Acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) și acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) sunt doi dăunători care pot produce pagube importante la pomi.
Ambele specii fac parte din familia Tetranychidae și au aproximativ jumătate de milimetru în mărime. Ambii acarieni au o gamă largă de gazde, inclusiv multe specii de pomi și arbuști fructiferi, dar și legume și culturi de câmp.
Acarianul roșu al pomilor și acarianul roșu comun – diferențe
Ciclul de viață al acestor doi acarieni este diferit: acarianul roșu al pomilor iernează sub formă de ouă depuse pe muguri și în crăpăturile scoarței, în timp ce acarianul roșu comun iernează sub formă de femele adulte sub scoarța pomilor.
Femelele adulte ale păianjenului roșu al pomilor sunt de culoare roșu închis, cu perișori pe spatele lor, în timp ce masculii sunt mai mici și de culoare mai deschisă.
Femelele adulte ale păianjenului roșu comun sunt galben-verzui cele care nu iernează, iar femelele hibernante sunt portocalii până la roșu-portocaliu.
Femelele au două pete întunecate pronunțate, câte una pe fiecare parte a corpului. Aceste pete sunt mai puțin pronunțate la masculi.
Simptome ale prezenței acarienilor
Păianjenii se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor; consumă conținutul celular al frunzelor, inclusiv clorofila care face culoarea verde a frunzelor. Fără clorofilă, acele celule goale apar albicioase sau cu efect de bronz.
Frunzele puternic infestate devin complet decolorate, se usucă și cad. Atacurile severe pot reduce creșterea fructelor și pot provoca căderea lor înainte de recoltare la anumite soiuri.
Mai multe generații pot să se dezvolte pe an. Acarienii se dezvoltă cel mai bine în condiții de căldură și secetă.
Inspecția vizuală frecventă a pomilor este cea mai bună metodă pentru a urmări dacă acarienii se dezvoltă pe plante.
Acarianul roșu al pomilor se deosebește prin ouăle sale roșii, care pot fi detectate pe scoarță la începutul primăverii și mai târziu sub frunze împreună cu adulții.
Petele roșiatice pe degete după manipularea ramurilor infestate sau a frunzelor mai târziu în sezon indică prezența acarianului roșu.
Acarianul roșu comun creează pânză tipică de păianjen pe frunze, în care se găsesc adulții. Ouăle sunt depuse și sub frunze și sunt vizibile sub microscop.
Controlul acarienilor
Deoarece acarienii pot ataca pomii de la stadiul de preînflorire până în toamnă, este important să se monitorizeze continuu prezența acestora. Acarienii se pot înmulți în perioade diferite, în diverse sectoare sau ani.
Prin urmare, nu doar densitatea acarienilor la un anumit moment trebuie luată în considerare, ci și evoluția densității pe o perioadă de timp. Această informație va fi utilă în luarea deciziilor de control.
Prădătorii sunt foarte importanți în reglarea populațiilor de acarieni dăunători și ar trebui protejați ori de câte ori este posibil. Genuri importante includ acarienii prădători, Amblyseius, Metaseiulus și Phytoseiulus, dar și buburuze, Orius, Leptothrips și crizope.
Cea mai bună măsură preventivă este promovarea acarienilor prădători, cum ar fi Typhlodromus pyri, Phytoseiulus persimilis sau specii din familia Hypoaspis, care se hrănesc cu acarieni.
Phytoseiulus persimilis poate consuma până la 20 de ouă sau acarieni maturi zilnic.
Acești acarieni prădători pot fi, de asemenea, distribuiți dacă nu sunt prezenți în livadă. O strategie corectă de pulverizare este necesară în aceste livezi pentru a preveni dispariția prădătorilor introduși.
Stabilirea unui echilibru natural între dăunători și prădători este importantă. Furnizarea unor condiții de creștere adecvate pentru sănătatea optimă a plantelor și udarea și fertilizarea corespunzătoare, mai ales când vremea este caldă și uscată, vor ajuta la reducerea daunelor.
Numărul acarienilor roșu comun care iernează poate fi redus prin distrugerea buruienilor, cum ar fi cârmâzul, spanac odorat, ciumăfaie, mur sălbatic, ciocul berzei și altele.
Acarianul roșu comun și acarianul roșu al pomilor – tratamente
Săpunurile și uleiurile insecticide ar trebui luate în considerare pentru control. Tratamentele cu ulei horticol pot fi eficiente în controlul acarienilor cum e Panonychus ulmi. Acesta depune ouăle în crăpăturile sau perforaţiile făcute pe tulpina sau ramuri.
O metodă eficientă de control este aplicarea unui ulei în perioada de repaus vegetativ întârziat, atunci când ouăle care iernează încep să eclozeze.
Dacă un tratament cu ulei în perioada menționată este omis, pot fi necesare tratamente ulterioare pentru a menține populațiile de acarian roșu sub niveluri dăunătoare.
Acarianul roșu comun dezvoltă rezistență la majoritatea acaricidelor după utilizare prelungită.
Dacă populațiile de acarian roșu ating niveluri economic dăunătoare la începutul verii, este preferabil să aplicați un acaricid înainte ca prădătorii naturali să înceapă să colonizeze pomii, decât să așteptați până la mijlocul sau sfârșitul verii, când prădătorii sunt mai abundenți.
De la căderea petalelor până în timpul verii, în diferite țări se utilizează pentru controlul acarienilor produse pe bază de abamectin, hexithiazox, săpun insecticid, fenpiroximat, ulei de vară (ulei mineral horticol, ulei de canola, ulei de soia) și altele.
Lista produselor omologate poate fi accesată pe codexul-fitosanitar.ro.
Vezi și Păduchele din San Jose – dăunător important la pomi.
Sursă: Strategii pentru controlul dăunătorilor. Biofruitnet. Autori: Clémence Boutry (FiBL), Radek Vávra (VSUO), Eligio Malusà (InHort). Tradus și adaptat în limba română cu suportul PCRR USAID.
