Consumatorii de cireșe solicită fructe de dimensiuni mari, dulci, aromate și ferme. În același timp, producătorii își doresc livezi care produc recolte înalte în fiecare an care să asigure un venit stabil.
Atât calitatea fructelor, cât și productivitatea depind în mare măsură de proiectarea livezii, precum și de tehnologia ulterioară de gestionare. Un element foarte important pentru obținerea unei recolte bogate este o polenizarea bună, care începe cu alegerea corectă a soiului principal și a celor polenizatoare.
Polenizarea are loc atunci când polenul provenit de la soiul polenizator (partea masculină a florii – anterele) ajunge pe stigmat, partea receptivă a florii soiului principal.
După ce polenul ajunge pe stigmat, începe să formeze un tub microscopic care crește prin stil până la ovar. Acolo, polenul eliberează celula masculină, care fecundează celula feminină (ovulul) și formează embrionul. Ovarul se transformă în fruct, iar embrionul devine sâmburele din interiorul acestuia.
Factori care influențează polenizarea și dezvoltarea fructelor
Mai mulți factori pot afecta negativ polenizarea și legarea fructelor: înflorirea nesincronizată între soiul principal și cel polenizator, polen de cantitate insuficientă sau calitate slabă, activitatea redusă a albinelor, incompatibilitatea polenului, receptivitatea scăzută a stigmatului, senescența timpurie a ovulului sau avortarea fructelor din cauza stresului.
Viabilitatea polenului poate scădea din cauza fluctuațiilor mari de temperatură din perioada de iarnă. Polenul sănătos are nevoie de nutrienți și rezerve de carbohidrați.
Borul este deosebit de important pentru germinarea polenului și creșterea tubului polinic, iar împreună cu azotul ar trebui să fie disponibil încă din toamnă.
Perioada efectivă de polenizare reprezintă timpul în care fertilizarea poate avea loc. Aceasta depinde de viteza de creștere a tubului polinic și de cât timp ovulul rămâne viabil.
O perioadă mai lungă crește șansele de legare a fructelor. La cireș această perioadă ajunge până la 9 zile, deși stresul termic o scurtează.
Temperaturile de sub 13°C din perioada de înflorire încetinesc creșterea tubului polinic, iar polenul își poate consuma rezervele de carbohidrați înainte de a ajunge la ovar. Temperaturile ridicate peste 25°C sau umiditatea aerului prea mică (<50%) ori prea mare (>80%) reduc, de asemenea, viabilitatea tubului polinic.
Chiar și după fertilizare, embrionul poate avorta dacă pomul este stresat de lipsa apei, a nutrienților sau a temperaturilor extreme.
Compatibilitatea polenului la soiurile de cireș
Majoritatea soiurilor comerciale de cireș sunt autosterile, ceea ce înseamnă că nu se pot poleniza singure și au nevoie de polen de la un alt soi compatibil pentru a lega fructe.
Fiecare soi de cireș are două alele S (denumite S1, S2, S3 etc.) care determină compatibilitatea polenului. Pistilul florii conține ambele alele S, în timp ce fiecare grăuncior de polen conține doar una dintre ele.
Pentru a alege polenizatorii potriviți într-o livadă, este important să cunoaștem genotipul S al fiecărui soi. Compatibilitatea soiurilor se poate rezuma astfel:
- Fără alele comune: polen 100% compatibil
- O alelă comună: aproximativ 50% compatibil
- Ambele alele comune: 0% compatibilitate – soiurile nu se pot poleniza reciproc
În această imagine poate fi observat un exemplu de compatibilitate a polenului la cireș. Florile soiului Bing au fost polenizate cu polen de la patru soiuri: Bing, Sylvia, Van și Stella.
- A) Bing este autosteril, astfel încât polenul provenit de la o altă floare din soiul Bing nu îl poate fertiliza. Pentru ca fertilizarea să reușească, polenul trebuie să poarte o alelă S diferită de alelele S3 sau S4 ale soiului Bing.
- B) Polenul soiului Sylvia care conține alela S4 nu poate fertiliza soiul Bing, însă polenul cu alela S1 este compatibil și poate asigura legarea fructelor.
- C) Van are două alele S diferite de cele ale soiului Bing, astfel încât tot polenul soiului Van este compatibil și poate fertiliza cu succes soiul Bing.
- D) Polenul cu alela S4’ nu declanșează reacție de incompatibilitate, indiferent de alelele S ale celuilalt soi. Acest lucru face ca soiurile autofertile, precum Stella, să fie polenizatori universali excelenți, capabili să polenizeze aproape toate soiurile de cireș, inclusiv propriile flori.
Programe de ameliorare a soiurilor autofertile de cireș
În primăverile cu vreme nefavorabilă în perioada de înflorire, soiurile autofertile sunt foarte utile, deoarece oferă o producție mai sigură decât cele autosterile, care au nevoie de polen de la o altă plantă.
În anul 1954, oamenii de știință au folosit raze X pentru a modifica polenul unor pomi de cireș (de tipurile S3 și S4), astfel încât să nu-și mai respingă propriul polen.
Astfel au fost create noi tipuri autocompatibile, denumite S3′ și S4′. Polenul acestor alele noi poate poleniza florile oricărui soi, inclusiv pe cele ale aceluiași pom.
Aceste descoperiri i-au ajutat pe amelioratori să creeze numeroase soiuri autofertile, în special cu alela S4′, precum Lapins, Skeena, Santina, Sweetheart, Staccato și Grace Star.
Mutații naturale de autocompatibilitate au fost identificate, de asemenea, la unele soiuri locale de cireș.
Suprapunerea perioadelor de înflorire între polenizatori la cireș
Pe lângă compatibilitatea polenului, este important ca soiurile să înflorească în același timp. Pentru o polenizare eficientă, perioadele de înflorire ale soiului polenizator și ale soiului de bază ar trebui să se suprapună în proporție de cel puțin 60%.
Adesea, în livezile de cireș se recomandă utilizarea a doi polenizatori pentru un soi principal, pentru a asigura o suprapunere bună cu polen compatibil.
Momentul înfloririi depinde în principal de caracteristica genetică. Fiecare soi are nevoie de o anumită cantitate de temperaturi negative în timpul iernii pentru a depăși repausul.
Dacă pomii nu le acumulează suficient, temperaturile ridicate din primăvară nu vor declanșa o înflorire corespunzătoare sau florile vor fi slabe.
Tabelul de mai jos prezintă genotipurile S și perioadele de înflorire pentru câteva dintre soiurile populare de cireș. Surse: www.artevos.de, Long, L.E. Sweet Cherries (Crop Production Science in Horticulture), 2021; CABI
Felicita – un soi de cireș autofertil cu fructe mari
Din portofoliul Artevos (www.artevos.de) de soiuri de cireș, deja disponibil pentru producători, soiul FelicitaⓈ se evidențiază în mod special. Acesta a fost creat la Institutul VSUO Holovousy din Republica Cehă.
FelicitaⓈ este autofertil, datorită faptului că unul dintre părinți este Stella. Se remarcă prin capacitatea de a produce fructe foarte mari și ferme chiar și în condiții de căldură sau stres hidric, oferindu-le fermierilor mai multă siguranță în obținerea unor recolte de înaltă calitate și profitabile.
Fructele sunt de culoare roșie închisă și au o aromă de coacăze negre și prune. FelicitaⓈnu este sensibil la Monilinia și la crăparea fructelor. De obicei, se recoltează cu 10–14 zile înaintea soiului Kordia, iar perioada de recoltare se suprapune adesea cu cea a soiului CarmenⓈ.
Alte soiuri de cireș remarcabile din portofoliul Artevos
Alternative din portofoliul Artevos pentru soiurile cu maturare timpurie, în săptămâna Burlat, includ:
- NaranaⓈ, care, în ciuda perioadei timpurii de înflorire, prezintă o rezistență sporită la îngheț și la crăparea fructelor. Pentru acest sezon, fructele au un gust excelent.
- KasandraⓈ și ChristianaⓈ, care se coc la 3–5 zile după Burlat și oferă producții sigure chiar și în sezoane afectate de înghețuri târzii de primăvară.
Pentru recoltarea de mijloc și sfârșit de sezon:
- CarmenⓈ produce fructe foarte mari, cu pedunculi lungi, dar necesită protecție ploaie pentru a preveni riscul de crăpare a fructelor.
- TamaraⓈ este foarte productiv, cu fructe mari, însă poate fi sensibil la crăpare, iar în unele sezoane maturarea nu este uniformă.
- Kamala® ART1016Ⓢ, o mutație a soiului Kordia, păstrează calitatea înaltă a fructelor soiului originar. Se recoltează odată cu Regina sau 1-2 zile înainte, ramifică excelent și are o retenție bună a fructelor pe pom.
- IrenaⓈ este un polenizator excelent pentru Regina. Se recoltează în aceeași perioadă, nu este foarte predispus la căderea prematură a fructelor, iar cireșele au o capacitate de păstrare și viață de raft mai bună decât cele ale soiului Regina.
Pentru un randament stabil și de înaltă calitate, cultivatorii ar trebui să aleagă soiuri cu genetică bună și să proiecteze plantația folosind polenizatori compatibili după genotip și perioadă de înflorire.
Soiurile autofertile, precum FelicitaⓈ, oferă randamente mai sigure, în special în sezoanele cu condiții meteorologice nefavorabile pentru polenizare.
Compania Artevos GmbH pune la dispoziție cele mai inovatoare soiuri de fructe, în special, de măr, prun, cireș și vișin, iar pomii sunt comercializați prin intermediul pepinierelor partenere licențiate.
Pentru detalii cu privire la soiuri, contactați reprezentatul Artevos GmbH pentru Europa de Est, Andrei Lozan (+373 685 28 879).
