Variola ovină – cum recunoști boala, ce măsuri trebuie luate

Pe data de 17 iunie 2025, România a înregistrat confirmarea oficială a primului caz de variolă ovină (virusul POX) pe teritoriul național, în județul Teleorman.

Evenimentul marchează o etapă critică pentru sectorul zootehnic, având în vedere gradul ridicat de contagiozitate al bolii și implicațiile economice majore asociate acesteia.

Ce este variola ovină?

Variola ovină și caprină este o boală virală extrem de contagioasă care afectează în principal ovinele și caprinele, fiind provocată de un virus din familia Poxviridae.

Deși nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană, boala are un impact economic devastator asupra crescătorilor de animale, afectând producția, sănătatea animalelor și siguranța comerțului cu rumegătoare mici.

În focarele severe, mortalitatea poate fi substanțială, mai ales la mieii tineri (în populațiile complet receptive, boala poate ucide până la 50–70% dintre miei).

Chiar și adulții care supraviețuiesc pot rămâne debilitați, iar unii pot trebui eutanasiați din cauza complicațiilor (pneumonii grave, infecții generalizate). De cele mai multe ori însă, din cauza politicii de eradicare, toate animalele din focar sunt sacrificate preventiv.

Oile gestante care contractează variola pot avorta (deși rar, astfel de cazuri au fost raportate) sau pot făta miei slăbiți și viabili scăzut.

Berbecii în reproducție, dacă fac forme severe cu febră mare, pot avea o perioadă de infertilitate temporară post-boală (hipertermia poate afecta spermatogeneza).

Simptome și evoluția bolii

Boala se manifestă printr-o serie de simptome clinice specifice, ușor de recunoscut de către fermieri și medici veterinari:

• Leziuni cutanate, în special în jurul botului, nasului, urechilor, pleoapelor, abdomenului, picioarelor și organelor genitale;

• Febră ridicată (40-42°C) în primele zile de la infectare;
• Scăderea apetitului și pierdere în greutate;
• Letargie și apatie;
• Lacrimație excesivă și secreții nazale, uneori purulente;
• Inflamația ganglionilor limfatici;
• Leziuni pe mucoasele bucale, nazale și oculare, care pot cauza dificultăți respiratorii și alimentare.

Durata bolii este, în general, de 3-4 săptămâni, însă animalele pot rămâne slăbite și eliminatoare de virus pentru o perioadă mai lungă. Mortalitatea variază în funcție de gravitatea focarului și starea de sănătate a efectivului.

Transmiterea și rezistența virusului

Variola ovină se transmite:

• Direct, prin contact între animale bolnave și sănătoase;
• Indirect, prin:
  • lichidele din vezicule și pustule;
  • secreții nazale, oculare, orale;
  • leziuni cutanate rupte;
  • echipamente, furaje, apă, obiecte contaminate;
  • insecte (transmitere mecanică).

Un aspect îngrijorător este rezistența virusului în mediu, în special în starea uscată (cruste descuamate), unde acesta poate supraviețui un timp îndelungat.

De aceea, măsurile stricte de igienă și biosecuritate sunt esențiale pentru prevenirea răspândirii.

Recomandări pentru crescătorii de ovine și caprine

Pentru a preveni apariția de noi focare, DSVSA recomandă:

• Prenotificarea achizițiilor de animale din Bulgaria;
• Evitarea tranzitării zonelor de restricție impuse de Comisia Europeană;
• Anunțarea imediată a medicului veterinar în caz de suspiciune (febră, erupții cutanate etc.);
• Respectarea legislației sanitare-veterinare și a indicațiilor autorităților;
• Menținerea unei vigilențe maxime în gospodării și ferme.

Obligațiile fermierilor în timpul carantinei

Dacă ferma dvs. intră sub restricții din cauza unui focar (fie ca focar primar, fie în zona de protecție/supraveghere), va trebui să respectați strict instrucțiunile DSVSA.

Nu mutați animalele, nu permiteți accesul persoanelor neautorizate, țineți animalele adăpostite dacă vi se solicită (cum a fost cazul interdicției de pășunat temporare) și colaborați la inspecțiile veterinare periodice.

Mențineți o evidență a eventualelor îmbolnăviri sau fătări, și anunțați medicul veterinar despre orice schimbare. Doar DSVSA poate ridica restricțiile, după evaluarea situației epidemiologice.