Reducerea conţinutului de biocarburant din benzină de la 8% la minimum 2%, prevăzută în proiectul ordonanţei de urgenţă privind declararea stării de criză pe piaţa petrolieră, provoacă reacţii dure din partea organizaţiilor agricole.
Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare (AAC) susţine că măsura afectează direct producătorii agricoli, destabilizează un sector deja vulnerabil şi ridică probleme serioase de compatibilitate cu legislaţia europeană.
Într-o scrisoare deschisă transmisă Guvernului, Ministerului Energiei şi Ministerului Agriculturii, organizaţia arată că intenţia autorităţilor de a proteja populaţia şi economia prin limitarea adaosului comercial şi controlul exporturilor poate fi înţeleasă, însă reducerea cotei de biocarburant nu reprezintă o soluţie fără costuri.
Dimpotrivă, potrivit AAC, această intervenţie loveşte direct în agricultură şi riscă să compromită angajamentele asumate de România la nivel european.
O măsură contestată din perspectivă europeană
AAC atrage atenţia că mandatul de amestec minim de biocombustibili este o obligaţie asumată de România în relaţia cu Comisia Europeană, prin Directiva RED III, transpusă la nivel naţional prin OUG 80/2018.
În aceste condiţii, orice derogare, chiar şi temporară, ar trebui notificată oficial Comisiei şi justificată printr-o situaţie excepţională.
Organizaţia susţine că, în lipsa unei notificări prealabile şi a unei evaluări de impact, reducerea de la 8% la 2% nu poate fi prezentată drept o simplă măsură de piaţă.
Mai mult, AAC subliniază că nicio altă ţară membră a Uniunii Europene nu a adoptat o decizie similară, ceea ce plasează România într-o poziţie riscantă atât din punct de vedere juridic, cât şi politic.
Potrivit scrisorii, o astfel de derogare neanunţată şi nejustificată creează un precedent periculos.
Consecinţele nu s-ar opri la actuala criză de pe piaţa petrolieră, ci s-ar putea resimţi şi în negocierile viitoare privind RED IV, Pactul Verde European şi alocarea fondurilor din Politica Agricolă Comună.
Impactul direct asupra fermierilor
AAC insistă că această reducere a componentei BIO afectează exact acei fermieri care au investit în culturi precum rapiţa, floarea-soarelui şi cerealele destinate biocombustibililor.
Pentru multe exploataţii agricole, aceste culturi reprezintă o sursă stabilă de venit, contribuie la rotaţia culturilor şi reduc dependenţa de importurile de materii prime.
În opinia organizaţiei, o scădere bruscă a cererii va duce inevitabil la surplus pe piaţă, la presiune asupra preţurilor la uleiuri vegetale şi cereale şi la pierderi financiare pentru fermierii care au încheiat deja contracte de livrare.
Efectele nu se vor limita la producţia agricolă primară, ci se vor transmite pe întreg lanţul agroalimentar, mai ales în cazul culturilor oleaginoase, care au atât rol alimentar, cât şi energetic.
AAC avertizează că beneficiul obţinut la pompă printr-o asemenea măsură ar fi redus, în timp ce costurile suportate de agricultură ar fi mult mai mari.
Pe termen mediu, susţine organizaţia, este afectat un sector strategic, cu rol în securitatea energetică, în reducerea emisiilor şi în atingerea obiectivelor asumate de România în procesul de tranziţie verde.
Efecte economice şi sociale în mediul rural
Dincolo de pierderile directe suportate de fermieri, AAC pune accent şi pe efectele sociale ale unei asemenea decizii.
Industria biocombustibililor susţine mii de locuri de muncă în zone rurale şi defavorizate, iar reducerea activităţii din acest sector ar agrava depopularea satelor şi sărăcirea comunităţilor locale.
Organizaţia consideră că agricultura nu poate fi tratată ca o simplă variabilă de ajustare într-o criză temporară.
În scrisoarea transmisă autorităţilor, AAC arată că fermierii nu trebuie puşi în situaţia de a suporta costurile unei decizii pe care nu au provocat-o şi pentru care nici măcar nu există, în forma actuală a proiectului, o protecţie suficientă.
Ce modificări solicită Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare
AAC cere modificarea art. 5 din proiectul de act normativ, astfel încât orice reducere temporară să fie condiţionată de menţinerea blendingului anual de 8%, cu o flexibilitate operaţională lunară.
Cu alte cuvinte, organizaţia nu respinge ideea unor ajustări punctuale, dar cere ca acestea să nu ducă la scăderea pragului anual şi să fie compensate pe parcursul anului calendaristic.
Totodată, Alianţa solicită introducerea unui mecanism compensatoriu explicit pentru furnizorii de materie primă agricolă, nu doar pentru operatorii petrolieri.
În forma actuală, susţine AAC, mecanismul invocat de proiect este insuficient, întrucât nu stabileşte obligaţii ferme, termene precise şi volume clare de recuperare.
În paralel, organizaţia propune alternative compatibile cu normele europene.
Una dintre ele este reducerea temporară a accizei la motorina agricolă, măsură care ar putea avea un impact estimat la aproximativ 40 de bani pe litru, fără să afecteze cererea de biocarburanţi şi fără să contravină obligaţiilor asumate de România prin legislaţia europeană.
AAC mai arată că acest tip de sprijin ar putea fi extins prin scheme temporare notificate la Bruxelles, păstrând în acelaşi timp amestecul.
În viziunea organizaţiei, biocombustibilii contribuie la reducerea dependenţei de combustibili fosili importaţi, iar renunţarea la ei, chiar şi parţial, pentru a răspunde unei crize de moment, contrazice direcţia de politică energetică şi agricolă pe care România şi-a asumat-o.
Ce prevede proiectul Ministerului Energiei
Ministerul Energiei a publicat luni seara proiectul ordonanţei de urgenţă prin care se propune declararea situaţiei de criză pe piaţa ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere.
Documentul prevede şi limitarea adaosului comercial practicat de operatorii economici care produc, importă, distribuie sau comercializează benzină, motorină şi materiile prime utilizate pentru obţinerea acestora.
Potrivit proiectului, adaosul comercial ar urma să fie limitat la cel mult 50% din media adaosului comercial înregistrat în ultimele 12 luni.
Iniţiatorii argumentează că măsura este necesară pentru a preveni comportamentele inadecvate din piaţă şi pentru a stopa eventuale tendinţe speculative. Limitarea ar urma să se aplice pe întreg lanţul de activitate economică.
În acelaşi document se precizează că prin adaos comercial se înţelege diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie sau, după caz, costul de achiziţie, practicate de fiecare operator economic.
