Ceea ce odinioară era considerată o secetă ocazională a devenit o amenințare tot mai frecventă pentru fermierii din Europa Centrală și de Est.
Valurile de căldură și deficitul cronic de apă reduc recoltele de porumb, determinând tot mai mulți agricultori să renunțe la această cultură, iar efectele se resimt în două dintre principalele țări producătoare de porumb ale Uniunii Europene – România și Ungaria, transmite Reuters.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene de la sfârșitul lunii august, recolta de porumb a UE este prognozată la 50,1 milioane de tone în acest an, aproape de cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii și cu aproximativ 20% sub media ultimilor trei ani.
România și Ungaria ilustrează cel mai clar această tendință. În Ungaria, suprafața cultivată cu porumb s-a redus semnificativ, iar țara, care în mod tradițional era exportator, va fi nevoită să importe porumb în acest an.
În România, deși producția este estimată la circa 8 milioane de tone, aceasta ar fi la jumătate față de nivelurile din 2018 și 2019.
Și producția Ungariei a coborât puternic. Recolta estimată la aproximativ 2,5 milioane de tone ar reprezenta mai puțin de o treime din producția înregistrată în 2018 și 2019.
România pierde din surplusul pentru export
Scăderea producției se reflectă și în comerțul exterior. Potrivit datelor Comisiei Europene, exporturile de porumb ale României s-au redus în perioada 2023–2025 la 2,2–4,7 milioane de tone, față de peste 7 milioane de tone la începutul deceniului.
Analistul Gabriel Antonio, de la Expana, estimează că importurile de porumb ale UE ar putea crește cu 8–9% în sezonul 2026/2027, dacă secetele și verile tot mai calde continuă să afecteze producția.
„Dacă în următoarele campanii vom vedea această continuitate a verilor secetoase, aceasta va fi o veste foarte importantă pentru UE dacă suprafețele cultivate cu porumb și randamentele continuă să scadă”, a declarat acesta.
Temperaturile de vară au crescut cu aproximativ 3 grade
În ultimul deceniu, temperaturile maxime din iunie și iulie în Ungaria au fost, în medie, cu 3,1 grade Celsius peste nivelul perioadei de referință 1961–1990. În România, maximele medii de vară au fost cu aproximativ 3 grade Celsius peste normele istorice.
Pentru fermieri, efectele sunt tot mai greu de gestionat. Tamas Petohazi, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale din Ungaria, spune că unii agricultori au renunțat complet la cultivarea cerealelor, în timp ce alții și-au căutat un loc de muncă suplimentar pentru a-și putea susține fermele.
„Avem nevoie de o schimbare de paradigmă”, a declarat Petohazi, avertizând că lipsa precipitațiilor împinge Ungaria către o climă „semi-deșertică”.
Fermierii români schimbă porumbul cu culturi mai rezistente
În România, schimbările climatice determină agricultorii să își regândească structura culturilor. Cezar Gheorghe, de la firma de consultanță AGRIColumn, spune că seceta a determinat tot mai mulți fermieri să reducă suprafețele de porumb și să se orienteze către culturile de toamnă.
„Din 2020 până în prezent, fermierii însămânțează porumb și nu recoltează nimic. De ce ai continua să faci asta?”, a explicat consultantul, subliniind că seceta afectează inclusiv fermele de dimensiuni medii.
Un exemplu este fermierul Ștefan Moraru, care a trecut la floarea-soarelui, considerând că această cultură are nevoie de mai puțină apă decât porumbul. Pierderile suferite în 2020 l-au determinat, totodată, să investească în sisteme de irigații.
Însă nici irigațiile nu reprezintă o soluție garantată. Canalul care alimentează fermele sale cu apă este inactiv de la mijlocul lunii iulie.
„Poți cumpăra pivoți, pompe, conducte și echipamente de irigații, dar fără apă acestea devin inutile. Apa este factorul cheie. Fără ea, toate aceste investiții sunt egale cu zero”, a spus fermierul.
Evoluția din România și Ungaria indică o schimbare mai amplă în agricultura europeană: seceta nu mai reprezintă doar un risc sezonier, ci începe să influențeze pe termen lung ce culturi mai pot fi cultivate profitabil, cu efecte asupra producției, exporturilor și necesarului de importuri al Uniunii Europene.
