Fructele verzi cu gust și aromă unică, apărute sezonier în comerț, au trezit interesul tot mai mare al pasionaților de grădinărit pentru feijoa – o plantă exotică din ce în ce mai cunoscută.
Originară din Brazilia și nordul Argentinei, această cultură s-a adaptat cu succes și în Noua Zeelandă, dar și în regiunile subtropicale mai răcoroase din emisfera nordică.
Mulți au gustat deja aceste fructe neobișnuite și chiar le-au îndrăgit, însă puțini cunosc detalii despre planta care le produce.
Descriere botanică
Feijoa (Acca sellowiana) este un arbust veșnic verde sau un arbore scund, aparținând genului Acca, din familia Myrtaceae. În unele clasificări recente, este inclusă într-un gen separat, Feijoa sellowiana.
În regiunile noastre, planta este cunoscută doar sub denumirea de feijoa, însă în țările de origine mai poartă și nume precum guava ananas sau guava verde, denumiri care reflectă înrudirea cu specia Psidium guajava.
Planta a fost descoperită de europeni în Brazilia la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost adusă în Franța în anul 1890. Este specifică zonelor subtropicale și se adaptează greu în afara acestui areal climatic.
Feijoa crește lent, ajungând la maturitate la aproximativ 4 metri înălțime și lățime, cu o durată de viață de până la 45 de ani.
Lemnul său este dens, dur, dar fragil, iar scoarța ramurilor mature are o textură rugoasă de culoare brun-deschis.
Frunzele sunt netede și verzi pe partea superioară, iar pe verso sunt ușor pubescente, cu un aspect ușor albăstrui. Sistemul radicular este compact și superficial.
Planta începe să înflorească la 4–5 ani. Florile sunt hermafrodite și apar solitar, în perechi sau în grupuri mici, sub formă de inflorescențe corimbiforme.
Înflorirea are loc în funcție de emisferă: în decembrie în sud și în mai-iunie în nord. Polenizarea este realizată în principal de insecte. În prezent, au fost obținute și soiuri autofertile.
Fructele sunt de formă ovală sau eliptică, de culoare verde mat, cu sepalele persistente, având dimensiuni între 20 și 80 mm.
Pulpa are un gust complex, care amintește de căpșuni, ananas și kiwi, iar mirosul este intens chiar și înainte de coacere.
Fructele de feijoa își mențin culoarea verde indiferent de stadiul de maturare, astfel că aspectul exterior nu indică întotdeauna coacerea. Pulpa imatură este albă și opacă, devenind transparentă și gelatinoasă la maturitate optimă.
Prezența nuanțelor maronii în pulpă semnalează depășirea maturității și recomandă evitarea consumului.
Ar putea să-ți placă și Kiwi – beneficii, cultivare, îngrijire și varietăți
Feijoa – cultivare și îngrijire
Din păcate, feijoa nu este ușor de cultivat, deoarece nu tolerează temperaturi mai scăzute de -10°C. Poate fi crescută în grădină doar în regiunile cu ierni blânde.
Totuși, feijoa nu este complet inaccesibil grădinarilor din zonele mai reci. Planta poate fi cultivată în ghivece mari, ca plantă de interior sau seră, mai ales dacă sunt alese soiurile potrivite, despre care vom vorbi mai jos.
Dintr-un arbust matur de feijoa crescut în ghiveci se pot obține anual 2–3 kg de fructe de calitate.
Feijoa are nevoie de un sol ușor, bine drenat, cu un pH ușor acid de 6-6,5, un amestec de sol destinat azaleelor este ideal. Solul trebuie menținut mereu ușor umed.
Deși suportă aerul uscat din locuințe, preferă pulverizări regulate. Vara, planta poate fi scoasă afară, iar iarna trebuie adăpostită într-un spațiu răcoros (10–12°C).
De asemenea, necesită lumină multă, iar în perioada octombrie–martie are nevoie de iluminare suplimentară. Pentru o fructificare bogată, sunt necesare fertilizări regulate.
Cele mai populare soiuri de feijoa
Dimensiunile, aroma și culoarea fructelor pot varia considerabil de la un soi la altul. În prezent, există un sortiment bogat de soiuri de feijoa, cele mai răspândite fiind:
- Coolidge – soi autopolenizant, foarte răspândit în SUA și Noua Zeelandă; fructe mari, dulci și parfumate.
- Mammoth – fructe foarte mari (până la 120 g), pulpă dulce și aromată; necesită polenizare încrucișată.
- Apollo – soi nou-zeelandez cu fructe mari, formă alungită, aromă puternică de ananas și căpșuni.
- Nazemetz – soi american, autopolenizant, fructe de dimensiuni medii spre mari, cu pulpă foarte parfumată.
- Gemini – selecționat în Noua Zeelandă, necesită polenizare încrucișată; fructe dulci și aromate.
- Moore – soi timpuriu din SUA, autopolenizant, cu fructe de mărime medie și aromă intensă.
- Superba – fructe mari, foarte gustoase, dar are nevoie de un alt soi pentru o polenizare mai eficientă.
- Triumph – soi adaptabil, de vigoare moderată, fructe de calitate bună, dar nu foarte mari.
Soiuri din fosta URSS (adesea întâlnite în Crimeea, Georgia, Azerbaidjan):
- Crimeean timpuriu – soi autopolenizant, apreciat pentru rezistența sa și gustul excelent.
- Nikitki aromat – cultivat la Grădina Botanică Nikita (Crimeea), foarte aromat și potrivit pentru cultivare în ghivece.
- Andre – soi clasic introdus din America de Sud; fructe gustoase, dar necesită polenizare încrucișată.
- Besson – selecționat pentru fructe mai dulci și producție mai constantă.
Soiuri potrivite pentru cultivarea în ghivece
Pentru cultivarea plantei de feijoa în ghiveci, e bine să se aleagă un vas cât mai mare (minim 30-40 l), pământ bine drenat și să i se asigure iarna un loc luminos și cât mai ferit de îngheț puternic.
La cultivarea de feijoa în ghiveci sau într-o zonă mai rece, trebuie alese soiuri care:
- sunt autopolenizante, ca să nu fie nevoie de mai multe plante pentru fructificare;
- sunt rezistente la frig, feijoa suportă de obicei până la -10°C, unele soiuri chiar -12°C;
- au o creștere moderată, să nu fie nevoie de tăieri frecvente.
În continuare, descriem pe scurt cele mai potrivite soiuri de feijoa, care corespund cerințelor de mai sus și pot fi cultivate cu succes în ghivece.
Soiul de feijoa Coolidge
- Este printre cele mai bune pentru ghivece.
- Suportă bine temperaturile mai scăzute și nu crește exagerat de mare.
- Are fructe aromate și parfumate.
Soiul Nazemetz
- Foarte adaptabil.
- Rezistă la frig moderat și are o formă mai compactă.
- Fructe gustoase, excelente pentru consum direct.
Soiul Moore
- Ideal pentru zonele mai răcoroase, fiind destul de rezistent pentru un feijoa.
- Intră repede pe rod (la 2-3 ani).
- Fructe aromate.
Soiul de feijoa Crimeean timpuriu
- Foarte rezistent la frig (până la -12°C în condiții bune).
- Compact și potrivit pentru cultură în ghivece mari.
- Fructe dulci, aromate, ideale pentru consum proaspăt.
Feijoa Nikitki aromat
- Rezistență înaltă la ger.
- Fructele foarte aromate.
- Potrivit pentru cultivare în ghivece.
Cum se înmulțește
Feijoa se înmulțește prin semințe sau butași. Metoda cea mai simplă este semănarea, dar nu garantează păstrarea caracteristicilor soiului.
Înmulțirea prin butași este mai sigură, dar mai pretențioasă. Ideal este ca butășirea să aibă loc în noiembrie–decembrie.
Se folosesc fragmente cu 3 muguri, recoltate din porțiunea mijlocie sau superioară a lăstarilor tineri.
Frunzele inferioare se îndepărtează, iar butașii se țin în soluție de stimulare a înrădăcinării timp de 12–18 ore. Se plantează oblic într-un substrat ușor, se acoperă cu borcane și se aerisesc zilnic, menținând solul ușor umed.
Plantele obținute din semințe fructifică începând cu anul 5, iar cele obținute prin butași – din anul 3–4.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
