În ultimii ani, Flavescența aurie a devenit una dintre cele mai mari provocări fitosanitare pentru viticultura europeană. Dacă în România fenomenul se află încă într-o etapă de detectare și conștientizare, în Italia această boală a determinat autoritățile să dezvolte un sistem coerent de supraveghere și combatere, susținut prin reglementări și intervenții coordonate la nivel regional.
Pentru o perspectivă completă asupra modului în care această fitoplasmoză este gestionată într-o țară cu tradiție viticolă solidă și experiență practică îndelungată, am apelat la Dr. Alfredo Tocchini, specialist italian în oenologie și viticultură, cu care am avut ocazia să colaborez în mai multe rânduri în plantațiile viticole din România.
Materialul de mai jos, semnat de Dr. Alfredo Tocchini, oferă o imagine detaliată a cadrului legislativ, a măsurilor de prevenție și a obligațiilor legale impuse viticultorilor italieni pentru combatere.
Flavescența aurie și boala lemnului negru în Italia: strategii de combatere și cadrul normativ
Flavescence dorée/ Flavescenza Dorata (FD) și Bois noir/ Legno Nero (LN) sunt două boli grave ale viței de vie, cauzate de microorganisme particulare: fitoplasmele.
Acestea se caracterizează prin absența peretelui celular și sunt paraziți obligatorii, care nu pot trăi în afara gazdelor lor: planta și insecta vector.
Deși fitoplasme similare sunt probabil prezente în Europa de mai mult timp, situația s-a schimbat radical la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu introducerea accidentală a unei insecte vector din America de Nord, Scaphoideus titanus.
Această cicadă, hrănindu-se cu seva plantei, este capabilă să preia fitoplasma de la plantele infectate și să o transmită celor sănătoase, răspândind astfel Flavescența aurie într-un mod epidemic.
Este fundamental să se facă distincția între FD și LN:
- în timp ce FD este o boală de carantină,
- LN este cauzată de fitoplasme diferite, adesea transmise de vectori autohtoni (precum Hyalesthes obsoletus) și, în general, supusă unor norme de combatere mai puțin stricte.
Scaphoideus titanus preferă mediile răcoroase și umede, fapt ce explică răspândirea mai mare și impactul mai sever al fitoplasmozelor în aceste zone climatice.
Starea bolii în Italia: o urgență variabilă
Având în vedere varietatea condițiilor de mediu din Italia, răspândirea insectei Scaphoideus titanus și a Flavescenței aurii nu este uniformă.
Această insectă prosperă în climatele răcoroase și umede, ceea ce explică de ce regiuni precum Piemonte, Lombardia, Veneto, Friuli-Venezia Giulia și anumite zone din Emilia-Romagna și Centrul-Nordul țării au fost afectate în mod deosebit de grav.
În Centrul-Sudul Italiei și în insule, unde clima este mai caldă și mai uscată, presiunea bolii este istoric mai redusă, dar vigilența este – și trebuie să rămână – ridicată.
Evoluția FD este ciclică și influențată de climă: primăverile umede și verile blânde favorizează dezvoltarea vectorului, determinând vârfuri epidemice.
Astăzi, FD este endemică în zone întinse din nordul Italiei, unde gestionarea ei a devenit o practică fitosanitară obligatorie.
Tehnicile de combatere: o abordare integrată obligatorie
Combaterea Flavescenței aurii nu este doar o opțiune pentru supraviețuirea economică a plantațiilor viticole, ci o necesitate impusă prin lege.
Strategia se bazează pe o abordare integrată, care acționează pe trei fronturi: vectorul, planta și materialul de înmulțire.
1. Monitorizare și diagnostic precoce: primul pas este supravegherea
- Monitorizarea vectorului: insecta iernează sub formă de ou depus sub scoarța butucilor și lăstarilor (ritidom).
Primăvara, formele juvenile (nimfele) se deplasează pe partea inferioară a frunzelor tinere.
Detectarea vizuală a nimfelor indică momentul optim pentru aplicarea tratamentelor insecticide.
Vara, amplasarea capcanelor cromotropice galbene pentru capturarea adulților este importantă pentru evaluarea densității populației existente.
- Inspectarea vizuală a viilor: începând cu luna iulie, este obligatoriu să se parcurgă plantațiile pentru a identifica simptomele FD: înroșirea sau îngălbenirea frunzelor (în funcție de soi), lipsa lignificării lăstarilor (care rămân verzi, flexibili și se arcuiesc în formă de „toiag de păstor”) și uscarea ciorchinilor.
- Confirmarea în laborator și eradicarea: pentru un diagnostic sigur, este necesară prelevarea de probe din plantele simptomatice și analizarea acestora în laborator prin tehnici moleculare (qPCR).
În caz de rezultat pozitiv pentru fitoplasma FD, este obligatoriu să se procedeze imediat la smulgerea și distrugerea (ex. prin ardere) plantei infectate. Menținerea unei plante infectate în câmp echivalează cu alimentarea epidemiei.
2. Combaterea vectorului: tratamente insecticide
În teritoriile desemnate drept „zonă focar” sau „zonă de contenție”, tratamentele insecticide împotriva Scaphoideus titanus sunt obligatorii, iar calendarul intervențiilor, stabilit de Serviciile Fitosanitare Regionale, are ca scop combaterea nimfelor în primele faze de dezvoltare.
3. Prevenția în amonte: rolul pepinierelor viticole
Lupta începe în pepinieră. Utilizarea materialului de înmulțire certificat (categoriile „Bază” și „Certificat”) reprezintă prima barieră de protecție.
Plantele mamă sunt menținute în condiții de siguranță fitosanitară maximă și supuse unor controale riguroase pentru a confirma absența fitoplasmelor. În acest mod, viticultorul are garanția că pornește la drum cu butuci sănătoși.
Obligațiile legale: un cadru strict și clar
Flavescența aurie este clasificată, conform legislației comunitare, drept organism de carantină.
Acest statut implică obligații precise, aplicate în Italia în principal prin Decretul Ministerial din 31 mai 2022, care prevede:
- Delimitarea zonelor: regiunile trebuie să clasifice teritoriul în „zone indemne”, „zone de contenție” și „zone focar”;
- Obligația de semnalare: oricine identifică simptome ce pot fi atribuite FD trebuie să le raporteze Serviciului Fitosanitar Regional;
- Obligația de eradicare: plantele simptomatice confirmate ca infectate trebuie eliminate;
- Obligația de combatere a vectorului: în zonele desemnate, tratamentele insecticide sunt obligatorii;
- Controale asupra pepinierelor viticole: materialul de înmulțire este supus restricțiilor și controalelor suplimentare, iar lupta obligatorie împotriva insectei vector este mai strictă.
Nerespectarea acestor obligații duce la sancțiuni administrative, dar mai ales pune în pericol propria plantație și pe cele vecine.
Concluzii: conviețuirea cu amenințarea
Flavescența aurie este o boală gravă, cu care viticultura italiană a trebuit să învețe să conviețuiască. Nu există o soluție miraculoasă, ci un protocol solid de apărare, bazat pe știință și impus prin lege.
Rețeta succesului constă însă în colaborarea tuturor actorilor implicați:
- pepinieristul trebuie să furnizeze plante sănătoase,
- viticultorul trebuie să aplice cu rigurozitate măsurile de combatere,
- Serviciile Fitosanitare trebuie să coordoneze lupta la nivel teritorial.
Numai printr-un angajament colectiv și constant putem proteja viile noastre de acest inamic invizibil, dar cu adevărat foarte periculos.
Acest model de intervenție, bazat pe responsabilitate comună și sprijin instituțional, ar trebui privit ca un exemplu și pentru România.
Primele cazuri confirmate de Flavescență aurie în podgoriile noastre impun trecerea rapidă la o strategie națională de prevenire și control, coordonată și susținută financiar.
Numai prin colaborare reală între viticultori, autorități și cercetare putem evita ca această boală să devină o amenințare pentru viile românești.
Una dintre diferențele-cheie față de alte țări o constituie implicarea financiară activă a statului italian:
- Alocări directe: 1,5 milioane € în 2023, crescând la 2 milioane €/an din 2024, din bugetul Ministerului Agriculturii, pentru replantarea vițelor afectate.
- Subvenții regionale: Acoperire de până la 65% din cheltuielile de extirpare și replantare, calculate la un forfetar de 10.000 €/ha (Veneto, Emilia-Romagna, Toscana, Piemonte, Friuli, Liguria, Lombardia, Trento și Bolzano).
- Ajutoare provinciale: Provincia Trento oferă 8 €/plantă eliminată, plafon de până la 10.000 €/exploatație, condiționat de tratamentele împotriva vectorului și notificarea fitosanitară oficială.
Această abordare combinată – tehnică, juridică și financiară – permite Italiei să limiteze eficient extinderea bolii.
România, deși a transpus în legislația națională reglementările europene, aplică încă fragmentar aceste norme.
În multe regiuni, delimitarea zonelor infectate și tratamentele împotriva vectorului se fac inegal, iar eliminarea plantelor bolnave este adesea întârziată sau incompletă.
Lipsa sprijinului financiar direct pentru replantare îi lasă pe viticultori să suporte singuri costurile unei boli care afectează, de fapt, întreg patrimoniul viticol național.
Pentru a evita scenariul unei epidemii extinse, este nevoie de o strategie națională coerentă, în care statul, producătorii și structurile profesionale să acționeze concertat.
În acest sens, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR), prin specialiștii săi în viticultură și oenologie, își exprimă disponibilitatea de a sprijini aceste demersuri prin acțiuni de informare, formare și consiliere tehnică, menite să crească nivelul de conștientizare și responsabilitate în rândul viticultorilor.
Prin rețeaua sa de profesioniști, ADAR promovează o abordare bazată pe cunoaștere științifică și pe bune practici, contribuind astfel la consolidarea unei culturi viticole moderne și durabile în România.
V-ar putea fi util și articolul Dăunătorii viței de vie, deficiențele de prindere a butașilor.
