Structura pieței globale a grâului se schimbă, pe măsură ce furnizorii din regiunea Mării Negre devin jucători din ce în ce mai influenți în comerțul mondial cu grâu.
Anul trecut, exporturile de grâu din porturile Mării Negre de la furnizorii ucraineni și ruși au reprezentat 39% din comerțul mondial, comparativ cu doar 5% acum două decenii.
După un deceniu dificil de tranziție către o economie mai orientată spre piață, regiunea Mării Negre a început să producă un surplus exportabil în jurul anului 2000.
În același timp, productivitatea în sectorul agricol a crescut odată cu adoptarea unor soiuri noi și a practicilor agricole moderne, iar investițiile semnificative în infrastructura portuară au permis exporturi la scară largă.
Aceasta a făcut ca regiunea să devină un furnizor foarte competitiv și cu costuri reduse de grâu de panificație la nivel mondial, notează UkrAgroConsult.
Acest grafic arată volumele anuale de export din țările din regiunea Mării Negre și procentajul acestora în comerțul mondial.
În ultimii ani, complexul global al grâului a fost dominat de evenimentele din regiunea Mării Negre.
În primul rând, prețurile au crescut la niveluri record din cauza temerilor că conflictul dintre Rusia și Ucraina ar putea restricționa exporturile de grâu din regiune, pentru ca apoi să scadă brusc pe măsură ce grâul de panificație cu costuri reduse a început să fie exportat în cantități mari din porturile Mării Negre.
Apariția exportatorilor din regiunea Mării Negre are două implicații majore pentru comerțul global cu grâu:
În primul rând, disponibilitatea exporturilor și, prin urmare, prețurile sunt mai volatile (Rusia a fost rapidă în a impune cote de export sau chiar interdicții în perioadele de secetă sau inflație alimentară internă).
În al doilea rând, nevoia de lichidități și lipsa infrastructurii de stocare fac ca aceștia să fie vânzători foarte activi la recoltă, ceea ce duce la o presiune crescută asupra prețurilor globale la grâu după recoltarea din regiunea Mării Negre.
Impactul acestor factori este ilustrat prin compararea sezonalității prețurilor globale la grâu în ultimii ani, comparativ cu perioada în care exportatorii din regiunea Mării Negre nu erau atât de proeminenți.
Atât graficele de sezonalitate pe cinci ani, cât și pe zece ani arată că prețurile globale la grâu atingeau vârful în mai, pe măsură ce un premium de risc era inclus în prețuri în timpul primăverii în emisfera nordică, înainte de a scădea în august odată cu vânzările din regiunea Mării Negre și apoi de a se redresa în timpul recoltării, pe măsură ce vânzările din emisfera nordică se reduc.
Aceasta contrastează cu modelul de 20 de ani, care a arătat mult mai puțină volatilitate a prețurilor pe parcursul anului, când un procent mai mare din comerțul mondial era controlat de furnizori precum UE, Australia și SUA, care dețineau stocuri și exportau pe tot parcursul anului.
Axioma conform căreia prețurile sunt mai mici la recoltare nu se aplică pentru furnizorii din emisfera sudică.
Contribuind cu doar 20% din aprovizionarea globală cu cereale, recoltarea din emisfera sudică nu influențează în mod semnificativ prețurile globale în majoritatea anilor.
În majoritatea anilor, prețurile globale la cereale cresc în timpul recoltării în emisfera sudică, pe măsură ce influența vânzărilor din emisfera nordică se reduce.
Sezonalitatea prețului grâului
Acest grafic arată sezonalitatea în graficul contractelor futures pe termen scurt pe o perioadă de cinci ani, zece ani și douăzeci de ani.
Deci, ce înseamnă acest lucru dacă sunt un utilizator final de cereale din Australia? Voi dori să acopăr cât mai mult posibil necesitățile mele viitoare în fereastra iunie-august, în timp ce vânzările de recoltă din Rusia deprimă prețurile globale.
Acest lucru are un dublu efect: profit de pe urma prețurilor globale mai mici la cereale și mă asigur că nu sunt expus la riscul de bază local în timpul primăverii australiene (posibilitatea ca prețurile locale la cereale să crească în comparație cu prețurile internaționale).
De asemenea, voi dori să mă asigur că sunt asigurat în perioada martie-mai a primăverii emisferei nordice, când volatilitatea pieței grâului tinde să crească.
Acest lucru va proteja, de asemenea, utilizatorul final local de riscul de bază în timpul toamnei locale, când problemele cu semănatul pot duce adesea la creșterea prețurilor australiene în comparație cu prețurile internaționale.
Oricând fermierii din zona nordică de cereale au acces la cereale la prețuri mondiale, ar trebui să caute să-și extindă acoperirea.
Având în vedere că concurența pe piețele mondiale e împotriva celor care hrănesc animale cu cereale la nivel global, nu este vorba de cât de mari sunt prețurile cerealelor, ci de cât de competitive sunt prețurile locale la cereale în comparație cu valorile internaționale.
Cu zona nordică care se așteaptă la un surplus exportabil de cereale în acest an, fermierii din nord vor avea acces la cereale la valori de paritate la export, mai degrabă decât la prețurile din sud sau de pe coasta de vest plus costurile de transport, care reprezintă de obicei situația.
În final, deși prețurile grâului au evoluat relativ favorabil în acest an, atât exportatorii din Europa, cât și cei din regiunea Mării Negre au mai puțin grâu de exportat în 2024-25, astfel încât la un moment dat vor înceta să vândă.
Stocurile deținute de marii exportatori sunt cele mai reduse din ultimii ani; cu toate acestea, relația normală dintre stocuri și prețuri s-a slăbit în ultimii ani.
Pe măsură ce vânzările de recoltă din regiunea Mării Negre încetinesc, ar trebui să vedem această relație între stocuri și prețuri restabilită, iar prețurile să crească.
Nu va fi nevoie de mult pentru a stârni interesul importatorilor: recolta de grâu din Argentina este sub presiune din cauza secetei și înghețului, iar se vorbește despre necesitatea unor achiziții semnificative din India pentru a restabili stocurile guvernamentale și a tempera prețurile ridicate la grâu pe piața internă.
