Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) apreciază că proiectul Planului Naţional Strategic (PNS) 2023-2027 este încă departe de nevoile reale ale agriculturii româneşti şi reprezintă încă o şansă pierdută de a reforma agricultura în mod real, deşi recunoaşte că este „ceva mai bun decât cele realizate sau propuse până în prezent”.
Potrivit unui comunicat al LAPAR remis joi AGERPRES, reprezentanţii organizaţiei au discutat miercuri cu ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, anumite aspecte legate de PNS şi a transmis către Autoritatea de Management anexe referitoare la intervenţiile din PNS.
În aceste condiţii, LAPAR propune 10 principii fundamentale pentru implementarea în PNS, unul dintre ele făcând referire la profesionalizarea fermierilor şi fermelor din agricultura românească.
Ei propun reformarea sistemului de pregătire prin:
- introducerea cerinţelor de deţinere a unei diplome universitare, de liceu sau şcoală profesională de specialitate, de cursuri acreditate cu durată de minimum 6 luni pentru orice fermier care doreşte să se instaleze în agricultură prin accesarea de fonduri din Pilonul II;
- introducerea obligativităţii pentru orice persoană juridică care are o exploataţie agricolă de a avea un specialist angajat cu competenţele de la primul alineat sau, un consultant pe bază de contract de prestări servicii, acesta fiind obligatoriu inginer în domeniu.
În cazul BISS – sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilităţii – LAPAR a propus creşterea suprafeţei minime eligibile la 3 hectare, exclusiv în cazul culturii vegetale.
În ceea ce priveşte sprijinirea procesării producţiei agricole de către fermierii români, LAPAR susţine ca acest lucru să se facă exclusiv prin intermediul cooperativelor, dar a celor reale, nu prin intermediul celor în care un proprietar deţine 5 ferme şi îşi face propria cooperativă.
LAPAR propune stimularea măsurilor de dezvoltare a culturilor de leguminoase, incluzând toate speciile cultivate, în condiţiile în care acestea au efecte benefice pentru agricultură, dar ajută şi la reducerea consumurilor de îngrăşăminte, unde problemele cu costurile sunt din ce în ce mai mari.
Dar implementarea acestui principiu ar fi necesitat şi adoptarea unor criterii de favorizare a apariţiei de unităţi de procesare a acestor culturi, astfel încât nu fermierii să fie penalizaţi prin imposibilitatea accesării subvenţiilor, din cauza faptului că nu există unităţi de procesare în ţară, spun ei.
De asemenea, LAPAR susţine stimularea măsurilor de obţinere a independenţei energetice a fermelor prin dezvoltarea programelor de instalare şi producţie de energie din surse regenerabile, dar nu prin alocarea de teren agricol, ci prin folosirea acoperişurilor din ferme pentru instalarea de panouri fotovoltaice, instalaţii de biogaz pentru unităţile zootehnice, eliminându-se problemele legate de stocarea acestora.
Organizaţia mai propune stimularea măsurilor de dezvoltare a spaţiilor protejate de producere a legumelor dar cu costuri energetice minime, însemnând zone cu apă geotermală sau unităţi care dispun de resurse regenerabile pentru a obţine energie, inclusiv de cogenerare.
În opinia acestora este nevoie de modernizarea infrastructurii de irigaţii, dar prin dezvoltarea suprafeţelor irigabile în zone unde nu s-a modernizat nimic până în prezent, asta necesitând identificarea căilor legale de reorganizare a OUAI-urilor îngropate în datorii, distruse şi abandonate, din perioada facturării pe trepte de pompare, când aceste structuri au trebuit să suporte şi pierderile masive de apă de pe canale, sau costurile energofage de la aceea perioadă.
Legat de îmbunătăţirile funciare şi debirocratizarea procedurilor de lucru, în Legea 138/2004 şi/sau ordinele de ministru ar fi nevoie de o prevedere în sensul de a nu se mai condiţiona reactualizarea actelor OAUI-urilor la fiecare 3 ani, ci doar atunci când intervin schimbări majore în structura organizaţiei.
Nu în ultimul rând, LAPAR propune evitarea discriminării între fermierii mici din zonele montane versus fermierii mici din alte zone. O compensare prin măsuri de constrângere naturală a celor din zona montană este necesară având în vedere specificul zonei, dar nu şi prin alte măsuri, fiindcă nevoia de protecţie este comună şi egală.
Comunicatul LAPAR precizează că toate opiniile şi sugestiile membrilor organizaţiei au fost deja transmise către Ministerul Agriculturii, existând deschiderea pentru a răspunde la orice întrebare, sugestie sau nevoie de informaţii suplimentare.