Frunzele plantelor de legume (în special ale tomatelor) se pot răsuci, încreți sau deforma din diverse motive – de la factori de mediu, la expunere chimică sau cauze biologice (dăunători ori boli).
De obicei, primele simptome apar la frunzele tinere, în timp ce frunzele mai vechi pot rămâne inițial normale.
Cele mai frecvente cinci cauze care provoacă răsucirea frunzelor la roșii sunt:
- Condițiile climatice – vânt puternic, praf și secetă
- Deriva de erbicide – pătrunderea accidentală a erbicidelor pulverizate în apropiere
- Reziduuri de erbicide în sol sau compost – prezența unor resturi de erbicide în îngrășăminte organice
- Atacul acarienilor – un dăunător microscopic care deformează frunzele
- Infecțiile virale la tomate – anumite viroze care provoacă încrețirea frunzelor.
Mai jos vom analiza fiecare cauză, simptomele asociate și ce pot face fermierii pentru a preveni sau remedia problema.
1. Factorii de mediu
Vânturile puternice, însoțite de praf și umiditate scăzută, pot provoca vătămarea mecanică și deshidratarea frunzelor de tomate.
Marginile frunzelor se pot usca, iar apoi frunzele se răsucesc sau se încovoiază în mod vizibil.
Temperaturile ridicate și seceta accentuată duc la un fenomen numit răsucire fiziologică a frunzelor. Practic, planta își răsucește ușor frunzele în jos sau spre interior ca mecanism de auto-apărare împotriva pierderii excesive de apă.
Această răsucire ușoară (nepatologică) ajută la reducerea suprafeței expuse la soare și la conservarea umidității.
Așadar, fermierii trebuie să asigure protecție împotriva vântului (de exemplu, paravânturi naturale sau ecrane de protecție) și o irigare regulată în perioadele caniculare, pentru a minimiza stresul termic și hidric al tomatelor.
2. Stropiri cu erbicide în vecinătate
O cauză chimică foarte comună a răsucirii frunzelor de roșii este deriva de erbicide. Tomatele sunt extrem de sensibile la doze chiar și infime din anumite erbicide de tip hormon de creștere precum 2,4-D sau dicamba.
Dacă în apropierea grădinii sau a solariilor se aplică erbicide pe câmpuri de porumb, cereale sau gazon, particulele purtate de vânt pot ajunge pe plantele de tomate și le pot vătăma.
Chiar și viteze ale vântului de numai 8–16 km/h pot transporta stropi derivați la distanțe de până la un kilometru sau mai mult.
Frunzele expuse la astfel de deriva se răsucesc, noile lăstari cresc deformați (aspect creț), iar uneori apar și dungi sau pete clorotice.
Productivitatea plantelor scade proporțional cu nivelul de expunere, chiar dacă acestea supraviețuiesc.
Ce e de făcut? Din păcate, nu există un antidot care să vindece frunzele deja afectate de erbicide. Dacă observați că lăstarii noi continuă să prezinte simptome de răsucire severă și deformare, cel mai bine este să recoltați eventualele fructe formate și să eliminați plantele afectate.
Dacă însă creșterile noi apar normale și mai aveți cel puțin 4–6 săptămâni din sezon, plantele ar putea să își revină parțial și să mai dea o producție acceptabilă.
3. Reziduuri de erbicide în compost, mulci sau gunoi de grajd
O cauză mai puțin evidentă, dar tot mai întâlnită, a deformării frunzelor este prezența reziduurilor de erbicide în materialele organice folosite în grădină.
Mulciul din paie, gunoiul de grajd necompostat complet, compostul sau chiar balotii de fân folosiți la acoperirea solului pot conține urme de erbicide persistente.
Anumite erbicide utilizate pe pășuni și fânețe (de exemplu, cele pe bază de aminopiralid, clopiralid etc.) pot rămâne active în paie și bălegar timp de multe luni după aplicare.
Dacă aceste materiale sunt ulterior incorporate în grădină sau solar, plantele sensibile precum tomatele pot manifesta simptome de fitotoxicitate: frunze înguste, răsucite, cu aspect de “ferigă”, creștere stânjenită și producție slabă.
Cum recunoaștem problema reziduurilor? Simptomele cauzate de reziduuri de erbicide pot semăna cu deriva de erbicid descrisă mai sus.
Diferența este că, în cazul reziduurilor din sol sau compost, toate plantele tratate cu acel lot de îngrășământ organic vor prezenta simptome similare.
Prevenire și soluții: Ideal este să evitați introducerea în grădină a materialelor potențial contaminate.
4. Atacul acarienilor
Dacă frunzele tinere ale tomatelor sunt puternic strâmte, încrețite, deformate iar creșterea plantei este încetinită, o posibilă cauză biologică este infestarea cu acarieni.
Acest dăunător nu se vede cu ochiul liber (are sub 0,3 mm lungime), însă efectele hrănirii lui sunt simțite: acarienii înțeapă frunzele tinere și injectează toxine care provoacă răsucirea severă și ondularea frunzelor și lăstarilor.
Simptomele de acarien lat pot fi confundate cu viroze sau cu daune de erbicide, de aceea este important să confirmați prezența efectivă a acarienilor.
Pentru diagnostic, examinați cu atenție spatele frunzelor foarte tinere (din vârful plantelor) cu o lupă puternică (minim 10x). Căutați ouăle caracteristice de acarieni – ouă albe, ovale, cu suprafața striată sau granulată, asemănătoare unor mici globuri de Crăciun la microscop.
Cum combatem acarienii?
Dacă infestarea este severă (planta este puternic afectată, frunzele toate sunt încrețite), recomandarea este să distrugeți planta respectivă, pentru a opri răspândirea dăunătorului.
Arderea sau închiderea într-un sac de plastic la soare poate asigura eliminarea acarienilor rămași pe resturile vegetale.
Pentru infestări moderate, se pot aplica tratamente cu acaricide omologate. Un produs frecvent recomandat este sulful (pulbere umectabilă sau sub formă de fungicid-acaricid pe bază de sulf), care are efect asupra acarienilor.
Atenție: verificați înainte dacă soiul de roșii pe care îl cultivați este tolerant la sulf și nu aplicați sulf la temperaturi peste 30–32°C sau pe plante stresate hidric, deoarece poate provoca arsuri frunzelor.
Alte produse cu efect acaricid includ uleiurile horticole (ulei de parafină) și săpunurile insecticide – acestea acționează prin contact și sunt mai sigure pentru culturi alimentare, dar pot necesita repetarea tratamentului la interval de 5-7 zile.
În plus, există și soluții biologice: puteți introduce în solar sau grădină acarieni prădători specializați (cum ar fi specii de Amblyseius sau Phytoseiulus, disponibili la diverși furnizori de produse bio) care se hrănesc cu acarieni și îi pot reduce populația.
Orice metodă veți alege, monitorizați cultura în continuare: acarienii au cicluri de viață scurte (la căldură pot ajunge la adulți în ~7 zile), deci pot reapărea.
Fiți pregătiți să reaplicați tratamentele sau să eliberați alți prădători după 1-2 săptămâni, dacă observați din nou simptome pe noile frunze.
5. Viroze la tomate ce duc la răsucirea frunzelor
Numeroase virusuri pot infecta plantele de tomate, cauzând simptome de frunze încrețite, deformate și piticire.
Uneori, la început, simptomele virale pot semăna cu cele provocate de erbicide (de tip 2,4-D), însă pe măsură ce boala evoluează apar și alte semne distinctive – de exemplu marmorarea galben-verzuie a frunzelor (mozaic) sau pete clorotice pe limb.
Acest virusuri se răspândesc printr-un vector: musculița tutunului (Bemisia tabaci).
Insectele vector poartă virusul de la plante infectate (inclusiv unele buruieni sau alte solanacee din apropiere) și îl transmit tomatelor prin înțeparea frunzelor.
Cum gestionăm virozele? Din nefericire, nu există tratament direct pentru o plantă de roșii infectată viral – nu putem vindeca o viroză la tomate.
Așadar, accentul trebuie pus pe prevenire și limitarea răspândirii virusurilor:
- Identificați rapid plantele bolnave: dacă observați, pe lângă răsucirea frunzelor, și decolorări galbene între nervuri, pete de mozaic sau plante rămase mici, suspectați o viroză. Puteți trimite mostre la un laborator fitopatologic pentru confirmare. Identificarea exactă a virusului nu este însă întotdeauna practic posibilă pe teren, dar dacă simptomele indică o viroză, acționați.
- Eliminați plantele infectate: Scoateți cu rădăcină și distrugeți prin ardere sau îngropare adâncă orice plantă suspectă de viroză severă. Acest lucru previne răspândirea bolii la restul culturii. Nu compostați resturile acestor plante, fiindcă vectorii sau chiar seva contaminată pot transmite boala mai departe.
- Luptați împotriva vectorilor (insectelor): Folosiți capcane lipicioase galbene pentru monitorizarea musculițelor și a afidelor. Aplicați tratamente ecologice precum uleiurile horticole sau săpunurile insecticide care reduc populația de dăunători purtătoare de virus. În spații protejate (sere, solarii), instalați plase anti-insecte la ferestre pentru a împiedica accesul musculițelor și al tripșilor.
În rezumat, dacă suspectați o viroză la roșii, cea mai bună acțiune este eliminarea rapidă a plantei bolnave și protejarea celor sănătoase.
Nu riscați ca o singură tufă bolnavă să devină sursa de infecție pentru întreaga cultură. Igiena culturii (stârpirea buruienilor gazdă, dezinfectarea uneltelor, rotația culturilor) ajută de asemenea la reducerea incidenței bolilor virale.
Citiți mai multe despre Boli produse de virusuri la tomate – cum le recunoaștem.
