Leguminoasele constituie o soluție universală în ceea ce privește refacerea structurii solului, în special cele perene (lucernă, trifoi).
Totodată, leguminoasele asigură captarea azotului atmosferic, mărirea permeabilității solului, afânarea straturilor compacte și captarea mineralelor din straturile adânci ale solului și transportarea acestora la nivelul sistemului radicular al plantei de cultură.
În ceea ce privește leguminoasele anuale cultivate de către fermieri, cele mai populare sunt: soia, mazărea, urmate de linte, năut și fasolea.
Chiar dacă sunt considerate o adevărată salvare pentru solurile unde a fost practică monocultura sau o rotație incorectă a culturilor, este deosebit de important de respectat un anumit interval de timp în care leguminoasele pot reveni pe același teren.
În caz contrar, pot apărea probleme ca:
Pe lângă cele enumerate, oboseala solului de leguminoase duce la probleme de structură a solului și consumul unor și acelorași nutrienți. Pentru a evita oboseala solului de leguminoase trebuie de respectat următoarele recomandări:
- Pauze de cultivare;
- Cultivarea soiurilor recomandate pentru regiunea respectivă;
- Utilizarea semințelor sănătoase – pentru a evita răspândirea bolilor;
- Fertilizarea organică;
- Monitorizarea pH-ului;
- Stimularea dezvoltării rapide a culturii tinere.
Oboseala solului de leguminoase este o problemă caracteristică, în special, fermelor ecologice, unde producătorii optează mai des pentru acestea în scopul aprovizionării solului cu azot.
Cât de des pot fi cultivate leguminoasele?
Pentru a completa necesarul de azot și respecta asolamentul este necesar ca leguminoasele să fie incluse în asolament o dată în 4-5 ani, însă nu mai des (cu excepția leguminoaselor perene ce ocupă o perioadă mai lungă de timp terenul).
Varianta optimă a reîntoarcerii leguminoaselor pe același teren:
Indiferent de specia pe care o cultivați, revenind în anii următori cu aceeaşi cultură pe acelaşi teren, ea găseşte stratul de sol epuizat şi nu mai are capacitatea de producţie corespunzătoare.
La nivelul rădăcinii plantelor se creează un biotop specific, datorat secreţiilor rădăcinilor tinere şi perişorilor absorbanţi, care favorizează colonizarea zonei cu anumite bacterii, împiedicând accesul altor specii de microorganisme.
Astfel, zona din jurul rădăcinii devine un fel de cordon fitosanitar, însă dezvoltarea excesivă a anumitor bacterii duce la oboseala solului.
Totodată, în cazul cultivării repetate a anumitor specii poate apărea fenomenul de alelopatie (influență inhibitoare exercitată de unele plante asupra altor plante prin intermediul unor substanțe chimice emise).
Oboseala solului este o problemă complexă și nu poate fi soluționată prin administrarea îngrășămintelor de origine chimică, dar poate fi prevenită respectând asolamentul și recomandările menționate anterior.
