În pepinieră nucii stau 2 – 3 ani și în funcție de vigoarea creșterii li se poate forma coroana înainte de plantarea în livadă sau după plantare.
De reținut, că cel mai bun material de plantat îl constituie pomi de 2 – 3 ani, a căror prindere este mult mai ușoară decât a pomilor mari.
Scoaterea nucilor din pepinieră și plantarea lor trebuie să se facă numai primăvara. Aceasta întrucât rădăcinile nucului sunt foarte friabile și se rup cu ocaziascoaterii din toamnă, când pământul este în general uscat.
În cursul iernii cu exces de umezeală, rădăcinile putrezesc ușor, astfel că prinderea este greoaie și mulți pomi pier ulterior.
De aceea este mai sigură plantarea de primăvară. Aceasta cu atât mai mult cu cât nucii pornesc vegetația mult mai târziu decât majoritatea speciilor pomicole. Plantând îndată ce condițiile de afară permit, se poate asigura o prindere de 100%.
Alegerea locului pentru plantarea nucului
Condiția principală pe care trebuie s-o îndeplinească terenul destinat plantării nucului este lipsa brumelor târzii de primăvară și a celor timpurii de toamnă.
Se va alege totdeauna expoziția care este cea mai apărată de vânturile dominante, cu deosebire iarna, și pe cât posibil se vor prefera expozițiile sudice, sud – vestice sau sud – estice.
Tehnica plantării, distanța de plantare, sisteme de plantare
Dezvoltarea nucului, starea sănătății, productivitatea depind într-o mare măsură de faptul dacă pomii primesc suficientă lumină, aer și soare.
Ținând de asemenea cont de faptul că nucul dezvoltă o coroană masivă și că lemnul și trunchiul său poate fi folosit rentabil, de-abia după 50 de ani de vegetație, rezultă că nucul poate fi plantat la distanțe foarte mari, pom de pom.
Pentru livezi această distanță este de cel puțin 12 m pe terenurile sărace în elemente nutritive pe pante și cel mult 20 m pe terenurile aluvionare, bogate, cu suficientă umiditate.
Distanța de plantare depinde și de caracterul plantației. Astfel la plantarea pe marginea drumurilor și șoselelor mai late de 10 m, se plantează la 15 m pom de pom și în așa fel ca să nu vină față-n față, ci pomii dintr-o parte a șoselei să fie plantați în dreptul jumătății distanței dintre pomii din cealaltă parte.
Aceasta pentru a nu împiedica circulația, nici uscarea drumului după ploaie. În aceste cazuri se vor prefera pomii cu trunchiul înalt de 2 m. Pe pășuni și fânețe pomii se plantează la distanțe și mai mari de 40 – 50 m.
În cazul plantării în livezi destanța de plantare inițială poate fi de 6×6 sau 8×8 m, cu condiția ca pe măsura dezvoltării coroanei , care are loc la aproximativ 25 – 30 de ani, jumătate din pomii plantați să fie defrișați, rămânând distanțele normale de 12 – 16 m.
Dacă materialul săditor este insuficient, se poate accepta distanța de 10×6 – 8 m ceea ce cuntribuie de la început la o economie de forțe și de materiale și la cererea unui spațiu suficient de dezvoltare o perioadă mai lungă. Rărirea se va face apoi pe rândul plantat des, pomii rămânând la distanța de 10×12 – 16 m.
Plantarea aceasta deasă, permite obținerea unor recolte mai mari la începutul intrării pe rod, care amortizează mai repede investițiile făcute cu plantarea.
În caz că nucii se plantează de la început la distanța de 15 – 20 m, printre rânduri pot fi plantate alte specii pomicole cum ar fi: vișin, piersic, cais, prun care au creștere și fructificare precoce, astfel că după 15 – 20 de ani, când nucii au crescut suficient, speciile de completare, se defrișează.
Posibilități de îngrijire
Dacă nu se plantează specii pomicole de completare, terenul dintre rândurile de nuci poate fi utilizat pentru cultura de plante anuale, până la intrarea pe rod a nucilor, astfel ca solul să fi permanent lucrat.
Ca și la celelalte specii pomicole, cea mai bună pregătire constă în desfundarea întregului teren la 50 – 60 cm adâncime.
Dacă condițiile de relief nu permit o desfundare completă, se face desfundarea în formă de terase orizontale de cel puțin 3 m.
Când desfundarea nu este posibilă, din anumite motive, atunci se va ara la 20 – 22 cm, se va curăța bine terenul de buruieni, pietre, buturugi și apoi se vor săpa gropi de plantare.
Dimensiunile gropilor variază în funcție de teren și pregătirea anterioară a lui. Dacă nu s-a putut desfunda și nici ara, gropile se vor face de cel puțin 2x2x0,80 m. De asemenea cu cât solul este mai sărac în elemente nutritive, cu atât gropile se fac mai mari.
Pe coastele nu prea mari, cu o înclinație de 3 – 5°, nucii se așază în șah sau în chincons, iar săparea gropilor se face în mod special.
Printr-o astfel de plantare se folosește mai bine terenul și se împiedică eroziunea solului.
Toate celelalte lucrări privind pregătirea terenului, pichetatul, săpatul gropilor, plantatul etc. se vor face ca și la celelalte specii.
Trebuie insistat ca plantatul să se facă cu pomi tineri, care n-au încă coroană formată. Astfel de pomi prezintă ușurință la scoaterea din pepinieră, transportare, plantare, prindere și creștere.
În primul an de plantare chiar în cazul celor mai bune îngrijiri, nucii cresc slab, cu lăstari scurți și frunze mici.
Dacă se continuă îngrijirea atentăși în special se asigură umiditate permanentă, în al doilea și al treilea an de plantare își dezvoltă lăstari viguroși și frunziș bogat.
Dezvoltarea bună, sănătoasă din tinerețe este condiția de bază pentru o rodire bogată de mai târziu, a nucului.
Citește Cum se alege corect terenul pentru înființarea unei livezi eco.
