Monililioza și putregaiul brun al fructelor sunt cauzate de diferite ciuperci din familia Monilinia. Boala afectează toate speciile de sâmburoase, inclusiv cireșul, prunul, caisul și piersicul, precum și sămânțoasele (cum ar fi mărul, părul și gutuiul).
Ciuperca iernează pe țesutul infectat, cum ar fi fructe mumificate, resturi de flori și lăstari, fructele rămase pe pom fiind sursa principală de infecție în primăvara următoare. Sporii ciupercii sunt răspândiți de vânt, ploaie și, posibil, de insecte.
Infecția principală începe cu stadiul de balon al florilor prin pătrunderea sporilor de conidii prin tubul polinic în organele florale.
Ploaia, roua abundentă și vremea rece în timpul înfloririi favorizează infecția. Fructele rănite, de exemplu, de înțepăturile dăunătorilor sau crăpăturile cauzate de către ploaie, sunt deosebit de susceptibile la infestare.
Speciile de Monilia care atacă florile și lăstarii, se caracterizează prin brunificarea progresivă a pedunculilor florali dinspre floare, ducând la ofilirea florilor și formarea unui strat cenușiu de spori și resturi de flori uscate care atârnă pe lăstari.
În cazul unei infestări severe a florilor, este posibilă și infestarea ramurilor de fructificare (recunoscută prin uscarea vârfurilor lăstarilor).
În acest caz, ramurile de fructificare mor în perioada lunilor mai-iunie. La cais și vișin, vârfurile lăstarilor se usucă rapid fără simptome anterioare, iar florile moarte rămân pe lăstari.
Putregaiul brun al fructelor
Putregaiul brun al fructelor se caracterizează prin pete brune rotunde dezvoltate în etapa timpurie a fructului. Fructele infestate se usucă, se întăresc și rămân mumificate pe pom.
Pagube mari apar, în special, în anii cu vreme ploioasă în perioada maturării fructelor. Vremea umedă și caldă favorizează infecția și răspândirea putregaiului.
Simptomele speciilor Monilinia laxa și Monilinia fructicola includ pustule fără aranjament concentric pe fructele coapte, în timp ce simptomele Moniliniei fructigena includ cercuri concentrice cu pustule de spori gălbui până la cenușii.
Citiți mai multe despre De ce putrezesc caisele, piersicile în pomi – prevenire.
Imediat după recoltarea fructelor e recomandată stropirea cu produse cuprice pentru a reduce rezerva. Ulterior, în repaus vegetativ, se repetă tratamentele cu produse ce conțin cupru (1-3% sulfat de cupru).
Monilinia spp. control
O măsură preventivă importantă în gestionarea moniliozei constă în îndepărtarea fructelor mumificate pentru a reduce potențialul de inoculum și, astfel, presiunea infecției.
Reducerea umidității din coroana pomilor prin formarea unei coroane aerisite sau utilizarea sistemelor de acoperire a plantației din perioada de înflorire a pomilor până după recoltarea fructelor pentru a feri pomii de precipitații contribuie, de asemenea, la prevenirea infecțiilor.
Sub astfel de sistem, presiunea infestării apare doar la soiurile susceptibile și atunci când umiditatea relativă este mai mare de 90% timp de câteva zile. O altă măsură este plantarea soiurilor mai puțin susceptibile la această boală.
Citiți mai multe despre Susceptibilitatea soiurilor de cais la monilioza florilor.
În livezile neacoperite, măsurile directe împotriva moniliozei includ tratamente fitosanitare ce pot fi efectuate începând cu perioada înainte de înflorire până la sfârșitul înfloririi, înainte de precipitații, când are loc degajarea sporilor.
Pentru aceasta se pot folosi în vegetație produse pe bază de cupru sau bicarbonat de potasiu în combinație cu sulf în doze mici, dar și pe bază de microorganisme, cum este Bacillus subtilis.
Împotriva putregaiului brun al fructelor ce se dezvoltă mai aproape de coacerea fructelor din cauza riscului de a provoca arsuri pe fructe și frunze nu se recomandă aplicarea de produse minerale (cupru, sulf), ci doar cele pe bază de bacterii.
Referințe:
- A. Häseli, P. Stefani (2020). Ghid: Protecția culturilor sâmburoare în agricultura ecologică.
- Virusul cireșelor mici: https://pnwhandbooks.org/plantdisease/host-disease/cherry-prunus-spp-little-cherry
- G.N. Agrios (2005). Plant Pathology. 5th Edition, Elsevier Academic Press, Amsterdam
- A. Narmani, R. Bertrand, M. Arzanlou, A. Babai-Ahari, M. Stadler (2018). New secondary metabolites produced by the phytopathogenic fungus Wilsonomyces carpophilus. Phytochemistry Letters.
