Cu o producție mondială de aproximativ 2,33 milioane de tone în 2025 și peste 303.000 de hectare cultivate, industria afinelor își continuă expansiunea.
Datele prezentate de International Blueberry Organization confirmă dimensiunea atinsă de sector: 2.333.000 de tone produse în 2025 și o suprafață plantată de peste 303.000 de hectare.
Organizația identifică simultan trei factori care complică dezvoltarea industriei: volatilitatea meteorologică, creșterea exigențelor privind calitatea și apariția unor noi origini de producție, precum Egipt și Laos.
Încă un milion de tone: o perspectivă care obligă la eficiență
La Fruit Attraction 2026, Cort Brazelton, coproprietar și membru în conducerea Fall Creek, a apreciat că producția mondială ar putea crește cu încă aproximativ un milion de tone până în 2030 sau în anii următori.
Potrivit articolului Blueberries Consulting, o parte importantă a acestei creșteri ar proveni din plantații deja înființate, care nu au ajuns la capacitatea productivă deplină.
Raportat la baza de 2,33 milioane de tone, un milion suplimentar ar însemna o majorare de aproximativ 43%.
O asemenea creștere ar necesita dezvoltarea consumului, acces la noi cumpărători și o infrastructură comercială capabilă să gestioneze volumele.
Nouă tone la hectar și limitele mediei globale
Articolul indică un randament mondial mediu de 9.045 kg/ha în 2025, nivel pe care Brazelton îl consideră problematic economic. Totodată, acesta recunoaște limitele metodologice ale unei medii globale.
Această cifră nu poate fi transformată într-un prag universal de rentabilitate. Fermele diferă prin vârsta plantației, tehnologie, costul muncii, investiții și prețurile obținute.
Mecanismul economic este însă clar: costurile fixe se repartizează asupra kilogramelor comercializabile. Într-un exemplu strict ilustrativ, la aceleași costuri fixe pe hectar, creșterea producției vandabile de la 9 la 12 tone reduce componenta fixă a costului pe kilogram cu 25%.
Reducerea nu se aplică automat costului total, deoarece recoltarea, ambalarea și transportul generează cheltuieli suplimentare.
Prin urmare, evaluarea performanței trebuie să urmărească atât randamentul, cât și proporția fructelor acceptate de cumpărător și prețul net încasat.
Calitatea devine o condiție pentru păstrarea valorii
Într-un text publicat de IBO la 9 noiembrie 2026, Brazelton arată că 77% din producția mondială este destinată consumului în stare proaspătă.
El argumentează că fermitatea, gustul și constanța experienței de consum pot susține achizițiile repetate și rezistența comercială a fructelor de calitate superioară.
Diferențierea trebuie demonstrată la consumator. Calibrul mare nu compensează automat lipsa gustului sau deteriorarea rapidă.
Investiția în calitate are sens economic atunci când se reflectă în mai puține respingeri, pierderi reduse, relații comerciale stabile ori un preț mai bun. Eticheta „premium” nu garantează singură aceste rezultate.
Brazelton semnalează și presiuni asupra avantajelor istorice ale unor origini precum Peru, Maroc și Mexic: costuri mai mari, constrângeri privind forța de muncă și necesar ridicat de capital.
În paralel, regiuni tradiționale pot câștiga competitivitate prin înlocuirea soiurilor și îmbunătățirea productivității.
