Genul Magnolia cuprinde arbori și arbuști ornamentali folosiți în parcuri și grădini ca exemplare solitare sau în grupuri, datorită florilor spectaculoase, fructelor colorate și frunzișului decorativ.
Acestea îi asigură posibilități vaste de utilizare în peisagistică, în funcție de caracteristicile climatice și estetice.
Ar putea să te intereseze și 7 plante ornamentale cățărătoare care înfloresc spectaculos
Magnolia – trăsături generale
Speciile din acest gen pot avea înălțimi cuprinse între 3 metri (Magnolia liliflora) și 28-30 metri (Magnolia grandiflora, Magnolia acuminata).
Florile sunt solitare, terminale, mari, hermafrodite, și variază în culori în funcție de specie: alb, roz, purpuriu, mov, verde-gălbui, albăstrui etc.
Genul Magnolia numără aproximativ 77 de specii și numeroși hibrizi, originari din America de Nord și Asia de Est. În regiunea noastră se cultivă frecvent peste 11 specii, pe care le vom descrie în continuare.
Cerințe față de mediu
Magnoliile preferă solurile afânate, revene și bogate în nutrienți.
Cu excepția speciei Magnolia acuminata, care este mai rezistentă la înghețurile târzii, celelalte specii sunt termofile și necesită regiuni cu ierni mai blânde și locuri protejate de curenții reci.
Majoritatea speciilor preferă lumina directă, dar tolerează și semiumbra. Magnoliile se înmulțesc prin semințe, marcotaj, altoire sau butași.
Cele mai populare specii de Magnolia
Magnolia grandiflora
Specie cunoscută pentru florile sale mari, albe și parfumate. Arbore sempervirescent, de talie mare, atinge 25-30 m, cu aspect piramidal și ramuri pubescente.
Frunzele sunt eliptice, lungi de până la 20 cm, lucioase pe față și ruginii pe dos, caduce în anul al doilea.
Florile sunt foarte mari, de 15-30 cm diametru, plăcut mirositoare, de culoare alb-cremă, iar fructul este ovoid şi ruginiu-tomentos.
Magnolia denudata
Originară din China, atinge 15-20 m, în regiunea noastră maxim 4 m. Florile mari, campanulate, alb-rozii și plăcut mirositoare apar înaintea înfrunzirii, în aprilie.
Frunzele sunt alungit obovate, de 10-15 cm lungime, verzi închis, lucitoare pe faţă şi verde deschis, pubescente pe dos.
Vegetează bine pe soluri fertile, permeabile şi revene, este destul de rezistentă la geruri, dar florile sunt uşor distruse de îngheţurile târzii. Nu suportă tăierea.
Magnolia obovata
Originară din Japonia, ajunge la 30 m în habitatul natural, dar în zonele temperate se dezvoltă sub formă de arbust.
Florile mari, campanulate, alb-gălbui și foarte parfumate, cu 6-9 petale obovate, cu filamente şi pistil roşietice, care apar în iunie.
Frunzele obovate mari, de 20-40 cm lungime şi fructele de culoare roşiatic brună, de 12-18 cm lungime, în interior cu seminţe portocalii.
Sensibilă la temperaturile scăzute, pretinde umiditate atmosferică şi vegetează bine pe soluri nisipo-lutoase.
Nu rezistă la secetă, nu suportă umbrirea, dar crescută în plin soare înfloreşte şi fructifică abundent, seminţele având o mare putere de germinare.
Magnolia tripetala
Arbore de până la 12 m, cu frunze mari de 25-60 cm, acute şi scurt acuminate, pe faţă verzi-gălbui, lucitoare, dispuse ca o umbrelă.
Florile sunt albe, slab mirositoare, de 18-25 cm diametru, apar în mai-iunie iar fructul ovoid, roşu-stacojiu la maturitate.
Este sensibilă la geruri, distrusă uşor de îngheţurile târzii, necesitând obligatoriu adăpost.
Magnolia macrophylla
Arbore de maxim 18 m, cu frunze foarte mari de 30-80 cm, lucioase pe partea superioară, iar pe cea inferioară fin pubescente.
Florile sunt mari de 25-30 cm diametru, larg campanulate, albe iar la interior spre bază cu pete roşii, mirositoare, care apar în mai-iunie. Fructul este ovoid-globulos, de 6-8 cm lungime, roz, pubescent.
Este destul de rezistentă la gerurile de la noi, dar nu suportă îngheţurile târzii, iar frunzişul poate fi puternic vătămat de grindină.
Magnolia liliflora
Arbust de maxim 3 m, cu flori roz-purpurii. Cea mai apreciată varietate este nigra, cu flori purpurii închis la exterior și mai deschise la interior. Potrivită pentru grădini mici.
Frunzele sunt obovate sau eliptic-ovate, de 10-18 cm lungime, pe faţă dispers păroase, pe dos fin pubescente în lungul nervurilor. Fructul este globulos sau oblong, de cca 5 cm, brun-purpuriu.
Magnolia sprengeri
Arbore care poate ajunge până la 20 m înălțime, cu scoarță exfoliantă de culoare gri-maronie pal până la maroniu-negricios.
Frunzele sunt de un verde închis, obovate, având o lungime de 10–18 cm și o lățime de 4,5–10 cm, cu un pețiol de 1–3 cm.
Florile mari, parfumate apar înaintea frunzelor, sunt erecte, în formă de cupă, cu un diametru de 15 cm și 12-14 tepale de culoare roz intens.
Fructul este cilindric, acoperit de folicule, având o lungime de 6–18 cm.
Magnolia sieboldii
Arbust de 3-7 m, cu flori albe și stamine roșii-carmin, foarte parfumate, care înfloresc din iunie până în septembrie.
Frunzele sunt lat eliptice sau obovate până la alungit obovate, de 6-15 cm lungime, obtuz ascuţite, cu baza rotunjită, pe faţă verzi închis, glabre, pe dos verzi-albăstrui şi la început fin păroase.
Florile sunt în formă de cupă, cu diametrul de 7-10 cm. Fructul este ovoid de 3-4 cm lungime.
Este o specie apreciată pentru frunzele lucitoare, pieloase, de regulă persistente şi florile puternic mirositoare. Necesită multă umiditate în sol şi atmosferă.
Magnolia kobus
Originară din Japonia, poate ajunge la 10 m, iar varietatea borealis chiar până la 25 m. Florile albe, la exterior cu linii palid purpurii, erecte şi apar înaintea înfrunzitului.
Fructul este cilindric, de 10 12 cm lungime, cafeniu roşcat.
Este una dintre speciile cele mai apreciate pentru înflorirea foarte abundentă. Preferă climatul cald şi umed, varietatea tipică fiind mai puţin rezistentă la geruri.
Magnolia stellata
Arbust de talie joasă, de maxim 6 m. Este una dintre speciile de Magnolia preţuită pentru înflorirea precoce şi foarte abundentă.
Lujerii tineri şi mugurii sunt acoperiţi de peri mătăsoşi, frunzele obovate sau îngust eliptice pe faţă verzi închis, pe dos verzi deschis, glabre
Florile duble, de 8-10 cm diametru, foarte abundente, odorante, care se deschid în formă de stea şi apar primăvara devreme, dar după înfrunzire.
Este sensibilă la îngheţurile târzii, care deseori o prind înflorită. În cultură se mai întâlnesc varietățile: „Rosea”- cu petalele la exterior roze şi „Chrysanthemiflora”- cu flori involte roze.
Magnolia x soulangeana
Cea mai răspândită magnolie în parcurile din regiunea noastră, apreciată pentru frumuseţea şi abundenţa florilor. Rezistă destul de bine la ger, dar poate fi vătămată de îngheţurile târzii.
Arbore mic, hibrid (Magnolia denudata x Magnolia liliflora) de 6-8 m, uneori cu aspect de tufă, cu frunze obovate până la eliptice, de 10-20 cm lungime, de obicei acuminate, pe dos pubescente.
Florile sunt erecte, campanulate, albe la interior şi cu baza roz-violacee, cu diametrul de până la 9 cm, iar fructul este cilindric, uşor curbat şi roşu.
În cultură prezintă o serie de varietăţi:
- Lennei – cu flori albe la interior şi roze la bază, mari, care apar în aprilie-mai;
- Alba Superba – flori mari, albe cu striaţii roz la exterior;
- Speciosa – cu flori albe cu striaţii roşii la exterior;
- Alexandrina – arbust viguros cu flori albe în interior şi roz-închis la bază pe partea exterioară.
Citește și Glicina mov – îngrijire și tăiere pentru înflorire abundentă
