Urmăreşte canalul Agrobiznes pe WhatsApp
Dacă vă faceți propriul amestec de substrat pentru răsaduri sau plante decorative sau căutați suplimente pentru a vă îmbunătăți substratul pentru creșterea plantelor, apare întrebarea ce are fi mai bine de ales, perlit sau vermiculit.
Deși aceste componente sunt prezente peste tot în solurile pentru răsaduri și în solurile destinate florilor, există diferențe între ele.
Ambele produse sunt utilizate pe scară largă și în construcții și producție. Dar cum au migrat aceste materiale din sectorul construcțiilor și al producției către magazinele de produse pentru grădinărit?
De fapt, pe lângă numeroasele lor aplicații în alte domenii, perlitul și vermiculitul sunt utilizate în horticultură de zeci de ani. Fiecare dintre aceste materiale are anumite caracteristici fizice care aduc beneficii fermierilor.
De exemplu, perlitul este apreciat pentru capacitatea sa de a aerisi substratul și de a îmbunătăți drenajul, iar vermiculitul este potrivit pentru stabilizarea nivelului de umiditate din sol.
Ambele materiale ușoare sunt, de asemenea, disponibile sub formă de fracțiuni diferite, de la foarte fine la grosiere.
Vermiculitul ca parte a substratului pentru răsaduri
Vermiculitul este de origine vulcanică și este extras din adâncurile pământului. Particulele din această substanță conțin minerale precum magneziu, aluminiu, fier și siliciu.
Structura cristaliformă a vermiculitului include și molecule de apă, care joacă un rol important în transformarea sa finală.
În timpul procesului de fabricație, materialul este încălzit la 900 °C sau mai mult. Ca urmare, apa se evaporă instantaneu.
Particulele în sine se umflă de 8 până la 20 de ori dimensiunea lor inițială. Ele arată ca niște fulgi mici de culoare maro auriu.
Când se adaugă apă în vermiculit, particulele se dilată și acționează ca un burete absorbant. Acesta poate absorbi apă de până la de patru ori greutatea sa.
De asemenea, depozitează minerale (potasiu, magneziu și calciu) de care plantele au nevoie. Cuvântul „vermiculit” provine din cuvântul latin „vermiculari”, care înseamnă „a face să arate ca niște viermi”, dat datorită formei salei în urma absorbirii apei.
Vermiculitul este utilizat în următoarele cazuri:
- trebuie menținută umiditatea.
- în timpul creșterii răsadurilor.
- atunci când nu folosiți un alt material care reține umiditatea, cum ar fi turba, fibrele de nucă de cocos sau vermicompostul.
- la înrădăcinarea butașilor (în special pentru înrădăcinarea de scurtă durată).
- în condițiile de climă uscată, atunci când solului i-ar prinde bine să rețină umiditatea.
De ce se utilizează perlitul în substrat
Ca și vermiculitul, perlitul este, de asemenea, extras. Aproape tot perlitul din lume este extras din minele din Statele Unite, Grecia, China, Japonia, Turcia și Iran. Se obține din sticlă vulcanică, care se formează atunci când obsidianul intră în contact cu apa.
Ca și în cazul vermiculitului, materia primă extrasă este încălzită, dar la temperaturi mai ridicate, de 1000-1150 °C.
Pe măsură ce temperatura crește, produsul brut se dilată și explodează ca popcornul, ca rezultat, obținem perlitul.
Perlitul are de obicei un aspect alb strălucitor și, la atingere, seamănă cu polistirenul, dar textura sa este mai apropiată de cea a pietrei ponce. Dacă măriți o bucată de perlit, puteți vedea clar că suprafața sa este plină de găuri și fisuri.
Apa, precum și orice nutrienți solubili în apă sunt ușor prinși în aceste găuri, permițând plantelor să reziste mai mult între udări. pH-ul său variază între 6,6 și 7,5.
Perlitul se utilizează, de obicei, în cazurile:
- dacă aveți plante la care trebuie să se usuce solul înainte de următoarea lucrare;
- dacă pregătiți substrat pentru plante în ghiveci care trebuie să fie bine drenat;
- dacă trebuie să afânați solul argilos sau compactat din grădină;
- pentru butași perlitul poate fi un mediu temporar excelent pentru înrădăcinare;
- dacă trebuie să ușurați amestecul de sol astfel, încât să fie mai bine aerat și mai puțin greu;
- în condițiile de climă umedă, unde trebuie să asigurați drenajul solului.
Diferența dintre perlit și vermiculit
Perlitul:
- particule sferice, poroase,
- păstrează o formă solidă,
- reține și eliberează o anumită cantitate de umiditate,
- favorizează un drenaj bun și aerarea zonei rădăcinilor,
- pH neutru,
- favorizează drenajul,
- nu are valoare nutritivă pentru plante.
Vermiculitul:
- un material sfărâmicios și spongios,
- reține și eliberează multă apă,
- mai ușor de tasat,
- mai puțin sigur decât perlitul pentru drenaj,
- adesea adăugat la amestecuri pentru a echilibra pH-ul,
- afânează solul,
- conține minerale benefice pentru plante.
V-ar putea fi util și articolul Cum pregătim substratul pentru răsaduri. Ce luăm în calcul.
Perlitul și vermiculitul sunt foarte asemănătoare, însă vermiculitul este mai bun la reținerea apei și a nutrienților esențiali necesari plantelor și butașilor.
Perlitul, pe de altă parte, este mai potrivit pentru drenaj. Este mai eficient la afânarea solului greu, compactat. Dacă aveți un sol argilos, perlitul va fi cel mai bun prieten al dumneavoastră.
Care sunt cei mai importanți factori atunci când alegem între vermiculit și perlit?
Dacă reținerea umidității este cea mai importantă, alegeți vermiculit. Dar dacă oxigenul pentru rădăcini și drenajul zonei rădăcinilor sunt cele mai importante, perlitul face o treabă mai bună.
Structura fizică a perlitului asigură un drenaj și o aerare bune, astfel acesta este inclus în mod obișnuit în substraturile concepute pentru plante de cameră cum ar fi cactuși, plante suculente și alte plante care necesită condiții de drenaj bun.
În ceea ce privește vermiculitul, deoarece absoarbe apa atât de bine, este adesea inclus în solurile speciale pentru plantele iubitoare de umiditate. Cu toate acestea, multe amestecuri de pământ conțin atât perlit, cât și vermiculit, iar cele două ingrediente funcționează bine împreună.
Vermiculitul pur poate fi utilizat pentru germinarea semințelor pentru a maximiza retenția umidității. De asemenea, este adesea adăugat la solul de turbă în amestecurile ușoare pentru germinarea semințelor.
Dacă intenționați să înmulțiți plantele prin butași, un amestec cu un conținut ridicat de perlit și fără pământ este cel mai bun. În acest fel, rădăcinile în dezvoltare vor avea acces la mult oxigen. Acest lucru ajută la reducerea riscului de putrezire a rădăcinilor.
Datorită faptului că perlitul este ușor, noile rădăcini vor putea, de asemenea, să străpungă mediul nutritiv mai ușor.
În ceea ce privește valoarea nutritivă. În timp ce perlitul nu conține niciun nutrient esențial pentru plante, vermiculitul include ceva potasiu și magneziu. Dar asta nu înseamnă că trebuie să vă bazați pe ele pentru a vă hrăni plantele. Niciuna nu funcționează ca un fertilizator complet.
