Recoltarea merelor reprezintă etapa finală și decisivă a procesului de producere. Este o operațiune complexă care influențează direct calitatea, valoarea comercială și durata de păstrare a recoltei.
Momentul ales pentru recoltare, modul de desprindere a fructelor și condițiile de manipulare și depozitare stabilesc succesul întregului sezon de muncă.
Maturitatea fructelor – tipuri și indicatori biologici
Merele pot atinge mai multe tipuri de maturitate:
- maturitatea comercială – tehnică sau industrială, atunci când fructele sunt potrivite pentru procesare;
- maturitatea de recoltare – momentul optim pentru cules, specific fiecărui soi;
- maturitatea de consum – când merele sunt dulci, aromate și plăcute la gust;
- maturitatea fiziologică – stadiul final de dezvoltare a fructului.
Un indicator biologic important este producerea hormonului natural etilenă (C₂H₄). La nivelul de 1 ppm, etilena declanșează reacții biochimice care accelerează procesul de coacere.
Testul amidonului – metoda simplă de determinare a maturității
Pentru stabilirea momentului optim de recoltare se folosește testul cu iodură de potasiu. Merele tăiate transversal se badijonează cu soluția iodată, iar gradul de hidroliză a amidonului se compară cu diagramele standard (tip circular și tip radial, CTIFL).
Pe măsură ce mărul se maturizează, amidonul acumulat se transformă în glucoză. Astfel, testul amidonului arată nivelul de conversie și se corelează cu producția de etilenă. Fiecare soi are un grad optim diferit de hidroliză și fermitate la momentul recoltării, stabilite prin tabele de referință.
Tehnici moderne și observații științifice
Determinarea momentului optim de recoltare nu depinde exclusiv de metodele clasice. Studiile recente au arătat că variabilitatea înfloririi, atât între pomi, cât și între flori de pe aceeași ramură, influențează semnificativ maturizarea.
La soiuri precum Gala, această diferență explică până la 15–20% din variația maturității. De aceea, modelele fenologice bazate pe acumularea de grade-zonă (Growing Degree Hours) sunt tot mai folosite pentru o prognoză mai precisă.
Metodele moderne de evaluare non-distructivă câștigă teren:
- indicele IAD (bazat pe absorbția clorofilei) măsoară optic nivelul de clorofilă și corelează cu fermitatea și durata de păstrare;
- tehnologia cu laser (speckle pattern) analizează modificările microstructurale din pulpă, corelate cu producția de etilenă.
Cercetările mai arată că temperaturile din perioada imediat anterioară recoltării influențează degradarea amidonului: zilele reci accelerează procesul, iar cele calde îl încetinesc.
Totodată, testul amidonului nu trebuie interpretat izolat, ci alături de fermitate, conținutul de zaharuri, nivelul de etilenă și indicele IAD.
Această abordare integrativă garantează decizii corecte pentru recoltarea merelor destinate atât consumului imediat, cât și depozitării pe termen lung.
Organizarea recoltării – reguli și bune practici
Recoltarea merelor se mai face atunci când întreprinderea poate demonstra respectarea timpului de așteptare după aplicarea produselor fitosanitare.
Activitatea trebuie planificată atent, pentru că influențează direct calitatea și păstrarea pe termen lung.
Principalele recomandări pentru o păstrare de durată a merelor sunt:
- recoltarea se face în zile răcoroase, la temperaturi maxime sub 15°C;
- tehnica de cules – fructele se desprind manual, printr-o ușoară răsucire, cu pedunculul intact, fără presiune sau zgâriere;
- ordine – se culege de la baza coroanei spre vârf și de la periferie spre centru;
- presortarea – concomitent cu recoltarea se elimină merele cu defecte, lovituri sau urme de boli și dăunători.
Ambalaje și transport pentru mere – protecția recoltei
Pentru a evita deteriorarea fructelor, se recomandă sacii cu fund rabatabil și pereți moi, dotați cu centuri late care lasă mâinile libere culegătorului.
Fructele culese se așază cu grijă în ambalaje de recoltare, apoi în containere din lemn sau plastic.
Până la transport, merele trebuie păstrate la umbră, ferite de praf și de razele soarelui. Deplasarea către depozitele frigorifice se face cu platforme remorcate sau autocamioane acoperite, iar manipularea containerelor se realizează mecanizat cu stivuitoare și electrostivuitoare.
Importanța momentului – consecințele recoltării tardive
Amânarea recoltării sporește riscul apariției putrezirilor și al bolilor fiziologice: brunificări interne, înmuierea țesuturilor sau tulburări metabolice.
În schimb, recoltarea la timp asigură fermitate, păstrarea calităților organoleptice și rezistență în depozitare.
Citiți mai multe despre Boli de depozit la mere – sfaturi pentru control.
Condiții de depozitare – mai mult decât temperatură scăzută
Pentru o bună păstrare, simpla menținere a temperaturilor scăzute nu este suficientă. Trebuie respectate și alte condiții:
- nivel constant de temperatură și umiditate a aerului;
- ventilație uniformă și compoziție controlată a atmosferei;
- curățenie și igienă riguroasă a spațiilor;
- tratamente post-recoltă precum aplicarea 1-MCP, care încetinește procesele de maturare.
Dispunerea containerelor, gradul de încărcare al camerelor și buna funcționare a instalațiilor frigorifice joacă un rol la fel de important ca recoltarea propriu-zisă.
