RER Ecologic Group, prezent la conferinţă, a arătat că o altă mare problemă este reprezentată de sistemul actual, când fiecare plăteşte o sumă fixă, indiferent cât deşeu produce.
„Cam aşa este cu deşeurile: indiferent cât consumăm, cât generăm, cât nu sortăm, cât depunem şi cum depunem, plata este pe persoană, indiferent dacă am o casă mare şi generăm multe deşeuri, plătesc la fel pe persoană cu cineva care separă şi are o cantitate mică de rezidual, unde de fapt sunt adevăratele costuri mari la procesarea deşeurilor”, a spus Merica.
Potrivit acestuia, s-a încercat implementarea unui sistem de tip „plăteşte pentru cât arunci” în Oradea, în trecut, însă proiectul nu a putut fi aplicat întrucât existau deja contractele standard, pe persoană, iar agenţia de servicii comunitare din oraş s-a opus.
„Cel mai bine ar fi să existe puncte de colectare pentru un număr cât mai mic de locuitori, să existe sentimentul că acele locuri le aparţin. Nici blocurile noi nu au rezolvată problema zonei de colectare. Din punctul nostru de vedere, ‘plăteşte pentru cât arunci’ este primul pas şi, din păcate, iată că durează prea mult”, a continuat Merica.
Totodată, Dan Pascu, director RETIM, a arătat că 20-30% din deşeurile menajere sunt de fapt alte tipuri de deşeuri, care nu ar trebui puse în aceleaşi recipiente.
„Ce am văzut în draftul de ghiduri de deşeuri prin PNRR, digitalizare, insule ecologice digitalizate, CAV-urile (Centrele de Aport Voluntar – n.r.), sunt nişte lucruri extraordinare ca şi concept, sunt nişte debuşee extraordinare. Aceasta deoarece 20-30% din cantitatea de deşeuri sunt alt tip de deşeuri, care nu ar trebui să fie la cele menajere, să încarce maşinile de colectare, instalaţiile de tratare şi gropile şi ar trebui să fie colectate separat: deşeuri de tip voluminos, deşeuri vegetale, periculoase, construcţii, demolări”, a declarat Pascu.
În mod firesc, cetăţenii, neştiind ce să facă cu ele, le îndeasă în pubele, care au o capacitate destul de mare.
„Oamenii au nevoie de îndrumare din partea operatorului. Colegii din Oradea care au reuşit să facă acest lucru au 25.000 de vizite pe an, deci 25.000 de gospodării s-au dus şi au depus ceva o dată pe an, ceea ce este extraordinar”, a arătat el.
În opinia sa, insulele digitalizate rezolvă două probleme: controlul accesului şi identificarea utilizatorului.
„Principiul ‘plăteşte cât arunci, din punctul nostru de vedere, poate fi începutul unei poveşti de succes sau poate fi începutul unui coşmar, dacă startul este prost. În acest moment, principiul este prost înţeles, iar autorităţile publice locale nu ştiu cum să-l implementeze. Am urmărit 20 de licitaţii publice din 20 de judeţe, la vreo 10 dintre ele am studiat documentaţia, la unele am şi participat. Îmi pare rău să spun că nu am văzut o implementare decentă, nu zic perfectă”, a susţinut Pascu.
Există un mit că toate acestea vor duce la scumpiri, ceea ce este greşit, a mai spus el.
