Un sol primind aceeași cantitate de precipitații și îngrășăminte, poate să ofere plantelor condiții tot mai slabe de dezvoltare. Una dintre cauze poate fi reducerea biodiversității solului, care influențează disponibilitatea nutrienților, infiltrarea apei și rezistența culturilor la secetă.
Într-un interviu acordat Agrobiznes, profesorul Raúl Zornoza, specialist în știința solului la Universitatea Politehnică din Cartagena (Spania) și coordonator al proiectului european BIOservicES, explică ce pierd fermierii atunci când activitatea biologică a solului se deteriorează și ce măsuri pot aplica pentru a-i îmbunătăți sănătatea.
Cum se transformă pierderea biodiversității în costuri pentru fermieri
Solul găzduiește bacterii, ciuperci, nematozi, acarieni, râme și numeroase alte organisme care îndeplinesc funcții de bază pentru producția agricolă.
Acestea contribuie la descompunerea materiei organice, reciclarea nutrienților, formarea agregatelor stabile și menținerea porilor prin care circulă apa și aerul.
Potrivit profesorului Zornoza, reducerea biodiversității poate avea trei consecințe economice importante:
- În primul rând, nutriția culturilor poate deveni mai puțin eficientă. Microorganismele contribuie la transformarea nutrienților în forme accesibile plantelor. Deteriorarea acestor procese poate crește dependența de îngrășăminte minerale.
- În al doilea rând, solul poate reține și valorifica mai puțin eficient apa. Scăderea activității biologice poate favoriza compactarea, reducerea infiltrării și scurgerea apei la suprafață. Astfel, culturile pot suferi mai mult din cauza secetei, chiar dacă precipitațiile rămân neschimbate.
- În al treilea rând, solul își poate pierde o parte din capacitatea naturală de a limita anumiți agenți patogeni și de a susține culturile în condiții de stres.
Consecințele pot include cheltuieli suplimentare cu fertilizarea, irigațiile și lucrările agricole, dar și producții mai puțin stabile de la un an la altul.
Ce arată studiile: infiltrarea apei a crescut, în medie, cu 37,2%
Profesorul Zornoza invocă cercetări care evidențiază beneficiile practicilor favorabile activității biologice a solului.
O meta-analiză publicată în revista Geoderma în 2025, care a inclus 225 de studii, a constatat că utilizarea culturilor de acoperire a fost asociată, în medie, cu o creștere de 37,2% a infiltrării apei și de 15,9% a stabilității agregatelor de sol în apă.
Separat, o meta-analiză publicată în Field Crops Research în 2024, bazată pe 104 studii, a identificat o creștere medie de 2,6% a producțiilor culturilor principale după introducerea culturilor de acoperire.
Cum poate verifica un fermier sănătatea solului fără investiții mari
„Prima mea recomandare ar fi ca fermierul să ia o cazma și să examineze solul”, spune profesorul Zornoza.
Acesta recomandă extragerea unui bloc de sol de aproximativ 20–25 cm adâncime, pentru examinarea structurii, rădăcinilor, umidității, resturilor organice și organismelor vizibile.
Printre semnalele care pot indica probleme se numără:
- Formarea crustei la suprafață și infiltrarea redusă a apei.
- Prezența straturilor compactate și dezvoltarea limitată a rădăcinilor.
- Descompunerea lentă a resturilor vegetale.
- Numărul redus de râme și alte organisme vizibile.
- Dezvoltarea neuniformă a culturilor și răspunsul slab la fertilizare.
Un alt test accesibil este compararea vitezei de infiltrare a unui volum cunoscut de apă în diferite zone ale parcelei.
Pentru confirmarea problemelor, cercetătorul recomandă analize care să includă materia organică sau carbonul organic, pH-ul și disponibilitatea nutrienților, completate, unde este posibil, cu indicatori biologici.
Totuși, absența râmelor într-o perioadă secetoasă nu dovedește automat degradarea solului. Observațiile trebuie efectuate în condiții favorabile și repetate în timp.
Ce ar trebui schimbat cu prioritate în fermele din România
În fermele unde predomină cerealele, porumbul și floarea-soarelui, profesorul atrage atenția asupra efectelor combinate ale lucrărilor intensive, rotațiilor simplificate și aportului redus de materie organică.
Lucrările repetate pot deteriora structura solului și habitatele organismelor. Terenurile lăsate neacoperite perioade îndelungate sunt mai vulnerabile la eroziune, pierderea umidității și temperaturi extreme.
Dacă ar recomanda o singură schimbare inițială, cercetătorul ar prioritiza reducerea perioadelor în care solul rămâne neacoperit și creșterea treptată a aportului de materie organică.
În același timp, el avertizează că practicile trebuie adaptate condițiilor locale. În regiunile secetoase, o cultură de acoperire care consumă prea multă apă înaintea porumbului sau florii-soarelui poate provoca mai multe probleme decât beneficii.
De asemenea, specialistul precizează că îngrășămintele minerale nu sunt automat dăunătoare biodiversității solului. Efectele depind de modul în care sunt utilizate.
Trei măsuri practice recomandate fermierilor
1. Păstrarea resturilor vegetale pe sol
Menținerea unor cantități adecvate de paie și alte resturi vegetale protejează terenul împotriva eroziunii, reduce evaporarea și furnizează materie organică organismelor din sol.
Costurile suplimentare pot fi relativ reduse, însă trebuie luate în calcul valoarea economică a paielor, eventualele dificultăți la semănat și imobilizarea temporară a azotului.
Protecția suprafeței poate avea efect imediat, dar îmbunătățirea activității biologice necesită mai multe sezoane.
2. Diversificarea rotațiilor și introducerea culturilor de acoperire
Leguminoasele și alte specii pot diversifica aporturile de materie organică și susține organismele din sol. Leguminoasele pot contribui și la aportul de azot prin fixare biologică.
Costurile includ semințele, înființarea și distrugerea culturii de acoperire.
În zonele secetoase, profesorul recomandă testarea inițială pe suprafețe mici, folosirea speciilor adaptate condițiilor locale și alegerea atentă a momentului de distrugere, pentru a conserva apa necesară culturii următoare.
3. Reducerea lucrărilor inutile și prevenirea compactării
Limitarea trecerilor utilajelor, evitarea lucrărilor pe sol excesiv de umed și introducerea treptată a tehnologiilor conservative pot contribui la protejarea structurii solului.
Economiile de combustibil pot apărea încă din primul sezon, dar pot fi necesare adaptări ale echipamentelor și ale strategiei de combatere a buruienilor.
Îmbunătățirile biologice și structurale apar, în general, treptat.
Cum știe fermierul dacă investiția merită
Profesorul Zornoza recomandă testarea noilor practici pe parcele comparative, înainte de extinderea lor la nivelul întregii ferme.
Pentru evaluarea rezultatelor, fermierii ar trebui să urmărească producția, consumul de îngrășăminte, apă și combustibil, dar și indicatori precum infiltrarea apei, compactarea și carbonul organic din sol.
Din punct de vedere economic, unul dintre cei mai utili indicatori este marja brută pe hectar, calculată prin diferența dintre valoarea producției și costurile variabile.
Unele practici pot presupune cheltuieli suplimentare în primul an, dar pot aduce ulterior economii sau o stabilitate mai bună a producțiilor. Rezultatele trebuie evaluate pe parcursul mai multor sezoane agricole.
Cercetările europene urmăresc să stabilească valoarea economică a biodiversității solului
Raúl Zornoza coordonează BIOservicES, proiect finanțat prin programul Orizont Europa, care studiază legătura dintre organismele din sol și funcțiile acestuia.
Cercetările includ 25 de situri experimentale din cinci regiuni biogeografice europene, reprezentând opt tipuri de utilizare a terenurilor.
O componentă importantă urmărește evaluarea economică a serviciilor oferite de biodiversitatea solului, inclusiv contribuția la circulația nutrienților, reglarea apei și stocarea carbonului.
Profesorul subliniază că rezultatele specifice proiectului sunt încă în curs de analiză și validare. Prin urmare, nu se poate afirma că BIOservicES a demonstrat deja un procent universal de creștere a producțiilor sau de reducere a costurilor cu fertilizarea.
Instrumentele practice destinate sprijinirii deciziilor fermierilor sunt planificate pentru 2028.
Mesajul cercetătorului este că biodiversitatea solului reprezintă o formă de capital natural. Protejarea acesteia înseamnă conservarea mediului, menținerea capacității productive și a rentabilității terenurilor agricole pe termen lung.
















