Focul bacterian – boală periculoasă la măr și păr. Tratament

Erwinia amylovora este o bacterie fitopatogenă deosebit de periculoasă care produce boala numită ”Focul bacterian al rosaceelor”. Datorită gravității sale, a fost încadrată în categoria organismelor de carantină fitosanitară în Anexa II din H.G. 563/2007.

Am constatat în ultimii ani că, boala este prezentă în aproape toate livezile de măr și păr. Deși bacteria cauzatoare este organism de carantină fitosanitară, se pare că, se extinde cu repeziciune fiind prezentă și în livezile tinere nu doar în cele mai bătrâne sau în cele abandonate.

De ce se întâmplă asta? Poate îmi spuneți dumneavoastră. Părerea mea este că nu se respectă anumite reguli care să oprească răspândirea. Observ că mulți pomicultori sunt interesați doar de metodele chimice de combatere ale acestui patogen, ignorându-le pe cele preventive, care, în acest caz, dețin supremația.

Retragerea de pe piață a multor pesticide și restricțiile de aplicare a tratamentelor în perioada de înflorit vor face extrem de dificil de combătut acest patogen în viitor, mai ales în livezile ecologice.

Gestionarea corectă a acestui agent patogen presupune respectarea cu strictețe a măsurilor de prevenție sau profilaxie și aplicarea tratamentelor chimice sau biologice în momentele cheie.

Pentru pomicultorii care doresc să aibe mai multe informații de specialitate despre această bacterie, am pregătit un material care sper să fie de ajutor.

Erwinia amylovora (Burrill) Winslow – Focul bacterian al rosaceelor. Focul bacterian al rosaceelor (Erwinia amylovora) este o boală bacteriană extrem de periculoasă, fiind declarată organism de carantină fitosanitară.

Este des întâlnită bacteria în livezile de măr și păr din toată lumea, fiind raportată până acum în țări din Europa, Asia, Africa de Nord, estul Mediteranei, America de Nord și Centrală, Noua Zeelandă.

Acest agent patogen nu a fost încă raportat în țări din America de Sud și unele zone din Asia și Africa de Sud [Vanesste, 2000; van der Zwet et al., 2012]. Astăzi, bacteria Erwinia amylovora este larg răspândită la nivel mondial în toate bazinele pomicole, cu mici excepții.

În Europa o găsim în următoarele țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, România și Țările de Jos, la care se adaugă Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Marea Britanie.

După Sletten și Rafoss (2007), în Norvegia, E. amylovora este prezentă în câteva locații de coastă, dar nu a ajuns încă în zonele de cultură a pomilor fructiferi. În general, eforturile coordonate de limitare a răspândirii bacteriei E. amylovora, efectuate fie la nivelul statelor membre, fie la nivel regional în statele membre, au reușit să limiteze distribuția sau cel puțin să întârzie răspândirea agentului patogen.

Având în vedere datele privind distribuția actuală a agentului patogen și dovezile suplimentare care există în prezent, se poate spune că, E. amylovora are un potențial mare de răspândire viitoare pe teritoriul UE [EFSA Journal, 2014].

În România, bacteria a pătruns după anul 1990, extinzându-se în toate bazinele pomicole din țară. În acest moment este declarată organism de carantină fitosanitară și se fac eforturi pentru a nu lăsa bacteria să pătrundă în zonele în care boala nu există.

Cu toate acestea, an de an, se constată că bacteria cucerește noi teritorii, fiind prezentă și în livezile tratate, nu doar în cele abandonate.

În ultimii ani însă, s-a constatat o creștere a frecvenței și intensității atacului la măr, păr și gutui, mai ales în zonele unde există livezi abandonate. După van der Zwet et al., (2012), o sursă importantă de infecție sunt livezile abandonate.

După Severin et al. (1985), Erwinia amylovora este capabilă să atace toate organele aeriene ale plantelor gazdă. Primul simptom este de regulă arsura inflorescențelor și apare primăvara devreme.

De la floare, boala progresează înspre peduncul care capătă aspect hidrozat pentru ca în final să se înnegrească.

Pe lăstarii infectați, pot apărea și mici ulcerații sau răni. Frunzele se veștejesc și întreg lăstarul se brunifică la măr. Lăstarii și rămurelele sunt după inflorescențe, organele cele mai sensibile ale plantelor la atacul bacteriei.

De obicei, la lăstari infecția progresează mult mai rapid, mai ales când condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii. S-a remarcat că, în câteva zile infecția poate progresa 15 – 30 cm sau mai mult.

Lăstarii atacați se îndoaie de la vârf sub formă de cârjă, fiind ușor de recunoscut [Paraschivu M. et al., 2015]. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exudat bacterian.

Exudatul poate avea culoare variată, de la alb pur până la un roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun – galben sau portocaliu. Lăstarii bolnavi cu frunze necrozate, apar ca și când ar fi pârliți de foc, de unde și denumirea de ”focul bacterian”.

La fructe, boala apare ocazional și doar la cele verzi, excepțional după recoltare. Fructele bolnave se brunifică la măr, se zbârcesc și rămân atașate de ramuri, uneori mumificându-se.

Patogenie și epidemiologie

Bacteria infectează primăvara, în perioada înfloritului, atunci când vremea este umedă, iar temperatura aerului este de peste 18 grade C. În anii în care vremea umedă și caldă coincide cu perioada de înflorit, bacteria se răspândește rapid.

Atunci când temperaturile din timpul zilei sunt cuprinse între 23 și 29 grade C iar cele nocturne sunt peste 12,7 grade C și ploile intermitente sunt prezente, infecțiile cu Erwinia amylovora pot fi masive.

Creșterile noi sunt cele mai vulnerabile. Când condițiile meteorologice sunt favorabile patogeniei este aproape imposibil de controlat boala [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004].

În timpul înfloritului, bacteria pătrunde prin deschideri naturale, preferând stomatele nectarigene, stigmatele necutinizate, anterele nedeschise și stomatele sepalelor.

Prin multiplicare invadează spațiile intercelulare. După câteva zile, florile sunt complet distruse, necrozate. De la floare, infecția se extinde la peduncul, invadează frunzele și la final ramurile.

Astfel apar simptome la exterior ca, ulcerații în șarpante și trunchi și chiar moartea pomilor în cazurile grave.

Când agentul patogen ajunge la lemn, în zona nou infectată se observă dungi de culoare roz până la roșu – portocaliu. Dacă se taie scoarța de la marginea unui cancer activ, pete roșietice pot fi observate în lemnul adiacent.

De regulă, pomii tineri sunt mai sensibili la boală, iar cei mai bătrâni tolerează mai bine atacul [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004]. În timpul perioadei de vegetație se produc infecții secundare.

Sursele de inocul pentru aceste infecții pot fi exudatul bacterian sau filamentele aeriene bacteriene. Bacteriile pătrund în țesuturile gazdei prin stomate, hidatode, trichome, lenticele. Cel mai frecvent pătrund însă prin rănile produse de grindină sau de vânt, de insecte, lucrări mecanice etc.

Erwinia amylovora este destul de rezistentă la uscăciune și razele de soare. Umiditatea și razele solare influențează foarte mult supraviețuirea bacteriilor de EA în exsudat, în care există și alte microorganisme care pot avea o acțiune antagonistă față de Ea.

Peste anotimpul de iarnă, bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri și pe trunchi, mai ales la păr și păducel (Crataegus), mai puțin în ulcerele de la măr.

De asemenea, bacteriile pot supraviețui în muguri, fructe bolnave și ramuri. În ramurile lăsate pe sol după tăieri, păstrarea virulenței este chiar foarte redusă (3 – 29 zile). Din acest motiv, probele destinate analizelor de laborator trebuie să fie cât mai proaspete.

Primăvara, bacteriile care au supraviețuit devin active, se înmulțesc, costituindu-se în inocul primar și se răspândesc, contaminând țesuturi noi. Datorită duratei scurte a unei generații de bacterii, în condiții favorabile și a unei diseminări naturale eficiente, chiar un inocul mic păstrat în ulcere poate fi suficient pentru a infecta un teritoriu mare.

O sursă însemnată de inocul potențial îl reprezintă bacteriile Ea epifite, care se găsesc din abundență pe suprafață organelor aeriene indiferent dacă acestea sunt sănătoase sau bolnave [Severin et al., 1985].

Dintre factorii meteorologici, ploaia se pare că este cea mai importantă în diseminarea patogenului. Picăturile de apă de ploaie și mai ales ploia cu vânt, realizează atât răspândirea inoculului primar cât și a celui secundar.

Bauske (1971), cercetând importanță vântului în diseminare, a observat o relație între severitatea epidemiei și expunerea perilor la vânturile dominante. O picătură de apă conținând bacterii a fost transportată la distanțe de peste un metru, de un vânt cu viteză de 22 km/h [Severin et al., 1985].

Insectele au și ele rol foarte important în răspândirea agentului etiologic. Rolul principal îl au albinele și viespile care vizitează florile. Apoi muștele, furnicile și alte insecte care vin în contact sau se hrănesc din exsudat.

Wander Zwet și Keil (1979) citați de V. Severin (1985), au întocmit un tabel cu insecte aparținând la 77 genuri semnalate de diferiți autori ca având rol în răspândirea bacteriilor.

De la prima epidemie a focului bacterian de-a lungul regiunilor de coasta din nord – vestul Europei, graurii migratori au fost suspectați ca fiind vectori ai patogenului. În timpul migrării, stolurile de păsări se adăpostesc peste noapte în pomi și, producând cu ghearele leziuni pe ramuri, achiziționează bacterii.

Uneori, ele se hrănesc cu diferite organe vegetale. Graurii și pitulicea fluierătoare deseori realizează migrarea bacteriilor din Anglia în Danemarca, în 2 – 3 zile înainte de a-și continua zborul în Polonia și Rusia.

Deoarece graurii sunt consumatori de semințe și fructe și un număr mare a fost observat în tufele de păducel și livezi fructifere, ei sunt considerați ca având un rol important în răspândirea bacteriilor.

Pentru România ambele specii reprezintă un vector potențial al bacteriei patogene. O parte din populațiile graurului iernează chiar în țările unde boala a devenit endemică (Anglia și Franța) – Severin et al., 1985.

Cum combatem focul bacterian

În controlul focului bacterian, măsurile de profilaxie sunt cele mai importante. Întotdeauna, prevenția este cel mai bun medicament. Utilizarea soiurilor rezistente la boală este o strategie foarte bună pentru prevenirea ”focului bacterian”.

Din păcate, nu există soiuri de măr, păr, gutui, complet rezistente la Erwinia amylovora. Cele mai rezistente soiuri disponibile au sensibilitate moderată până la scăzută la patogen [Thibault și Le Lezec, 1990; van der Zwet și Beer, 1995].

În prezent, au fost create soiuri transgenice de măr cu un nivel ridicat de rezistență la ”focul bacterian”, cum ar fi, de exemplu soiul de măr transgenic Royal Gala [Norelli et al., 2003; Malnoy et al., 2004].

Soiurile transgenice de măr nu au aprobare de cultivare în UE. Materialul de înmulțire trebuie în mod obligatoriu să fie certificat. Strategia de gestionare a focului bacterian are ca scop interferarea cu etapele cheie ale ciclului bolii și luarea în considerare a surselor de inocul, a mecanismelor de răspândire și a dinamicii progresiei bolii [Johnson și Stockwell, 1998].

Metodele de igienă culturală vizează eliminarea țesuturilor infectate prin tăiere în timpul perioadei de repaus vegetativ și în timpul sezonului de creștere, pentru a reduce sursele de infecție.

Tăierile se vor face la 15 – 45 cm sub zona bolnavă. Instrumentele utilizate pentru tăiat trebuie dezinfectate după fiecare tăiere (hipoclorit de sodiu sau alcool izopropilic 70%).

În plus, este obligatorie eliminarea pomilor infectați, precum și a gazdelor sălbatice din vecinătatea livezii [Severin et al., 1985; van Teylingen, 2002].

A se evita tăierile în perioadele umede. În sezonul vegetativ se elimină rapid lăstarii bolnavi. În sezonul rece se elimină ramurile bolnave cel mai bine deoarece bacteria nu este activă. Respectați distanța de tăiere sub zona bolnavă, este important.

Materialul lemnos rezultat nu trebuie compostat. Fertilizarea cu azot în livadă trebuie să fie echilibrată și să se facă în urma unor analize chimice, pentru a nu favoriza creșteri noi, exagerate, care să favorizeze infecțiile.

Din păcate, nu există substanțe chimice curative cunoscute care să elimine E. amylovora din plantele infectate.

Metodele de reducere a inoculului patogen în materialul vegetativ au limitări: termoterapia necesită temperaturi ridicate pentru a ucide E. amylovora, afectând astfel supraviețuirea mugurilor, iar tratamentele dezinfectante nu afectează inoculul endofit [Keck et al., 1995; Ruz et al., 2008].

La înființarea noilor livezi trebuie acordată atenție deosebită materialului de plantat (să fie sănătos), să se aleagă soiuri rezistente la boală (mai ales la înființarea livezilor ecologice).

De asemenea, livezile noi trebuie înființate la distanță cât mai mare de cele vechi și bolnave, aproximativ 1,5 – 2,5 km.

Chimioterapia – eficientă sau nu

Metodele de control chimic nu au cunoscut un progres semnificativ în ultimii 50 de ani. Astăzi, există un număr limitat de produse disponibile, în general cu eficacitate moderată, cum ar fi compușii de cupru și anumite antibiotice aplicate preventiv [Johnson și Stockwell, 1998; Adaskaveg et al., 2011, Ngugi et al., 2011].

Antibioticele convenționale, cum ar fi streptomicina sau kasugamicina, oxytetraciclina, care sunt autorizate pentru a fi utilizate împotriva focului bacterian în mai multe țări (de exemplu, SUA), nu sunt autorizate în Uniunea Europeană (numai în temeiul unei derogări în unele state membre), în ciuda faptului că sunt compușii cei mai eficienți.

Cu toate acestea, rezistența la streptomicină a fost raportată în diverse cazuri în SUA [Schroth et al., 1979]. Antibioticele au fost eliminate din cauza efectelor secundare dăunătoare.

Vezi și Păduchele din San Jose în livezi. Metode de combatere.

Fungicidele pe bază de cupru sunt singurele produse chimice de protecție a plantelor autorizate în UE. Aceste produse pot fi utilizate în afara perioadei de înflorire deoarece sunt foarte fitotoxice pentru flori.

Alți compuși ai cuprului, care nu sunt enumerați ca produse fitosanitare, conțin cupru la concentrații scăzute cu solubilitate ridicată și sunt comercializați ca agenți de întărire ai plantelor sau îngrășăminte (sub formă de gluconați, salicilați, alginați).

Aceștia prezintă o anumită capacitate de a controla infecțiile cu foc bacterian.

Fungicide omologate în România pentru combaterea focului bacterian al rosaceelor (substanțe active și produse comerciale)

Oxiclorură de cupru:

• Alcupral 50 PU (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică prefloral și postfloral);
• Flowbrix/Copper – Field (avizat pentru măr; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică de la apariția mugurilor florali până la sfârșitul creșterii lăstarilor).

Cupru:

• Airone SC (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la deschiderea mugurilor până la sfârșitul înfloritului);
• Badge WG/Coprantol Duo (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la dezmugurit până la sfârșitul înfloritului); Bouillie bordelaise WDG (amestec bordeaux avizat pentru gutui; omologarea expiră la 01.01.2022).

Hidroxid de cupru:

• Champ 77 WG/Copermax (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică în vegetație, la avertizare);
• Kocide 2000 (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 31.12.2021).

Sulfat de cupru tribazic:

• Cuproxat flowable/Kupferol (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică tratamente postflorale și poate fi utilizat pe toată perioada de vegetație, a nu se depăși 6 – 8 tratamente).

Fluopiram + fosetil de aluminiu:

• Luna Care 71,6 WG (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 30.04.2022).

Prohexadion de calciu:

• Regalis Plus (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică două tratamente, primul în perioada înfloritului și al doilea la începutul formării fructelor [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2].

În perioadele ploioase și calde din timpul înfloritului tratamentele trebuie repetate la 4 – 5 zile pentru a opri răspândirea bacteriilor.

Important! După cum observați, indicațiile de tratament pentru combaterea focului bacterian sunt în perioada de înflorit pentru unele fungicide. Cu toate acestea, în prezent, pentru a proteja entomofauna utilă și mai ales albinele, sunt interzise tratamentele în perioada de înflorit a plantelor.

În consecință, tratamentele trebuie aplicate la dezmugurit, la începutul înfloritului, la căderea petalelor. Funcție de starea de sănătate a pomilor din livadă și condițiile climatice pot fi executate tratamente în perioada de vegetație.

Decizia de efectuare a unui tratament trebuie luată după un control fitosanitar.

Alte recomandări:

• utilizați doar produse de protecția plantelor omologate în România;
• protejați entomofauna utilă, îndeosebi albinele, de efectul aplicării foliare a pesticidelor;
• evitați efectuarea tratamentelor în perioada de înflorire a buruienilor;
• evitați efectuarea tratamentelor în condiții de temperaturi extreme (< 5 grade C și > 25 grade C);
• intervalul de temperatură ideal pentru efectuarea tratamentelor este cuprins între 10 – 25 grade C și umiditatea relativă peste 50%;
• în timpul tratamentului viteza vântului trebuie să fie redusă, de regulă sub 2,5 m/s, dar se pot face tratamente și în intervalul 0,5 – 3 m/s;
• în situații urgente, cu anumite echipamente de stropit se pot executa tratamentele și la viteze ale vântului cuprinse între 3,1 – 5m/s (deși acest interval trebuie evitat pe cât posibil);
• de la 5 m/s viteza vântului, nu se mai fac tratamente;
• citiți cu atenție eticheta pesticidului și informațiile cu privire la faptul că produsul respectiv poate fi utilizat în perioada de activitate a albinelor sau a altor specii care nu sunt vizate sau în timpul înfloritului culturilor sau a buruienilor sau alte faze de acest tip, menite să protejeze albinele, în cazul în care autorizația permite în mod explicit utilizarea în astfel de condiții;
• calibrați și întrețineți corespunzător echipamentele de aplicare a pesticidelor;
• utilizați duze antiderivă și ecrane pentru recuperarea surplusului de soluție, pentru a reduce efectul de derivă și contaminarea mediului;
• apelați la consultanță de specialitate pentru un diagnostic corect;
• consultați buletinele de avertizare sau alertele;
• monitorizați regulat culturile dumneavoastră pentru a descoperi la timp bolile și dăunătorii;
• puneți accent pe metodele de prevenție, ele sunt viitorul pentru obținerea unor produse vegetale sănătoase, libere de pesticide, deși sunt atât de neglijate în prezent (extras din recomandările Autorității Naționale Fitosanitare, conform cu legislația fitosanitară și a EU – DIRECTIVE 128/2009/EC).

Bioterapia

Datorită interesului mare de a găsi o substanță pentru combaterea focului bacterian, de-a lungul timpului s-au dezvoltat mai mulți agenți de control biologic împotriva bacteriei Erwinia amylovora.

În mare parte ele constau în tulpini de bacterii, cum ar fi: Pantoea agglomerans, P. vagans, Pseudomonas fluorescens, Bacillus subtilis/amyloliquefaciens și Lactobacillus plantarum.

Mai recent, au fost dezvoltate preparate pe baza ciupercii Aureobasidium pullulans și chiar pe bază de bacteriofagi [Bonaterra et al., 2012]. Eficacitatea produselor microbiene este însă moderată [Sundin et al., 2009].

În UE, agenții de biocontrol și produsele aferente au fost autorizate în conformitate cu Directiva 128/2009 și Regulamentul 1107/2009, constând în:

• B. amyloliquefaciens QST713;

• tulpinile A. pullulans DSM149401 și DSM14941 [baza de date UE privind pesticidele, online].

În România sunt omologate două produse ce conțin agenți biologici:

• Serenade ASO (Bacillus subtilis, tulpina QST 713). Produsul este omologat până la 30.04.2022 și este avizat pentru măr, păr, căpșun. Poate fi aplicat de la începutul înfloritului și până la sfârșit [Johnson et Stockwell, 2000; Rosello et al., 2013; Mikicinski et al., 2016].
• Blossom Protect (Aureobasidium pullulans, tulpinile DSM 149401 și DSM 14941). Produsul este avizat la măr, păr, gutui [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2]. Produsul poate fi aplicat în perioada de înflorire. Cele mai bune rezultate se obțin când este aplicat până la 50% înflorire [Mikicinski et al., 2016].

Citește și despre Cancerul bacterian al pomilor fructiferi. Cum să protejezi livadă.

Bibliografie:

• Adaskaveg J. E., Förster H. and Wade M. L., 2011 – Effectiveness of kasugamycin against Erwinia amylovora and its potential use for managing fire blight of pear. Plant Disease, 95, 448–454;
• Bonaterra A., Badosa E., Cabrefiga J., Francés J. and Montesinos E., 2012 – Prospects and limitations of microbial biopesticides for control of bacterial and fungal pomefruit tree diseases. Trees—Structure and Function, 26, 215–226;
• Dreistadt S. H., Clark J. K., Flint M. L., 2004 – Pests of Landscape Trees and Shrubs: An Integrated Pest Management Guide, 2nd ed. Oakland: Univ. Calif. Agric. Nat. Res. Publ. 3359;
• Johnson K. B. and Stockwell V. O., 1998 – Management of fire blight: a case study in microbial ecology. Annual Review of Phytopathology, 36, 227–248;
• Johnson K. B. & Stockwell V. O., 2000 – Biological control of fire blight. In J. L. Vanneste (Ed.), Fire blight – the disease and its causative agent, Erwinia amylovora (pp. 319 – 337). UK: CAB International, Wallingford;
• Keck M., Chartier R., Zislavsky W., Lecompte P. and Paulin J. P., 1995 – .Heat treatment of plant propagation material for the control of fire blight. Plant Pathology, 44, 124–129;
• Mikicinski A., Sobiczewski P., Pulawska J. et al., 2016 – Control of fire blight (Erwinia amylovora) by a novel strain 49M of Pseudomonas graminis from the phyllosphere of apple (Malus spp.) Eur. J. Plant Pathol. 145, 265 – 276 (2016);
• Malnoy M., Faize M., Venisse J. S., Geider K. and Chevreau E., 2004 – Expression of viral EPS-depolymerase reduces fire blight susceptibility in transgenic pear. Plant Cell Reports, 23, 632–638;
• Ngugi H. K., Lehman B. L. and Madden L. V., 2011 – Multiple treatment meta-analysis of products evaluated for control of fire blight in the eastern United States. Phytopathology, 101, 512–522;
• Norelli, J., Jones A. L. and Aldwinckle H. S., 2003 – Fire blight management in the twenty-first century. Using new technologies that enhance host resistance in apple. Plant Disease, 87, 756–765;
• Ohlendorf B., 1999 – Integrated Pest Management for Apples and Pears. 2nd ed. Oakland: Univ,=. Calif. Agric. Nat. Res., Publ. 3340;
• Paraschivu M., Paraschivu Mirela, Cotuna Otilia, 2015 – Inspecţie Şi legislaţie fitosanitară, Editura Sitech Craiova, p. 505Roselló G., Bonaterra A., Francés J., Montesinos L., Badosa E. & Montesinos E., 2013 – Biological control of fire blight of apple and pear with antagonistic Lactobacillus plantarum. European Journal of Plant Pathology, 137, 621 – 633;
• Ruz L., Moragrega C. and Montesinos E., 2008 – Evaluation of four whole-plant inoculation methods to analyze the pathogenicity of Erwinia amylovora under quarantine conditions. International Microbiology, 11, 111–119;
• Severin Valeriu, Simona Kupferberg, I. Zurini, 1985 – Bacteriozele plantelor cultivate, Editura Ceres, 1985, București, p. 162;
• Sletten A. and Rafoss T., 2007 – Pest risk assessment of fire blight in Norway. Bioforsk Report, 2(13), 1–51;
• Schroth M. N., Thomson S. V. and Moeller W. J., 1979 – Streptomycin resistance in Erwinia amylovora. Phytopathology, 69, 565–568;
• Sundin G. W., Werner N. A., Yoder K. S. and Aldwinckle H. S., 2009 – Field evaluation of biological control of fire blight in the eastern United States. Plant Disease, 93, 386–394;
• Thibault B. and Le Lezec M., 1990 – Sensibilité au feu bactérien des principales varietés de pommier et poirier utilisées en Europe. Agriculture-Agrimed Research Programme. Fire blight of Pomoideae. CEC-CCE-EUR 12601, EUR. OP. Luxembourg, 96–109;
• Van Teylingen M., 2002 – Ornamental hosts of E. amylovora and the effect of the fire blight control policy in the Netherlands. Acta Horticulturae, 590, 81–87;
• Van der Zwet T. and Beer S. V., 1995 – Fire blight. Its nature, prevention and control: a practical guide to integrated disease management. US Department of Agriculture, Agriculture Information Bulletin No 631, Washington, DC, USA;
• Van der Zwet T. and Keil H. L., 1979 – Fire blight—a bacterial disease of rosaceous plants. Agriculture Handbook 510. US Department of Agriculture, Washington, DC, USA. 200 pp.;
• Van der Zwet T., Orolaza-Halbrendt N. and Zeller W., 2012 – Losses due to fire blight and economic importance of the disease. In: Fire blight. History, biology and management. APS Press, St. Paul, MN, USA, 37–41;
• Vanneste J. L., 2000 – What is fire blight? Who is Erwinia amylovora? How to control it? pp 1–6. In: Fire blight the disease and its causative agent, Erwinia amylovora. Ed. Vanneste JL. CABI Publishing, Wallingford, UK;
• Scientific opinion – Scientific Opinion on the pest categorisation of Erwinia amylovora (Burr.) Winsl. et al.1, EFSA Panel on Plant Health (PLH)2,3, European Food Safety Authority (EFSA), Parma, Italy in EFSA Journal 2014;12 (12):3922.
• Annex II from H.G. 563/2007, for the approval of the methodological norms for the application of Government Ordinance no. 136/2000 on protective measures against the introduction and spreading of quarantine pests harmful to plants or plant products in Romania.
• Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin – CS III dr. ing. Cotuna OtiliaȘef lucr. dr. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara

Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul autorului. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți, etc..fără acceptul autorului.

SCDA Lovrin, prin Laboratorul de Protecția plantelor și Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, dorește să vină în sprijinul fermierilor cu informații corecte, din teren, cu privire la bolile și dăunătorii din culturile agricole. În acest sens, materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați.