După ce creștem și îngrijim răsadul câteva săptămâni, acesta este la locul său definitiv, unde, spre regret, deseori este supus mai multor factori de stres. În acest articol discutăm despre principalii dăunători ce se dezvoltă în cultura protejată și metode de menținere a acestora sub control.
Musculița albă, afidele, acarienii și alți dăunători pot produce daune importante, iar protecția deseori e anevoioasă.
Ce insecte dăunătoare se dezvoltă în sere, solarii
Pentru a depista dăunătorii prezenți în seră sau solar ați putea să vă înarmați cu o lupă și în perioada însorită a zilei să analizați plantele.
Porțiuni ale tulpinii sau ale ramificărilor uscate, deformate sau ofilite ar trebui să vă atragă atenția. Sub frunze, uitați-vă la vârfuri, pe părțile dorsale și pe inflorescențele formate, ați putea depista mai mulți dăunători.
Afidele
În ciuda dimensiunii lor microscopice, afidele sunt dăunători destul de periculoși pentru culturile legumicole. O femelă vă poate popula sera cu zeci de generații, formată de mii de larve și adulți.
În aceste colonii vor exista insecte cu aripi și fără aripi: primele sunt „responsabile” de răspândirea speciei, trecând de la o plantă la alta, iar cele din urmă „lucrează” la formarea următoarelor generații.
Ambele se hrănesc cu sucul plantelor, străpungând tulpinile și frunzele cu trompa lor, iar pofta lor este mare.
Există o mulțime de specii de afide și nu există zone în care lupta împotriva acestor dăunători să nu fie relevantă. Dieta lor este cea mai diversă – de la roșii, castraveți și dovleci la pomi fructiferi, bacifere și flori. Afidelor le plac chiar și buruienile.
Frunzele deteriorate de afide se ondulează, vârfurile și mugurii plantelor se usucă, frunzele și lăstarii se deformează, deci seva poate să nu ajungă deloc pentru formarea recoltei.
Plantele slăbite sunt susceptibile la boli virale. Chiar dacă culturile nu mor după invazia afidelor, rezultatul va fi în continuare deplorabil – puteți uita de o recoltă bogată.
Furnicile și afidele
Mai mult, datorită secrețiilor, afidele atrag furnicile, cu care au „cooperare reciproc avantajoasă”. Daunele acestor insecte inteligente vor fi cu siguranță mai mult decât grave: deși locuitorii furnicarului distrug mulți dăunători de grădină, ei înșiși adoră să se ospăteze cu fructe dulci și chiar boboci de flori.
În plus, distrug florile cu numeroasele lor treceri și cresc aciditatea solului de lângă furnicar. Furnicile cresc afidele și chiar le răspândesc în cultură, de aceea, monitorizarea și combaterea este importantă.
Prevenirea și metode populare de combatere a afidelor și furnicilor
Merită să luați măsuri imediat ce găsiți primele semne ale prezenței uneia dintre aceste insecte în sere/solar sau în apropierea acesteia. Dacă ați reușit să recunoașteți dăunătorii într-un stadiu incipient al „colonizării” – vă puteți considera norocos și puteți încerca să faceți față problemei cu remedii populare:
- Tratament cu soluții de săpun (100 g săpun de rufe la 10 litri de apă);
- pulverizare cu infuzie de tutun (1 cană de frunze de tutun la 5 litri de apă clocotită);
- puteți folosi infuzii de ceapă, usturoi și ardei.
În cazuri avansate, pulverizarea cu soluții de săpun și infuzii de plante nu va ajuta – va trebui să recurgeți la ajutorul bioinsecticidelor și al substanțelor chimice (de exemplu produse ce conțin drept substanță activă oxamil, sulfoxaflor, flupiradifuron, piretrin+ulei de rapiță).
Musculița albă
Musculița albă este o insectă de până la 3 mm lungime, care arată ca o molie mică, preferă să se ascundă pe partea inferioară a frunzelor, unde își înmulțește larvele mâncăcioase.
Ele înțeapă și sug sucul din plantă, lăsând în schimb secreții dulci lipicioase pe frunze, care duc la dezvoltarea bolilor fungice. În consecință, frunzele se usucă și cad.
Sunt cunoscute aproximativ o mie și jumătate de specii de musculițe albă, ele reprezintă o amenințare serioasă pentru culturile de legume și livezi. În sere se instalează cel mai adesea o specie „specială” – musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum), care iubește căldura și umiditatea ridicată.
Acest dăunător se reproduce într-un ritm record, așa că este important să răspundem la timp la primele semne de deteriorare a plantelor. În condiții de seră sau solar se pot dezvolta pe parcursul întregului an.
Important! Musculița albă este și vector de transmitere a mai multor boli (virusuri).
Prezența musculiței albe poate fi recunoscută după petele albicioase de pe frunze, răsucirea, îngălbenirea lor și ofilirea lăstarilor.
Frunzele lipicioase, acoperirea neagră pe verso (o manifestare a ciupercii dezvoltate) și micile molii care se învârt sunt simptome ce indică prezența musculiței albe.
Prevenirea și combaterea musculițelor albe
Pentru a preveni dezvoltarea musculițelor albe, merită să dezinfectați anual solul din solar/seră și să-l înghețați iarna prin deschiderea ușilor și a orificiilor de ventilație.
Când creșteți răsaduri de castraveți, roșii, vinete și ardei, monitorizați starea acestora, iar atunci când cumpărați răsaduri, inspectați cu atenție plantele. Scăpați la timp de buruieni, pentru că pot deveni un teren de reproducere pentru dăunători.
Utilizați plase antiinsecte pentru a reduce pătrunderea insectelor în solar. Folosiți capcane lipicioase de culoare galbenă, ce atrage musculițele.
Păianjenii prădători Amblyseius swiskii și Amblyseius montdorensis consumă ouăle musculiței și reduc esențial numărul dăunătorilor.
Încercați să utilizați metode populare de luptă, dacă suprafața afectată e mică: spălați larvele de musculițe albe de pe frunze cu apă cu săpun sau pulverizați cu o infuzie de usturoi, iar dacă e suprafața mare, culturile vor trebui tratate cu insecticide (de exemplu produse ce conțin substanța activă deltametrin, piriproxifen, ulei de portocale, acibenzolar-s-metil+ciantraniliprol, Paecilomyces fumosoroseus tulpina FE 9901, oxamil).
Păianjenul roșu comun
Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) este cel mai mic dușman printre dăunătorii legumelor, dar daunele aduse de el sunt mari. Dimensiunea păianjenului (până la 1 mm) îl face invizibil chiar și după o inspecție amănunțită a plantelor, iar capacitatea de a se adapta la orice condiții și de a se înmulți e mare.
Activitatea acestor dăunători începe deja la o temperatură a aerului de 12°C, iar când ajung într-o seră încălzită, acarienii pot produce până la 22 generații pe an.
Chiar și femelele nefertilizate sunt capabile să depună ouă, din care se nasc aceleași femele, continuând genul.
Ca urmare, ouăle, larvele și adulții trăiesc simultan, se hrănesc cu seva celulară a plantelor, străpungând frunzele și sugând sucul celular. Frunzele afectate pe toată suprafața își schimbă treptat culoarea, se îngălbenesc și se usucă.
Acarianul atacă toate culturile fără alegere: castraveții, roșiile, ardeii și orice alte plante din seră/solar. Pe lângă frunze, păianjenul roșu comun se poate hrăni și pe fructe, scăzând considerabil calitatea lor.
Nu este ușor să observați un păianjen, dar este dificil să nu observați o colonie formată din multe larve și adulți care au împăienjenit frunzele și tulpinile plantelor cu o pânză subțire. De îndată ce găsiți măcar un indiciu al prezenței acestui dăunător, luați măsuri imediat, altfel riscați să vă pierdeți recolta.
Prevenire și remedii populare împotriva acarienilor
Le place mult aerul uscat, așa că adesea se instalează în plantații dense care sunt udate neregulat. Prin urmare, este posibil să se prevină apariția păianjenului într-o seră prin ajustarea regimului de irigare și creșterea umidității (umiditatea relativă a aerului de peste 70%), precum și prin îndepărtarea în timp util a frunzelor uscate și deteriorate.
Afânarea solului și plivitul vă vor ajuta în lupta cu dăunătorul.
Mai folosiți remediile populare:
- pulverizați plantele cu apă cu săpun de mai multe ori la intervale de 5-7 zile;
- tratați plantațiile cu o infuzie de tutun, ceapă sau coji de usturoi.
În absența efectului unei astfel de terapii blânde, plantele afectate trebuie tratate cu acaricide industriale (produse ce conțin substanța activă acequinocil, ulei de parafină, abamectin) sau de adus în seră un inamic natural – unul dintre acarienii prădători din familia Phytoseiidae.
Coropișnița
Este puțin probabil să reușiți să vă întâlniți cu coropișnița „față în față” – dăunătorul subteran aproape că nu iese niciodată la suprafață, unde sapă pasaje cu ghearele puternice și, în același timp, roade rădăcinile plantelor.
Prezența dăunătorului într-o seră sau pe parcele poate fi detectată printr-o ofilire a plantelor, apariția de „găuri” în sol și movile pe suprafața solului.
Coropișnița intră în grădină și în seră, de obicei cu gunoiul de grajd sau amestecurile de substrat. La o adâncime de 10-15 cm sub pământ, face un cuib unde depune ouă (numărul acestora poate ajunge la 300).
După 3 săptămâni, din ouă ies larve, care încep să sape pasaje și se hrănesc cu rădăcini până se transformă în adulți. În seră/solar, unde și-a făcut drum, coropișnița dăunătorii fac găuri lângă plante și le trag adânc în sol, unde apoi le mănâncă.
Coropișnița trăiește sub pământ, dar are capacitatea de a înota și de a zbura – aceste abilități îi permit să se deplaseze rapid către teritorii noi.
Prevenire și remedii populare împotriva coropișniței
Pentru a o alunga, se recomandă de plantat flori puternic mirositoare – gălbenele, crizanteme. Pământul și îngrășămintele trebuie cernute înainte de a fi utilizate, iar plantele trebuie udate moderat, evitându-se supraumectarea solului (coropișnița adoră solul umed).
Dacă totuși dăunătorul a apărut, lupta împotriva acestuia va fi lungă. Și din moment ce inamicul este serios, atunci toate mijloacele sunt bune împotriva lui:
- faceți capcane în grămezi de gunoi de grajd în recipiente cu bere sau miere;
- în fiecare gaură descoperită turnați apă clocotită, soluție de săpun sau infuzie de ardei iute;
- puteți dilua gaz lampant cu apă și turna în găuri.
Dacă remediile populare enumerate pentru dăunători nu ajută sau par a fi o soluție nesigură la problemă, puteți utiliza unul dintre insecticide cu eficacitate dovedită (de exemplu produse ce au substanța activă dazomet, lambda-cihalotrin).
Țântarul castravetelui
Aceasta e o insectă dăunătoare din ordinul Diptera, familia Sciaridae, preferă să se hrănească cu seva plantelor din seră și afectează castraveții, dovleceii, vinetele și ardeii.
La exterior, țânțarul castravetelui seamănă cu țânțarul cunoscut de noi – o insectă mică, gri închis, cu aripi membranoase translucide.
Lungimea corpului unui adult este de la 3 la 5 mm, femelele fiind mai mari decât masculii. Capul este rotunjit, de culoare neagră, cu ochi mari compuși și antene.
Larva este apodă (fără picioare) asemănătoare viermilor are tegumente subțiri transparente, cu intestine translucide și un cap negru.
Răsadurile deteriorate de larvele țânțarului castravetelui pot fi recunoscute după părțile inferioare umede și putrede ale tulpinii, ceea ce duce apoi la pierderea turgescenței frunzelor și la ofilirea plantei.
Dăunătorul pătrunde în sere cu amestecul de sol care conține o mulțime de reziduuri organice, iar 4-6 generații de țânțari pot crește în timpul sezonului.
Femelele depun până la 250 de ouă în sol, din care eclozează larvele după o săptămână. Ele sunt cei care provoacă cele mai grave daune plantelor deja în stadiul de răsad: rod rădăcinile și bazele tulpinilor, deteriorează frunzele cotiledonate, creând în ele camere pentru pupație.
Măsuri de prevenire și control pentru țânțarul castravetelui
Sterilizarea termică a solului, utilizarea numai a compostului matur în calitate de îngrășământ și îmbunătățirea structurii solului vor ajuta la evitarea apariției țânțarului castravetelui (Lasioptera spp.).
Dacă prevenirea nu a ajutat, atunci se luptă cu dăunătorul cu ajutorul capcanelor cu lipici, iar pentru a elimina larvele folosiți acarienul prădător Phytoseiulus – eliberează 5-10 indivizi pe 1 mp de sol în seră.
Puteți să folosiți orice produs biologic netoxic cu spectru larg cu care tratăm atât rădăcina plantelor, cât și solul.
Într-adevăr, este greu de ales un produs cu „acoperire” maximă – care lucrează împotriva majorității tipurilor de insecte și în același timp relativ sigur pentru oameni și plante. Cea mai bună opțiune pentru o astfel de luptă eficientă multidirecțională sunt insecticidele biologice naturale.
Aceste preparate sunt pe bază de plante, iar substanța activă este capabilă să distrugă dăunătorii în diferite stadii de dezvoltare: ouă, larve, adulți. Plantele sunt pulverizate pe frunze și tulpini dimineața sau seara. Se recomandă ca prelucrarea să fie efectuată de trei ori în timpul sezonului de vegetație.
Nu este deloc necesar să așteptați ca dăunătorii să vă atace culturile prețioase crescute cu atâta muncă și grijă.
Este mult mai înțelept să luați măsuri pentru prevenirea daunei: plantați flori cu aromă puternică în apropierea serei/solarului, îndepărtați la timp buruienile din seră și din jurul ei, invitați dușmanii naturali ai insectelor – păsări, arici și chiar gândaci benefici.
