A doua jumătate a lunii octombrie 2025 a adus la Bruxelles o avalansă de decizii și dispute politice care conturează direcția Politicii Agricole Comune (PAC) post-2027.
De la simplificarea regulilor de mediu și reforma sistemului de plăți, până la negocieri comerciale și strategia pentru tinerii fermieri, Uniunea Europeană încearcă să găsească un nou echilibru între ambițiile climatice și realitățile economice din teren, se arată în sinteza FAPPR.
Consiliul AGRIFISH: divergențe și o nouă viziune pentru PAC
Reuniunea miniștrilor Agriculturii din 27–28 octombrie, la Luxemburg, a arătat că Uniunea rămâne divizată în privința direcției viitoare a PAC.
Austria, sprijinită de 16 țări – printre care Franța, Italia, Polonia și Spania – propune unificarea legislației agricole într-un singur text și o finanțare stabilă în următorul buget european.
În paralel, România, Ungaria și Slovacia au cerut mecanisme de protecție împotriva importurilor ucrainene, solicitând clauze de salvgardare și compensații financiare pentru fermierii afectați.
Țările din vest au respins ideea, preferând menținerea solidarității comerciale cu Kievul.
Comisarul pentru Agricultură, Christophe Hansen, a vorbit despre o PAC „mai simplă, mai verde și mai realistă”, însă consensul politic pare departe. Un compromis ar putea fi atins cel mai devreme în 2026.
Reînnoirea generațiilor: planuri mari, dar fără buget
Noua Strategie europeană pentru reînnoirea generațiilor în agricultură, lansată pe 21 octombrie, propune dublarea numărului de tineri fermieri până în 2040.
Comisia recomandă ca 6% din bugetul agricol să fie direcționat către tineri, însă fără obligativitate. Organizațiile fermierilor, inclusiv CEJA, avertizează că fără finanțare concretă și acces la terenuri, strategia riscă să rămână doar un semnal politic.
Comisarul Hansen a subliniat că agricultura trebuie percepută „ca profesie viabilă și cu sens”, dar sindicatele agricole susțin că „o strategie fără bani e doar o declarație de intenție”.
EUDR: simplificare sau pas înapoi în lupta contra defrișărilor
Pentru a evita blocajele administrative, Comisia Europeană a anunțat modificări la Regulamentul privind defrișările (EUDR):
- perioade de tranziție extinse până în 2026 pentru IMM-uri;
- sistem IT unic pentru trasabilitate;
- reducerea birocrației pentru firmele mici și țările cu risc scăzut.
Criticii – inclusiv Germania și ONG-urile de mediu – susțin că relaxarea regulilor ar putea „goli regulamentul de conținut”. Țările din est, printre care Bulgaria, Polonia și Letonia, cer amânarea aplicării cu un an.
EUDR a devenit un simbol al tensiunii dintre protecția mediului și competitivitatea economică, linie de fractură tot mai vizibilă în politica agricolă europeană.
Piețele agricole europene: stabilitate fragilă, presiuni multiple
Conform DG AGRI, producția de cereale și oleaginoase a crescut cu 11%, dar prețurile s-au prăbușit.
Costurile ridicate la energie și îngrășăminte continuă să reducă marjele fermierilor, iar sectoarele lactatelor, zahărului și vinului se confruntă cu scăderi de cerere.
În plus, China a introdus taxe antidumping între 15% și 62% pentru carnea de porc, iar gripa aviară a crescut prețul ouălor cu 26%.
Agricultura europeană rămâne rezilientă, dar vulnerabilitățile structurale – de la dependența energetică la volatilitatea piețelor – se acumulează și cer măsuri coordonate la nivel comunitar.
Comerțul global: echilibru fragil între deschidere și protecție
Comisarul Hansen a promovat la São Paulo acordul UE–Mercosur, descris ca o comunitate economică de 700 milioane de persoane bazată pe „sustenabilitate și reguli comune”.
În paralel, acordul comercial aprofundat cu Ucraina intră în vigoare la 29 octombrie, cu perioade de tranziție până în 2028 și clauze de salvgardare pentru protejarea piețelor UE.
Aceste negocieri reflectă tensiunea dintre solidaritatea geopolitică și protejarea producției agricole interne.
Simplificarea PAC: un dosar blocat între instituții
Negocierile pentru pachetul de simplificare al PAC s-au blocat în trialogul din 17 octombrie, pe fondul divergențelor dintre Parlamentul European și președinția daneză a Consiliului UE.
Deși Comisia promite rapoarte anuale privind reducerea birocrației, fermierii consideră progresele insuficiente.
Blocajul arată că simplificarea PAC este o temă politică la fel de complicată ca reforma sa, prinsă între cerințe tehnice și competiție instituțională.
Legislație de mediu și obiective climatice
Parlamentul European a adoptat Directiva privind monitorizarea solului, cu obiectivul ca până în 2050 toate solurile din UE să fie sănătoase, fără a impune obligații directe fermierilor.
În același timp, poziția Uniunii pentru COP30 (Belém, Brazilia) reconfirmă ținta de limitare a încălzirii la 1,5 °C și eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili.
Comisia lansează și o consultare publică privind regulile agriculturii ecologice, pentru a clarifica importurile și normele sanitare.
Fermierii europeni cer suveranitate alimentară
Rețelele de producători regionali, precum AREPO, avertizează că desființarea celor doi piloni ai PAC (plăți directe + dezvoltare rurală) ar pune în pericol coeziunea teritorială și protecția produselor cu indicație geografică.
Fermierii mobilizați la Strasbourg cer un buget agricol de cel puțin 15% din bugetul total al UE și o PAC simplă, comună și echitabilă.
Aceste reacții marchează revenirea conceptului de suveranitate alimentară în centrul dezbaterii europene.
Agricultura, tot mai marginalizată pe agenda politică a UE
Programul Comisiei pentru 2026 – „Europe’s Independence Moment” mută accentul politicii europene către securitate, apărare și autonomie strategică, lăsând agricultura pe un plan secund.
Deși Ursula von der Leyen afirmă că „fermierii trebuie să poată trăi din munca lor”, mesajul general indică o scădere a priorității agricole în arhitectura politică a Uniunii.
Concluzie: un deceniu decisiv pentru agricultura europeană
Europa agricolă intră într-o etapă de tranziție complexă. Politica Agricolă Comună caută echilibrul între ambiția verde, competitivitatea economică și realismul bugetar.
Fermierii se confruntă cu prețuri volatile, birocrație și presiuni externe, iar Comisia promovează modernizarea prin digitalizare, tineri fermieri și sustenabilitate, dar fără resurse financiare suficiente.
Agricultura europeană rămâne un pilon fundamental al identității UE, dar are nevoie de reforme adaptate crizelor economice, demografice și geopolitice.
Viitorul PAC post-2027 se va decide între pragmatism economic și viziune ecologică, iar fermierii europeni așteaptă mai mult decât promisiuni – așteaptă un cadru predictibil și echitabil care să le permită să trăiască din munca lor.
