Molia verzei – dăunător important al cruciferelor. Combatere

Plutella xylostella este considerat un dăunător important al cruciferelor cultivate, mai ales la varză, conopidă, rapiță, muștar etc.

În 2020, molia a fost prezentă în culturile de varză din mai multe regiuni, dar și-a făcut simțită prezența și în lanurile de rapiță pe alocuri.

În lanurile de rapiță controlate de mine, molia a depășit pragul economic de dăunare. Prin urmare, tratamentele chimice au fost necesare.

‹ adv ›

De ce s-a răspândit Molia verzei

Ei bine, din cauza lipsei monitorizării acestui dăunător. Fermierii îl văd prea târziu uneori, iar pagubele sunt inevitabile. În situațiile grave, pierderile pot ajunge chiar la 50% din producție.

Anul viitor vom demara la S.C.D.A. Lovrin monitorizarea acestui dăunător cu ajutorul capcanelor feromonale pe care le-am achiziționat de la Institutul de Chimie Raluca Ripan de la Cluj.

Cu ajutorul lor și coroborat cu observațiile în teren, vom încerca să stabilim momentul optim pentru aplicarea tratamentelor. Aceste momente le vom aduce la cunoștința fermierilor din județul nostru sub forma unor „avertizări”.

Pe măsură ce Laboratorul de Protecția Plantelor din cadrul SCDA Lovrin se va dezvolta, va crește numărul dăunătorilor și patogenilor pentru care va emite avertizări de combatere.

Partea de prognoză și avertizare este una pe care dorim să o dezvoltăm în viitor pentru a veni în sprijinul fermierilor din vestul țării și pentru a crește calitatea activităților de protecția plantelor în vederea obținerii unor produse vegetale cât mai lipsite de reziduuri chimice.

Știm cu toții că managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice.

În cele ce urmează voi prezenta câteva aspecte legate de biologia și combaterea integrată a moliei mai sus amintite pentru a vă ajuta în gestionarea ei în următoarea perioadă de timp.

Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).

Îmi doresc ca informațiile să vă fie de folos. Plutella xylostella (Linnaeus, 1758) (Lepidoptera: Plutellidae) – Molia verzei Molia Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae), este unul dintre cei mai serioși dăunători ai Brassicaceaelor cultivate la nivel mondial [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006].

În țara noastră este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță.

Aspecte generale despre biologia și ecologia moliei Plutella xylostella

În condițiile climatice ale țării noastre prezintă trei generații pe an. Insecta poate ajunge chiar la șase generații pe an în zonele din lume unde climatul permite dezvoltarea.

În lunile mai – iulie se dezvoltă prima generație, în iulie – august, a doua generație iar generația a treia din august până anul următor [Roșca et al., 2011].

Insecta iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales).

Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro – cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb – cenușiu.

Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar et Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015].

Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig – zag al adulților. Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei.

O femelă poate depune 80 – 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere.

Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă, sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară.

În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva și Furlong, 2012; Talekar și Shelton, 1993; Åsman et al., 2001]. După 3 – 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor.

În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor. După două – trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (ferestruire).

În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non – stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar și Shelton, 1993; Roșca et al., 2011; Castelo Branco et al., 1997].

Află mai multe despre Bolile la varză – cum le deosebim și evităm.

Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 – 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 – 20 grade C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 – 30 grade C).

Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 260 grade C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 – 80 de zile funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 7 grade C și o temperatură medie de 10 grade C.

Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002]. În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011].

Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].

Cum și când combatem molia verzei

Este foarte important să monitorizăm insecta. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară. Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere.

Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutela xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].

În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m2.

Pe această suprafață se vor număra larvele. În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate. După Tanskii (1981), la varză, PED-ul este de 8 – 10 larve/plantă.

Momentele de observație: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii. După „Canola Encyclopedia” (2015), pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 – 30 larve/m2. Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri, agrofitotehnice, chimice și biologice.

Dintre măsurile agrofitotehnice, amintesc:

distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);
arăturile adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;
irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);
cultivarea soiurilor tolerante [Roșca et al., 2011].

Există zone în lume unde se practică intercroping-ul (cu usturoi, salată verde) și înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton, Badenes-Perez, 2006]. Din păcate, în cadrul sistemului de combatere integrată, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.

Citește și despre Cum să combați ecologic bolile și dăunătorii la legume.

La varză, pentru combaterea moliei Plutella xylostella sunt omologate în România câteva insecticide: ciantraniliprol, clorantraniliprol, cipermetrin, emamectin benzoat, spinosad, clorantraniliprol + lambda-cihalotrin, deltametrin.

Pentru rapiță nu sunt omologate produse, dar cele omologate pentru alți dăunători omoară și populațiile de Plutella [după ”Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].

Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella.

Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002].

Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001].

Multe studii arată că populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide.

De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai 3 ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953].

Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].

Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimic poate fi o strategie foarte interesantă dacă este bine utilizată, din cauza numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite, care permite o rotație a substanțelor chimice și previne dezvoltarea rezistenței.

Aceste produse pot fi utilizate cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea produsului vegetal.

Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. Xylostella.

Combaterea biologică a moliei verzei – de interes în viitor

În combaterea biologică a P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. Kurstaki (tulpina PB 34).

Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae.

Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].

De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare.

Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].

În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați.

Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979]. Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp.

Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți.

De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae (Brethes) (Hymenoptera: Ichneumonidae) și Apanteles piceotrichosus (Blanchard) (Hymenoptera: Braconidae). Cotesia plutellae (Kurdjumov) (Hymenoptera: Braconidae) și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori.

Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae), tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006].

Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].

Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia.

P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 – 6 pupe în 24 de ore [Silva – Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012].

Despre adulții de Orius insidiosus (Say) (Hemiptera: Anthocoridae) există date care arată că aceștia pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].

Numeroase studii se fac astăzi despre utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella.

Cercetările efectuate până acum arată că nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005].

Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo.

Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].

Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].

Metodele amintite în acest material, utilizate corect și conștient, îmbinate armonios, pot duce la obținerea unor produse vegetale de o bună calitate, lipsite de reziduuri de pesticide.

Bibliografie:

Ankersmit G. W., 1953, DDT resistance in Plutella maculipennis (Curt.) Lepidoptera in Java.
Bulletin of Entomological Research 1953;44: 421–425. Åsman K., Ekbom B., Rämert B., 2001, Effect of Intercropping on Oviposition and Emigration Behavior of the Leek Moth (Lepidoptera: Acrolepiidae) and the Diamondback Moth (Lepidoptera: Plutellidae). Environmental.
Entomology 30(2): 288-294.Brito J. P., Vacari A. M., Thuler R. T., De Bortoli S. A., 2009, Aspectos biológicos de Orius insidiosus (Say, 1832) predando ovos de Plutella xylostella (L., 1758) e Anagasta kuehniella (Zeller, 1879).
Arquivos do Instituto Biológico 2009; 76(4): 627–633.
Brusselman E., Beck B., Pollet S., Temmerman F., Spanoghe P., Moens M., Nuyttens D., 2012, Effect of the spray application technique on the deposition of entomopathogenic nematodes in vegetables.
Pest Management Science 2012;68(3): 444–453.Carazo E. R., Cartin V. M. L. , Monge A. V., Lobo J. A. S., Araya L. R., 1999, Resistencia de Plutella xylostella a deltametrina, metamidofós y cartap em Costa Rica. Manejo Integrado de Plagas 1999; 53: 52–57.
Castelo Branco M., França F. H., Medeiros M. A., Leal J. G. T., 2001, Uso de inseticidas para o controle da traça-do-tomateiro e da traça-das-crucíferas: um estudo de caso. Horticultura Brasileira 2001; 19(1): 60–63.Castelo Branco M., França F. H., Villas Boas G. L., 1997, Traça-das-crucíferas (Plutella xylostella). Brasília: Embrapa Hortaliças; 1997. 4p.CABI. 2015.
Plutella xylostella. CABI.org, Invasive Species Compendium.
Canola Encyclopedia. Diamondback Moth. Canola Council of Canada, n.d.
De Bortoli S. A., Vacari A. M., Goulart R. M., Santos R. F., Volpe H. X. L., Ferraudo A. S., 2011, Capacidade reprodutiva e preferência da traça-das-crucíferas para diferentes brassicáceas.
Horticultura Brasileira 2011; 29(2): 187–192.Gurr G. M., Wratten S. D., 2000, Measures of success in biological control.
Dordrecht: Kluwer Academic Publishers; 2000, p 430.Golizadeh A., Karim K., Yaghoub F., Habib A., 2007, Temperature-dependent Development of Diamondback Moth, Plutella Xylostella (Lepidoptera: Plutellidae) on Two Brassicaceous Host Plants. Insect Science 14.4: 309-16.
Goodwin S., 1979, Changes in the numbers in the parasitoid complex associated with the diamondback moth, Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera) in Victoria.
Australian Journal of Zoology 1979; 27(6): 981–989.Henegar Monika et al., 2019 – Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, Timișoara, 426 p.
Kirsch K., Schmutlerer H., 1988, Low efficacy of a Bacillus thuringiensis (Berl.) formulation in controlling the diamondback moth Plutella xylostella (L.), in the Philippines.
Journal of Applied Entomology 1988;105(1-5): 249–255.Liu S.-S., Chen F.-Z., Zalucki M. P., 2002, Development and survival of the diamondback moth, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae), at constant and alternating temperatures.
Environmental Entomology 31: 1-12.Magalhães G. O., Goulart R. M., Vacari A. M., De Bortoli S. A., 2012, Parasitismo de Trichogramma pretiosum Riley, 1879 (Hymenoptera: Trichogrammatidae) em diferentes hospedeiros e cores de cartelas. Arquivos do Instituto Biológico 2012; 79(1): 55–90.Myron P.
Zalucki, Asad Shabbir, Rehan Silva, David Adamson, Liu ShuSheng, and Michael J. Furlong, 2012, Estimating the Economic Cost of One of the World’s Major Insect Pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): Just How Long is a Piece of String?, Journal of Economic Entomology, 105(4):1115-1129.Miles M., 2002, Insect Pest Management II – Etiella, False Wireworm and Diamondback Moth.
GRDC Research updates. http://www.grdc.com.au, 2002.Micic S., 2005, Chemical Control of Insect and Allied Pests of Canola. Farmnote No. 1/2005. Department of Agriculture, South Perth, Western Australia, Australia; 2005.Ridland P. M., Endersby N. M., 2011, Some Australian populations of diamondback moth, Plutella xylostella (L.) show reduced susceptibility to fipronil.
In: Srinivasan R., Shelton A. M., Collins H. L. (eds.) Sixth international workshop on management of the diamondback moth and other crucifer insect pests.
Nakhon Pathom, Thailand; 2011. P 21–25.Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 – Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 – 296;Sarfraz M., Dosdall L. M., Keddie B. A., 2006, Diamondback moth-host plant interactions: implications for pest management.
Crop Protection 2006; 25(7): 625–639.Sarfraz M., Keddie B. A., 2005, Conserving the efficacy of insecticides against Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Applied Entomology 2005; 129(3): 149–157.Silva – Torres C. S. A., Pontes I. V. A. F., Torres J. B., Barros R., 2010, New records of natural enemies of Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae) in Pernambuco, Brazil. Neotropical Entomology 2010; 39(5): 835–838.Shelton A. M., Badenes-Perez E. 2006, Concepts and applications of trap cropping in pest management.
Annual Review of Entomology 51: 285–308.Schroer S., Sulistyanto D., Ehlers R. U., 2005, Control of Plutella xylostella using polymer-fomulated Steinernema carpocapsae and Bacillus thuringiensis in cabbage fields.
Journal of Applied Entomology 2005; 129(4): 198–204.Talekar N. S., Shelton A. M., 1993, Biology, ecology, and management of the diamondback moth.
Annual Review of Entomology 1993; 38(1): 275–301.Tabashnik B. E., Cushing N. L., Finson N., Johnson M. W., 1990, Field development of resistance to Bacillus thuringiensis in diamondback moth (Lepidoptera: Plutellidae).
Journal of Economic Entomology 1990; 83(5): 1671–1676.Vacari A. M., De Bortoli S. A., Torres J. B., 2012, Relation between predation by Podisus nigrispinus and developmental phase and density of its prey, Plutella xylostella.
Entomologia Experimentalis et Applicata 2012; 145(1): 30–37.van Lenteren J., Godfray H. C. J., 2005, Europen in science in the Enlightenment and the discovery of the insect parasitoid life cycle in The Netherlands and Great Britain.
Biological Control 2005; 32(1): 12–24.van Lenteren, J., 2012, The state of commercial augmentative biological control: plenty of natural enemies, but a frustrating lack of uptake. BioControl 2012; 57(1): 1–20.Venkata G., Reddy P., Guerrero A., 2001, Optimum Timing of Insecticide Applications against Diamondback MothPlutella Xylostella in Cole Crops Using Threshold Catches in Sex Pheromone Traps.
Pest Management Science 57.1: 90-94.Volpe H. X. L., De Bortoli A. S., Thuler R. T., Viana C. L. T. P., Goulart R. M., 2006, Avaliação de características biológicas de Trichogramma pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae) criado em três hospedeiros. Arquivos do Instituto Biológico 2006; 73(3): 311–315.Waage J. K., Greathead D. J., 1988, Biological Control: challenges and opportunities.
Philosophical Transactions of the Royal Society of London 1988; 318 (1189): 111–128.