Genul Cercis cuprinde câteva specii de arbori și arbuşti, cunoscuți sub numele de arborele lui Iuda sau arborele de Iudea, apreciat pentru înflorirea spectaculoasă, primăvara devreme, înaintea înfrunzitului şi pentru forma deosebită a frunzelor.
În parcuri şi grădini speciile de Cercis se utilizează solitar sau în grupuri. Poate fi folosit și la crearea gardurilor vii.
Florile sale atrag albinele, iar frunzele conțin flavonoide cu proprietăți medicinale.
Astfel, arborele lui Iuda este o alegere potrivită în peisagistică, oferind un spectacol floral deosebit în fiecare primăvară.
Ar putea să te intereseze și: 7 arbuști ornamentali pentru soluri grele
Arborele lui Iuda sau cercis – descriere
Cercisul face parte din familia Fabaceae și poate fi întâlnit în mod natural în America de Nord, China, precum și în regiunile vestice și estice ale bazinului mediteranean.
Sunt cunoscute șapte specii de cercis, fiecare diferită prin înălțime, formă, culoarea florilor și rezistența la temperaturi scăzute.
În continuare, vom descrie două dintre speciile cele mai frecvent cultivate: Cercis siliquastrum și Cercis canadensis.
Arborii din aceste specii pot trăi între 50 și 70 de ani, iar înălțimea lor nu depășește 15 metri. Au muguri alterni, frunze simple, întregi, de formă de ovată, cu marginea netedă și nervuri palmate proeminente.
La ambele specii florile sunt grupate în fascicule sau în raceme, apar înainte sau odată cu frunzele și înfloresc timp de aproximativ 30 de zile.
Au formă neregulată, iar corola lor amintește de un fluture mic. Părțile florale includ un ovar scurt, 10 stamine scurte și cinci petale de un roz intens sau violet.
După înflorire, toate speciile de Cercis formează fructe păstăi.
Arborele lui Iuda sau cercis european (Cercis siliquastrum)
Este un arbore foarte decorativ, cu flori roz ce acoperă aproape complet ramurile primăvara. Crește bine în regiunile sudice, deoarece nu tolerează gerurile severe.
De obicei, crește sub formă de arbore, dar poate dezvolta numeroși lăstari bazali, devenind asemănător unui arbust mare, care poate ajunge la 10 m înălţime.
Are tulpina acoperită de o scoarţă negricioasă, cu crăpături fine, coronamentul lat-oval, ramurile tinere brun roşcate, netede, cu numeroase lenticele mici şi muguri pubescenți.
Frunzele sunt alterne, simple, verzi intens primăvara devreme, verzi albăstrui mai târziu.
Florile au culoarea roz-violaceu, grupate în fascicule, apar în perioada aprilie-mai, înaintea înfrunzitului, pe lemn de toate vârstele, chiar şi pe trunchi (fenomen numit cauliflorie).
După înflorire, arborele lui Iuda, dezvoltă păstăi mari, dehiscente, de până la 10 cm lungime, care conțin 4-7 semințe ovale, netede și lucioase.
Dintre varietăţile de Cercis siliquastrum menţionăm: var. alba, cu flori albe şi var. variegata, cu frunze striate cu alb.
Cercisul european sau arborele lui Iuda este o specie adaptată zonelor mai calde, sensibilă la ger şi îngheţuri târzii.
De aceea în zona noastră preferă locurile adăpostite de vânturi reci și pantele sudice. Se dezvoltă bine pe soluri nisipoase și rezistă la secetă.
Arborele lui Iuda sau cercis canadian (Cercis canadensis)
Această specie este mai rustică și mai rezistentă la frig, dar mai puţin decorativă decât Cercis siliquastrum. Este un arbore care ajunge la 12 m înălţime, cu lujeri verzi și muguri roşii.
Frunzele sale sunt mari, în formă de inimă, de 8-14 cm lungime, de culoare verde pe față și albăstrui pe dos. Toamna, frunzișul capătă o nuanță galbenă.
Florile sunt mai mici, de culoare roz-deschis, grupate câte 4-8 în fascicule, mai puţin decorative ca specia precedentă, cu fructele păstăi de 6-8 cm.
Alegerea locului pentru plantarea arborelui lui Iuda
Cercisul crește bine atât în locuri însorite, cât și în zone semiumbrite. Preferă soluri bine drenate și ușor alcaline (pH 7-8).
Puieții trebuie plantați direct în locul definitiv, preferabil în primul an de creștere, deoarece rădăcinile acestui arbore pătrund rapid în adâncime și pot fi grav afectate în cazul transplantării.
În primii 3-4 ani, cercisul crește foarte lent. În primul și al doilea an, partea aeriană a plantei poate chiar să se usuce, ceea ce este un proces natural.
La începutul celui de-al patrulea an, arborele lui Iuda, poate avea doar 20 cm înălțime, dar în următorii doi ani poate ajunge la 1-1,5 metri.
Cum se îngrijește cercisul
Rădăcinile acestui arbore sunt foarte dezvoltate, se extind până la 8 metri în lateral și 2 metri în adâncime.
Aceasta îi permite să își asigure substanțele nutritive și apa necesară, astfel că nu necesită fertilizare sau udare frecventă. Totuși, în perioade de secetă prelungită, este recomandat să fie udat periodic.
Cercisul este foarte rezistent la boli și dăunători, însă poate fi afectat ocazional de afide. Pentru combaterea acestora, se poate utiliza un insecticid potrivit.
Metode de înmulțire la arborele lui Iuda
Speciile de Cercis pot fi înmulțite prin seminţe, butăşire și marcotare.
Semănarea în pepinieră se face toamna, după recoltare, sau primăvara când se foloseşte sămânţa stratificată. Semănarea se mai poate face în februarie-martie, în răsadniţe, în lădiţe.
Butăşirea se face toamna, pentru aceasta se recoltează lăstari maturi de 2-3 ani. Fiecare butaș trebuie să aibă cel puțin 2-3 muguri. După recoltare, butașii se plantează direct în sol, la o adâncime de 10-15 cm, într-o poziție oblică.
Până la apariția înghețurilor, aceștia dezvoltă rădăcini și rezistă peste iarnă. În cazul în care partea aeriană îngheață, primăvara planta poate regenera din rădăcina rămasă.
Arborele lui Iuda produce frecvent lăstari bazali. Aceștia pot fi separați de planta mamă și replantați în locuri definitive.
