Locul orzului în asolament
În stabilirea plantei premergătoare se are în vedere forma de orz cultivată și scopul culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fără cheltuieli suplimentare asigură sporuri de producție de peste 20%.
Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamnă sunt leguminoasele anuale şi perene, rapiţa de toamnă, cartoful timpuriu, urmând floarea soarelui, soia şi cartoful, dacă resturile organice au fost tocate și bine îngropate să nu îngreuneze semănatul.
Sunt contraindicate culturile recoltate târziu şi monocultura.
Orzoaica de primăvară se seamană după plante care lasă solul curat de buruieni și într-o bună stare de fertilitate, însa nu prea bogat în nitrați.
Fertilizarea orzului
Fertilizarea se va face pe baza cartării agrochimice şi în funcţie de planta premergătoare, fertilizarea anterioară şi producţia prevăzută a se obţine.
Fertilizarea organică, se recomandă la cultura premergătoare, orzul valorificând mai bine efectul remanent al gunoiului.
Folosirea urinei diluată în proporţie de 1:7 se poate aplica şi pe vegetaţie atât toamna cât şi la desprimăvărare, în perioada de alungire a paiului, la formarea celui de-al doilea internod, fără a se produce arsuri la cultură, doza recomandată fiind de 30-40 t lichid la ha.
Aplicarea îngrăşămintelor foliare ecologice se face prin 1-2 tratamente la începutul înfrăţirii- începutul împăierii, iar al doilea tratament la începutul inspicării.
Lucrările solului pentru cultura orzului
Se diferenţiază în funcţie de planta premergătoare astfel:
- după premergători timpurii, solul se lucrează cu grapa cu discuri şi se efectuează arătura mai târziu, iar pregătirea patului germinativ se va face în aşa fel încât să se realizeze o suprafaţă nivelată şi curate de buruieni cu un strat de sol bine măruntit;
- după premergători care eliberează terenul târziu arătura se execută imediat la adâncimea de 15-20 de cm, iar pregătirea patului germinativ se face cu grapa cu discuri astfel încât să se realizeze o mărunţire a bulgărilor, nivelarea şi afânarea solului.
Pregătirea solului pentru semănatul orzului
Pentru orz este necesară realizarea unei suprafeţe nivelate, curate de buruieni, realizarea unui strat de sol mărunţit pe adâncimea de semănat, care să asigure condiţii optime de încolţire a seminţelor şi răsărire rapidă, uniformă şi energică a plantelor.
Adâncimea ideală de lucru la pregătirea patului germinativ este de 5-6 cm, se lucrează cu combinatorul.
Orzoaica de primăvară se amplasează, în majoritatea cazurilor, după porumb, sfeclă pentru zahăr etc.; lucrarea de bază a solului se efectuează prin metoda arăturii de toamnă târzie, care include discuirea în 1-2 direcţii şi arătura cu răsturnarea brazdei la o adâncime de 20-22 sau 23-25 cm.
Înainte de semănat, se efectuează cultivaţia, la adâncimea încorporării seminţelor (4-5 cm), creând un pat germinativ uniform.
Sămânţa şi semănatul orzului
Seminţele sunt pregătite pentru semănat prin următoarele procedee:
- sortarea şi selectarea seminţelor cu MMB mai mare de 40 g (pentru orz de toamnă) şi cu MMB mai mare de 45 g (pentru orzoaica de primăvară);
- determinarea purităţii şi capacităţii germinative, care trebuie să corespundă standardelor clasei I a calităţii.
Semănatul orzului se face astfel încât de la data semănatului şi până la venirea îngheţului suma gradelor de temperatură să fie 500-600 grade Celsius.
Epoca de semănat trebuie să asigure orzului de toamnă o durată de vegetaţie de 30-35 de zile şi intrarea în criptovegetaţie la faza de înfrăţire.
Pentru orzoaica de primăvară, perioada optimă de semănat este primăvara timpurie. În aceste condiţii perioada optimă pentru semănat este între 20 septembrie şi 5 octombrie.
Semănatul mai devreme sau mai târziu are aceleaşi dezavantaje ca şi la grâu: rărirea semănăturilor pe parcursul vegetaţiei de toamnă, a criptovegetaţiei şi la desprimăvărare.
Pentru orzoaică, epoca optimă coincide cu maturitatea fizică a solului.
Densitatea optimă (pentru orzul de toamnă şi orzoaică) a semănat este cuprinsă între 400-500 boabe germinabile/ m2, astfel încât să rezulte 600-800 de spice/m2 pentru orz şi 450-600 de spice/m2 pentru orzoaica de primăvară.
Acestor densităţi le corespunde o cantitate de seminţe de 176-220 kg – în cazul orzului de toamnă (MMB – 40 g, valoarea utilă 90%) şi 200-220 kg – în cazul orzoaicei de primăvară (MMB – 45 g, valoarea utilă 90%).
În condiţiile secetoase, când în stratul de 0-10 cm, în perioada optimă, se acumulează cantităţi insuficiente de apă, semănatul se efectuează mai târziu, la 10-15 octombrie, iar desimea se majorează cu 15-25%, adică un supliment de 60 – 100 seminţe germinabile /m2; asemenea semănături intră în iarnă neînfrăţite.
Metoda de semănat a orzului
Orzul de toamnă şi orzoaica de primăvară se seamănă în rânduri dese, compact, cu semănători utilizate şi la semănatul grâului.
Distanţa dintre rânduri la orz trebuie să constituie 7,5-15 cm; adâncimea încorporării seminţelor 3-4 cm, în funcţie de textura fizică şi umiditatea solului.
Lucrările de îngrijire la orz
În linii mari, orzul de toamnă şi orzoaica suportă aceleaşi lucrări de îngrijire ca şi grâul comun de toamnă, cu unele deosebiri determinate de particularităţile biologice.
Un element obligatoriu, important şi cu eficienţă economică este tăvălugirea concomitent cu semănatul sau imediat după semănat, deoarece orzul de toamnă are germinare bipolară şi, la o adâncime mai mică de încorporare a seminţelor, la 4-5 cm, amplasat după premergătoarele care părăsesc terenul mai târziu, este predispus la „descălţarea” plantelor după iernare.
Controlul periodic al culturii în timpul iernii este important, deoarece orzul manifestă sensibilitate la ger. Din aceste considerente, este extrem de importantă şi reţinerea zăpezii.
După topirea zăpezilor, pe solele semănate cu orz de toamnă se întind pe diagonală, în 3-4 locuri, pelicule de polietilenă cu suprafaţa de 1 m2.
Sub peliculă se formează o microclimă (efect de seră) şi plantele încep să vegeteze cu 8-10 zile mai devreme; în baza acestui procedeu se poate decide dacă este necesară sau nu hrana suplimentară, completarea sau reînsămânţarea semănăturilor.
Combaterea buruienilor se realizează prin cultivarea în asolament, prin lucrări corecte ale solului, prin semănat în epoca optimă.
Recoltarea orzului
Recoltarea orzului începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16-17%. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor și a scuturării boabelor.
Orzoaica pentru malț nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%, deoarece numai astfel se asigură o mare capacitate germinativă a boabelor.
Dacă recoltatul se face la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora pâna la umiditatea de pastrare 14%.
Orzul de toamnă se coace cu 7-10 zile înaintea grâului. El trece foarte repede în rascoacere, așa încât pericolul pierderilor dacă se întârzie recoltarea sânt mai mari decât la grâu.
Recoltarea trebuie să asigure reducerea la minim a pierderilor prin treierat incomplet sau prin scuturare, durata maximă fiind de 4-6 zile.
Capacitatea de producție a actualelor soiuri de orz de toamna cultivate în țara noastră este ridicată permitând obtinerea unor producții medii de 5000 – 7000 kg/ha.
Soiurile de orzoaică de primavară asigură condiții medii de 4000 – 6000 kg/ha în funcție de condițiile de cultură.
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2021.
