Cenusa nu este doar un deșeu rezultat în urma arderii, dar și un fertilizant valoros pentru plante. După arderea masei vegetale aproape toate macro și microelementele utile rămân în cenușă, cu excepția azotului.
Cele mai importante fiind: potasiul, calciul, magneziul, fosforul, fierul, sulful, siliciul, borul, manganul ș.a. Toate fiind într-o formă ușor accesibilă pentru plante și într-un raport echilibrat.
Cenusa ca îngrășământ – beneficiile utilizării
- îmbogățește solul cu macro și microelemente;
- îmbunătățește calitatea solului acid (contraindicată, însă pentru solurile alcaline cu un pH mai mare de 7,5);
- ajută microorganismele solului să descompună rapid materia organică;
- înlesnește înrădăcinarea plantelor;
- combate unele boli și dăunători.
Care cenusa este potivită pentru plante?
Pentru a ajuta solul și plantele este foarte importantă originea cenușii pe care urmează să o utilizăm în grădină.
Nu se recomandă utilizarea de cenusa de la arderea diverselor deșeuri. De exemplu, dacă la ardere au fost folosite scânduri vechi cu resturi de vopsele sau hârtii inutile (ziare, cutii, reviste lucioase) cu coloranți, cenușa rezultată va conține reziduuri chimice.
Benefică pentru plante este cenușa obținută în urma arderii biomasei vegetale (lemne de foc, peleți sau bricheți obținuți din paie, ramuri tocate ș.a.).
Cantitatea de substanțe minerale din cenușă depinde de biomasa arsă, astfel în cea obținută din lemn de esență tare (stejar, frasin, ulm) cantitatea de calciu este mult mai mare decât din cea de lemn moale. Lemnul tânăr, în comparație cu lemnul vechi, conține mult mai mult potasiu.
Aproximativ, în 100g de cenușă de lemn (1 pahar de 200 g) se conțin 3 g de fosfor, 8 g de potasiu, 25 g de calciu.
Cenușa rezultată în urma arderii bricheților sau peleților din din paie conține mai multe substanțe hrănitoare: 5-6 g de fosfor, 10-16 g de potasiu și 5-10 g de calciu.
Cum și pentru ce folosim cenușa în grădină
1. Îngrășământ
Cu ajutorul căruia se pot efectua fertilizări radiculare și foliare. La pregătirea solului primăvara (dacă toamna nu au fost introduse îngrășăminte) se introduc 100 g de cenușă la 1 m2, ceea ce înlocuiește 1 lingură de sulfat de potasiu.
Cenușa poate fi administrată și la irigare, pentru aceasta 1 pahar de cenușă (100 g) se dizolvă la 10 l de apă și se folosește la suprafața de 1-2 m2.
Nu se recomandă amestecarea cenușii cu îngrășămintele organice și amoniacale (pentru a evita pierderile de amoniac), precum și cu îngrășăminte fosforice solubile în apă (cenușa reduce absorbția fosfaților de către plante).
2. Stimulator al creșterii
Semințele pot fi înmuiate în infuzie de cenușă înainte de plantare. Pentru aceasta se pun 3 linguri de cenușă în 1 litru de apă pentru o săptămână, agitându-se ocazional pentru dizolvarea uniformă. Infuzia se diluează cu apă în proporție de 1:3 înainte de utilizare.
3. Combaterea dăunătorilor
Cenușa nu distruge dăunătorii însă le creează condiții nefavorabile, astfel pot fi ținuți la distanță.
Cenușă contribuie la protecția culturilor de boli și dăunători, în special de afidele, puricele negru al cruciferelor, nematode, limacși, melci.
Împotriva dăunătorilor se folosește infuzia de cenușă de o zi (300 g de cenușă la 10 l de apă) sau decoctul. Ultimul se prepară din 300 g de cenușă la 10 l de apă și se fierbe timp de 25-30 de minute.
După care se răcorește, se strecoară și se dizolvă în 10 l. În această soluție se mai poate adăuga 40-50 g de săpun de rufe.
